În oraşele judeţului Mureş, primele structuri economice, specifice capitalismului, au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la scurt timp după revoluţia burghezo-democratică de la 1848-1849, prin convertirea capitalului acumulat din comerţul cu cereale, alcool şi lemn, în capital industrial. Vechea şi puternica economie de breaslă s-a destrămat, transformându-se, treptat, în mica industrie capitalistă. La fel ca şi cele 24 de bresle din Târgu-Mureş, industria incipientă a acestui oraş a cuprins aproape întreaga gamă a meseriilor. Preponderenţa atelierelor meşteşugăreşti, cu personal redus, a constituit o caracteristică, pentru această formă de economie, chiar şi între cele două Războaie Mondiale.

Transportul feroviar, apărut în jurul anului 1870, a avut consecinţe importante în precizarea specificului industriei mureşene, prin dezvoltarea apreciabilă a celei forestiere, ca urmare a înlocuirii transportului cu plutele pe Mureş, accesibil doar primăvara şi toamna.[1]

La 15 ianuarie 1850 s-a născut Eminovici Mihai, cel de-al şaptelea copil (din unsprezece) al lui Eminovici Gheorghe şi al Ralucăi Eminovici (Juraşcu).
De la debutul din 1866 în revista Familia a lui Iosif Vulcan, Eminovici Mihai a devenit Mihai Eminescu şi, sub acest nume, a trăit şi a scris literatură şi gazetărie pe ici, pe colo, în România diverselor geometrii politice şi prin oarece străinătăţuri între anii 1850 şi 1889, scrie Mediafax.
În volum a (fost) debutat de Titu Maiorescu – Poesii (ed. I, 1883). I s-a refuzat Premiul Academiei.
La 15 iunie 1883, Eminescu a (fost) înnebunit şi, până la ultima suflare pe care şi-a dat-o în sanatoriul dr Şuţu de pe strada Plantelor din Bucureşti, a oscilat, tragic, între perioade de aparentă sănătate şi episoade de revenire a bolii.

Kazue Muta, un profesor de la Osaka University, a scris un întreg articol despre cazul unui om care a fost arestat după ce a sărutat într-un tren o femeie adormită. Ce a scris aceasta pentru a-şi susţine punctul de vedere a uimit lumea academică,
Făt Frumos din poveştile copilăriei nu este ceea ce pare a fi, scrie Mediafax.
Kazue Muta, profesor la Universitatea Osaka, a afirmat că anumiţi prinţi de basm sunt mai puţin romantici decât ni s-a inoculat, întrucât ei realizează de fapt "acte sexuale obscene cvasi-compulsive asupra unui partener inconştient".
Academicianul feminist şi autorul cărţii "Şefule, iubirea aceasta este hărţuire sexuală!" spune, citat de Fox News, că prinţii din poveşti precum Albă ca Zăpada şi Frumoasa Adormită sunt portrete ale agresiunii sexuale.

       Suntem în aceşti ani la exact un secol de la unul din momentele cele mai dificile din istoria noastră. La scurt timp după intrarea României în Primul Război Mondial, după episodul triumfal al intrării în Transilvania, totul s-a transformat într-o imensă dramă. Nepregătiţi militar aşa cum trebuie pentru un astfel de conflict, trădaţi şi abandonaţi de aliaţii Antantei, copleşiţi de inamic, românii s-au văzut confruntaţi cu o situaţie extrem de periculoasă şi defavorabilă, şi au devenit rapid victime sigure. Prinsă ca într-un cleşte de armatele Puterilor Centrale care au trecut munţii din Transilvania şi au pătruns şi de la sud de Dunăre, din Bulgaria, armata română s-a retras, după o aprigă dar inutilă rezistenţă, cedând, pas cu pas, teritoriu cu teritoriu, pământul ţării. Astfel încât s-a luat în cele din urmă decizia ca restul armatei, conducerea ţării, casa regală, guvernul, parlamentul să se retragă spre nord, în Moldova, pentru a continua acolo rezistenţa. Bucureştiul a fost ocupat de trupele aliate ale Centralilor la începutul iernii şi România, mai puţin zona rămasă liberă a Moldovei, a intrat sub un crunt regim de ocupaţie, exploatare şi batjocură din partea acestora.

Cronicarul român Grigore Ureche afirma în Letopiseţul Ţării Moldovei că spaţiul locuit de români se află ,,în calea tuturor  răotăţilorˮ, intr-o zonă strategică  între centrul si sud-estul Europei, între Occident şi Orient, ,,la răscruce de drumuriˮ dar şi ,,la răscruce de interese” ale vecinilor sau ale celor veniţi de departe, dornici deopotrivă să se înfrupte din bogăţiile pământului românesc.
       Desigur, a fi european înseamnă a te numi astfel nu numai din punct de vedere geografic, dar şi din punct de vedere al valorilor de civilizaţie. Textele istorice medievale ca şi cele de mai târziu din epoca modernă nu fac nicio deosebire între fostele Principate Române şi Europa, zona balcanică nerămânând in afara sferei de civilizaţie europeană, în ciuda stăpânirii seculare otomane. Dimitrie Cantemir, cel mai de seamă reprezentant al umanismului românesc scria, în Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, că ţara sa, Moldova, se aseamănă cu ,,neamurile de frunte din Europaˮ.