aAzi, prin intermediul Revistei de literatură, artă și cultură, POEZII PENTRU SUFLETUL MEU, nr 11/2023, Montreal, Canada, vom face un periplu spiritual, care ne oferă o adevărată radiografie a preocupărilor culturale ale românilor, indiferent unde trăiesc ei.
Un frumos „Salut românesc din Montreal”, primim din partea domnului Johnny Ciatlos Deak senior editor Globart Universum, prin intermediul Revistei, dar și prin Emisiunea cu același titlu, un gest de respect pentru românii de pretutindeni, prin intermediul studioului UNIVERSUM VIP din Montreal, care împreună cu editura GLOBART UNIVERSUM fac parte din același grup media. O emisiune de suflet, care promovează personalități românești din diaspora, cu preocupări diverse, reprezentative pentru spiritualitatea românească. Un proiect generos urmărit cu mare interes de iubitori din întreaga lume, proiect căruia îi dorim și noi mult succes în continuare, emisiuni cât mai reprezentative, relevante pentru felul nostru de A FI, al românilor.
Revista, cu un cuprins atrăgător, ne ispitește cu un număr impresionant de recenzii și creații literare, dar și cu un colaj de lucrări artistice, care redau atât de românesc, arta în imagini.

„Cunoaște-te pe tine însuți și-L vei cunoaște pe Dumnezeu !” – ne îndeamnă întemeietorul de Spirit daco-românesc, Spirit al întregii Europe Vechi: ZAMOLXE.
Pe urmele lui a călcat, apăsat, Mihai Eminescu.
Rege dac și marele preot , ZAMOLXE devine zeu și Foc sacru, care ne locuiește, dându-ne viață din prima milionime de secundă a întrupării fiecăruia dintre noi, în Sfântul Graal al Maicii noastre, adică în pântecele roditor al mamei ce ne va asigura Fiire (Ființare) și venirea în astă lume telurică, adică în raiul, dar și în iadul pământesc.
Legile Belagine/ Legile Frumoase le-a primit ZAMOLXE de la Hestia, prima noastră regină nominalizată în istorii antice, păzitoarea Focului viu, întru veșnicie viu în Altarul/ Calendarul de andezit de la Sarmizegetusa, din Grădiștea Muncelului…
Foc transmis, peste aproape un mileniu, lui ZALMOXE și preluat, mai târziu, de Iisus – Fiul omului, concomitent cu HRISTOS – Fiul lui Dumnezeu.
Iisus HRISTOA care, până la vârsta de 30 de ani, a fost inițiat în spiritualitatea, de multe ori milenară, a dacilor – la cea dintâi școală cu clădire proprie din lume, de aici, din spațiul daco-român, școală intrată în istorie cu numele de Andronicon.

ch„Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”. (Biblia, Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel” Capitolul 3, versetul 10).
„Tinere! Nu te-ai născut ca să munceşti; dar trebuie să munceşti ca să trăieşti”. (Pitagora).

În Biblie, în Geneza capitolul (cap.) 3 versetul (vs.) 191 este înscrisă pedeapsa dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):
În biblia ortodoxă a Patriarhiei României, http://bibliaortodoxa.ro/ :
„17. [...]blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!”.
19.     În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”2.
În Biblia Cornilescu, https://mybible.ro :
„17. [...]blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale:”.
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”.

eTrăim zile în care veștile rele abundă. De aceea doresc să scriu despre o veste bună de care oamenii au nevoie să o audă din nou pentru că vine din partea lui Dumnezeu. Mă refer la vestea bună a mântuirii, a salvării, prin credință și har. Oare mai suntem dispuși ca în acest context sumbru în care trăim să mai acordăm atenție veștii bune a mântuirii? Nu este deloc ușor atunci când la orizontul existenței noastre se strâng nori negri să-ți îndrepți ochii spre Dumnezeu. Deși pentru unii oameni tot acest tablou întunecos al lumii noastre reprezintă cadrul cel mai prielnic de al căuta pe Dumnezeu.
În cartea Romani (5-12) stă scris: , , De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit... ” Din acest verset și din multe alte versete ale Bibliei înțelegem că păcatul și moartea au intrat în lume prin primul om, prin Adam pentru că neascultarea lui a fost poarta prin care păcatul și moartea ne-au lovit pe noi toți. Adam și Eva au fost așezați în grădina Eden unde puteau să mănânce din toți pomii din grădină cu excepția pomului cunoștinței binelui și răului care era așezat acolo ca un test la care părinții neamului omenesc au căzut amăgiți fiind de Satana. Și de atunci cu toții prin răzvrătirea noastră am călcat pe calea neascultării, păcatului, și a morții. Păcatul originar ne-a cuprins pe toți datorită faptului că am ales calea neascultării. Natura umană a suferit o schimbare și am moștenit înclinații spre păcat și o natură din punct de vedere moral cu tendințe spre a face răul.

Prin mass-media, se vorbeste de la o vreme despre "ramanerea in urma a Romaniei"(din punct de vedere istoric).
Un concept nebulos, greu  de definit. Pe care fiecare il jongleza cum vrea.  Da, jongleaza, caci nestiind exact despre ce vorbim, fiecare utilizeaza criterii diferite, uneori ridicole, pentru a-si sustine teza. Uneori viata urbana e considerata avans cultural. Alteori scrierea, ba si forma oraselor: daca nu ai cladire linga cladire si strazi pietruite (sau macar podite cu lemn), nu  ai oras. (Vezi orasele medievale de la noi, care pastreaza gradini si livezi pe linga case.)
Din pacate  (sau din fericire) nu toti istoricii au si pregatirea filozofica necesara pentru a pleda in astfel de situatii. De aici ridicolul prezentarii. Si falsitatea tezelor.
Trebuie sa integem din capul locului ca centrele de putere si civilizatie nu au fost fixe. Omenirea nu a aparut/progresat din cauza unui singur centru. Centrele de putere (sau civilizatie) au migrat pe toata suprafata planetei. Toate zonele au avut sau vor avea momentul lor de glorie. Si in mod obligatoriu, dupa acest moment, vor cade in uitare("raminere in urma").