Tudor Amza CAMPIA ISI TEVENDICA ALTARULTudor Amza te invitǎ, mai mereu, "cu visele la masǎ", ca la o ceremonie a spovedaniei, fǎcându-te pǎrtaş  şi custode la toţi îngerii şi demonii care-l bântuie.  O face cu blândeţe şi sinceritate parcǎ implorând divinitatea ca rǎul sǎ nu mai fie repetabil, iar câmpia sǎ fie limanul unde "îşi îngroapǎ numele în pǎmânt", cu privirea ţintitǎ cǎtre un soare care iese, în fiecare dimineaţǎ, din acelaşi pǎmânt "care-şi strigǎ setea", într-o epifanie a cosmosului, în toatǎ mǎreţia sa.
    La Tudor Amza trebuie sǎ te gândeşti ca la "mirabila sǎmânţǎ", esenţa zeiascǎ  a câmpiei române. Prin frumoasa şi complexa persoanǎ care este, câmpia îşi revendicǎ  deopotrivǎ  şi "altarul" dar şi preotul.
    Rolul de preot şi-l ia în serios, când aproape cu tragism, în totalǎ  contradicţie cu marele  Blaga ("eu cred cǎ veşnicia  s-a nǎscut la sat") ne explicǎ  cu inima  sângerândǎ  cǎ "eternitatea a murit la ţarǎ"  şi cǎ : "ne pleacǎ  în exil câmpia
              şi munţii cu pǎduri ne pleacǎ
              la ţarǎ a rǎmas doar via
              dar şi aceea nesǎpatǎ"    
            şi
        "cu greu bunicii îşi mai cresc nepoţii,
         ulcioarele duc dorul dupǎ vin,
         la ţarǎ  au rǎmas doar morţii" . (pag.183)

simeanu 180La răsărit, Uniunea Sovietică. La vest, Statele Unite. După războiu` rece. Nu lipsește-Afganistanu`. Tehnologii de vârf în cursa înarmărilor. Lasere, de pildă. Puterile lor imens distructive. Spionaj și contraspionaj. KGB și CIA. Ba chiar și SIS-ul englez. Politică și culisele ei. Lucrături peste lucrături. Trecut, actualitate. Ideologii, factualitate. Prejudecăți, luciditate. Curaj și abilitate. Enormă responsabilitate. Soarta lumii, în ultimă instanță. Oameni de tot felu`. Cu bune și rele. Virtuți și năravuri. Ură și trădare. Cumplită teroare. Și manipulare cu încrâncenare. Sete de putere și parvenitism. Altfel spus în două vorbe, comunism, capitalism. Lupta dintre ele. Amenințătoare și-n ziua de azi...
 În amestec inspirat, cumpănit, echilibrat, contribuie toate la narațiune. Thomas Leo Clancy, făurar apreciat. Doldora de informații, din belșug documentat. Care-a îmbinat ficțiunea cu realitatea în chip adecvat. Stârnind curiozitatea bogat, apăsat. În mreje prinzând pe loc, de îndat`. De rămâi apoi subjugat, marcat. Având de-nvățat și de reflectat...
 Este gros romanu`* și spectaculos. Riguros și curajos pe atunci. Și cu rostu` lui, din ăl viguros. Fu un manual când s-a publicat, nu mă îndoiesc. Analizat, conspectat, lăudat sau înjurat. Mărturie stând atracția vie și-n timpu` d-acu`. Literatură devenită istorie neîndoios. Generațiilor viitoare, de real folos. Dacă vor să aibă un trai luminos. Din ceruri văzând și Tom, regretat, cum a fantazat grozav, minunat. Thank you, maestro, for ever...

