nDin antichitate și până în zilele noastre, problema credinței și a necredinței a frământat întreaga omenire, de la omul simplu și până la cele mai mari genii ale sale.
În  exprimarea credinței și/sau a necredinței se folosește frecvent noțiunea de „ateu”, care are sensuri dintre cele mai diferite.
Frecvente sunt cazurile în care, într-o conversație, persoanele folosesc, distinct fiecare, noțiunea de „ateu”, (1) fie cu sensuri dintre cele mai diferite, (2) fie cu sensuri ambigui, neclare, și într-un caz și în altul ajungându-se în situația „de a vorbi împreună și de a se înțelege separat”.
Am subliniat aceste aspecte pentru a se înțelege faptul că limbajul în care trebuie exprimată noțiunea de „ateu”, pentru a fi înțeleasă și însușită corect, trebuie să i se precizeze sensul cu care este folosită.
Numai că o problemă foarte mare este și cea cu a cunoaște sensurilor cu care circulă noțiunea de „ateu”.

Detalii

nRezumat.  Este un adevăr bie-cunoscut faptul că „A fi inteligent presupune a folosi şi inteligenţa altora.” (Richard Aladjemoff). Din comparația dintre iudaism și creștinism, se desprind multe concluzii importante, în special în a înțelege (1) cum iudaismul este așa de trainic, de aproape 4.000 de ani, și (2) din ce cauze creștinismul este, de la nașterea sa, de acum 2.000 de ani, într-un continuu și grav proces de dezintegrare. În plus, toți oamenii de pe acest pământ ar trebui să gândească, mereu și cât mai profund, și la situația gravă în care s-a ajuns, respectiv că „În lume sunt mii de religii care îi fac pe oameni să se urască unii pe alții, dar nu există o credință singură, care să îi facă să fie uniți.” „Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă!”. Amin! (Matei 11:15; Luca 14:35) .

2. Iudaismul

● Evreii nu îl recunosc nici în ziua de azi pe Iisus Hristos ca fiind Mesia.

Detalii

l          Se poate observa cu uşurință la Platon o pendulare perpetuă între experiența estetică în înțelesul ei mai restrâns şi o teorie generală a valorilor.
          Astfel, ni se spune că poetul este artist, pentru că forța lui este mai curând entuziasmul decât meşteşugul lucid sau înțelepciunea. Poetul şi filosoful sunt aşadar două realități, nu una singură ca în concepția tradițională. Însă, această distincție nu va opera în mod absolut, deoarece filosoful, a cărui artă a dialecticii, inspirată de o viziune a înțelepciunii frumoase, este paradigma tuturor artelor şi ştiinţelor, nefiind un artist autentic dacă nu este dinamizat de dragoste. Ba mai mult, el este nevoit să iubească prin intermediul părții divine din el. Dacă e aşa, atunci şi el, ca şi poetul, este condus de divinitate(FEDRU, 249e).
          Aşadar, poeții şi pictorii nu sunt simplii imitatori, ci nişte imitatori pe treapta a treia şi cea mai de jos a existenței, aflându-se şi din această cauză la o mare distanță de filosofi, a căror dragoste este existență reală şi al căror loc cuvenit în stat este de esență regească. Însă nici această distincție aparentă nu e cu mult mai fermă decât cealaltă.

Detalii

ch„Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”. (Cicero, anul 55 înainte de Hristos).
„Ierarhia socială n-ar trebuii să fie decât o ierarhie a muncii”. (Mihai Eminescu).

Biblia, care este Cartea Cărţilor, cuprinde toată înţelepciunea de care oamenii au nevoie pentru a supravieţui.
Argumentele şi exemplele cu care se pot susţine aceste adevăruri sunt multe, dintre care numai la unul se face referire în acest articol.
Biblia ne îndrumă, chiar ne porunceşte, spre binele nostru, printre altele, cum să ne îngrijim de trupul și de sufletul nostru, în fraze scurte, cu cuvinte simple, pe înţelesul tuturor.
În Biblie, în Geneza capitolul (cap.) 3 versetul (vs.) 191 este înscrisă pedeapsa dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):
În biblia ortodoxă a Patriarhiei României, http://bibliaortodoxa.ro/ :
„17. [...]blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!”.
19.     În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”2.

Detalii

alexandru boboc1. O dezbatere despre timp nu poate să nu fie precedată de ceea ce omul este în timp şi ca timp prin cunoaşterea şi acţiunea sa, în principal prin creaţia în formele ştiinţei şi tehnicii, ale artei, şi nu în ultimul rând, ale comportamentului obişnuit, dar într-un mediu ce devine „al său”, al culturii şi civilizaţiei, nu pur şi simplu al naturii. Căci „omul - sublinia un mare filosof al culturii - trăieşte într-un univers simbolic, nu într-unul pur şi simplu natural. Limbajul, mitul, arta şi religia con­stituie părţi ale acestui univers, faţetele multicolore care ţes pânza simbolică, reţeaua compactă a experienţei umane. Orice progres în gândire şi experienţă rafinează şi fortifică această reţea ... În loc de a mai avea în atenţie lucrurile, omul a început să se preocupe constant de el însuşi. În felul acesta el s-a înconjurat atât de mult cu formele limbajului, cu imaginile artistice, cu simbolurile mitice şi riturile religioase, încât nu mai poate nici să vadă nici să cunoască ceva fără a interpune între el şi realitate acest mediu artificial. Situaţia este pentru om aceeaşi în sfera teoretică, precum şi în cea practică”1.
Această situare a omului în universul culturii exprimă în mod exemplar şi destinul ce i s-a rezervat (sau şi-a rezervat), căci „actul creator al spi­ritului uman posedă o demnitate specială: aceea de a ţine loc de act revelator... Destinul creator al omului se vădeşte prin actele sale, ca o magnific de eficientă împlinire a unei făgăduinţe pe care omul şi-o face în clipa când devine „om” şi care durează atâta timp cât rămâne „om”... Destinul creator al omului a fost declanşat printr-o mutaţie ontologică ce s-a dezlănţuit în el din capul locului”2.

Detalii

  1. MARGINALII (32) - A SCRIS OARE PLATON O ESTETICĂ? SAU DOUĂ ESTETICI?
  2. Wikipedia - informație globală, obiectivă, sau un nou instrument pentru ideologia naționalistă?
  3. Recomandările gânditorilor antici greci în materie de fericire