 *Tom Clancy, Cardinalul de la Kremlin, Ed.RAO, 2010

 Constantin Ardeleanu TOAMNA INSINGURARIIMotto: 
                   " Bǎtrâne, iar te amǎgeşti cu vise de iatac                  
                        ţi-aratǎ din splendoare  cadâna doar un crac                     
                    şi-n toi de zaiafet, petrecere destrǎbǎlatǎ ,                      
                    Ianache se desfatǎ ...Costache, altǎdatǎ..."  
Constantin (Ticǎ) Ardeleanu
 
Constantin (Ticǎ) Ardeleanu este omul care respirǎ creaţie literarǎ într-un mod atât de personal încât îşi trǎieşte viaţa  zilnicǎ uimit şi uimind , încercând sǎ-şi "bandajeze" rǎnile rǎmase deschise din adolescenţǎ şi tinereţe când sfǎtuit şi aproape silit sǎ trǎiascǎ numai îndatoriri şi sǎ-şi reprime exuberanţa şi nesǎbuinţa lucrurilor şi faptelor specific vârstei, fapt care ulterior l-a înzestrat cu o sensibilitate sufleteascǎ ,aproape maladiv de poeticǎ ,pe care şi-o înǎbuşǎ cu alte genuri literare, parcǎ speriat de reacţia în lanţ pe care i-ar pricinui-o abandonarea în reverie poeticǎ a stǎrii în care îşi trǎieşte clipe speciale, camuflate în ironii tip fumigenǎ.
Îşi consumǎ destinul ,dar nu ca într-un joc de şah unde ar avea avantajul jocului cu nebunii, ci mai degrabǎ ca la o "partidǎ de zaruri" (unde se poate da lesne vina pe lipsa norocului) menitǎ sǎ sublinieze un "crochiu de fericire amânatǎ" (pag.86).

NVS Ferestrele noptii 1(Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) – „Ferestrele nopţii”, Ed. Blumenthal, 2010)

            Sunt de părere că de prea multă deschidere înspre exteriorul uneori neştiut, neînceput sau neînţeles, ne poate trage curentul dinspre timpuri revolute, învolburate şi majoritatea potrivnice. Şi dinspre paşi pierduţi sau răsuflări tăiate, ca nişte monede înşelătoare într-o numismatică a vieţilor şi a morţilor. La margini de realitate, lăsând culoar liber fantasmelor, ca nişte fierăstraie „Ferestrele nopţii” te scot din inocenţă şi te supun caznelor teribile de retuşat percepţiile asupra propriei existenţe. Ca la nişte implanturi neuronale, te trezeşti pe afară din tine dezbrăcat, zgribulit, înfiorat prin măduva gândirii, fricos dar şi curios de junghiuri de univers ce urmează să te înhaţe.
             Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) este autorul acestor imixtiuni unele lubrifiante, altele abrazive, din mersul firesc al stelelor. Sunt descânterce într-un con de lună prinsă cu ace cu  gămălie pe un cer însetat de poveşti. Sunt aruncate periscoape tuturor simţurilor, prin care să poată fi străbătut şi dezbătut imaginativul la rang de mai mult decât real. Retorismele şi-au găsit culcuş prielnic în aceste întâmplări incandescente.

coperta daniel LucaDespre limbajul minimalist, ca expresie a puterii de concentrare a ideii, este deja știut că reprezintă una dintre mărcile specifice poemelor ce poartă semnătura poetului Daniel Luca.     Strip-tease este, în esență, poemul unui strigăt eliberat cu o forță nebănuită, din adâncul ființei, conștient și asumat, pe frecvențele căruia urmează să se regleze raporturile cu lumea, dar și cu sinele măcinat de întrebări și angoase.
    Puține cuvinte, atent selectate, compun metafore cu dublă ieșire - spre realitatea imediată, ușor perceptibilă, facilă atingerii, tridimensională, cunoscută, dar cu valențe profunde într-un tărâm pe care ni se propune să pășim prin intermediul versurilor din volumul de debut editorial, Strip-tease, Editura Eubeea, Timișoara, 1997.
    Volumul se deschide cu un poem dintr-un vers, prin care cititorul este în mod indirect avertizat de prezența continuă, atentă, a scriitorului pe tot parcursul lecturării acestuia, ca semn al nevoii imediate, oneste, de feedback : "Am uitat la plecare urechile deschise." Avertizarea pare nu doar să semnalizeze ci, mai mult, să-l responsabilizeze pe cititorul angajat să afle și să se afle.
    Prima parte a volumului conturează lupta psihologică cu cei din jur, o luptă aparent inegală, la care poetul se expune intenționat, provocator, în căutare de răspunsuri, de limpezire a dimensiunilor forțelor proprii, de identificare a adevărului, de distrugere a falselor bariere. Un sentiment de zădărnicie vine să justifice nevoia de căutare ( "În față/ o scară/ cu trepte / de nisip.")