Secuii nu sunt o minoritate etnică, ci parte organică a naţiunii ungare, a declarat un cercetător de la Institutul pentru Studierea Minorităţilor din cadrul Academiei ungare de Ştiinţe, informează agenţia de ştiri MTI.

Potrivit Mediafax, institutul şi-a declarat poziţia în privinţa acestei chestiuni după ce o persoană privată a iniţiat o procedură cu scopul recunoaşterii secuilor care parte a naţiunii, a declarat Balazs Dobos, un cercetător de la Institutul pentru Studierea Minorităţilor.

Parlamentul de la Budapesta va decide dacă este necesară modificarea legii minorităţilor naţionale, a adăugat oficialul.

Redactor șef al Revistei Lamura din Craiova, Domnul Prof. Dr. MARIAN BARBU este Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1986 (recomandat de Ion D. Sîrbu, Eugen Negrici, George Sorescu). Doctor în Filologie (5 iunie 1976) cu teza Romanul de mistere în literatura română. Comisia de examen: Președinte – Acad. Ion Coteanu; Membri: prof. univ. dr. docent Dim. Păcurariu (conducătorul lucrării), acad. Al. Dima, prof. univ. dr. George Munteanu, prof. univ. dr. docent Eugen Todoran. Marian Barbu a publicat 15 cărți de critică și istorie literară (în 25 de volume, plus cele în ediții adăugite), șapte de proză și nouă de poezie. Este autor de antologii, ediții critice, prefețe, postfețe, scrieri didactice (ad usum delphini), cât și un exigent editor de cărți, reviste și ziare.
                    *
Tonul face muzica.
Tonul și semitonul/ diezul - sigur, inspirat - fac și literatura bună.
    La umbra a două motouri, a nouă citate – înflorind, în prispa noii sale cărți, precum erupțiile cardinale de maci în poala de aur a lanurilor de grâu bătute de vântoasele Istoriei -, a trei definiții din DLLR (Ed. Academiei, 1975, p. 538) despre memorie, memorii, a altora trei din revista supermarket-neguțătorească numită Kaufland (Memoria senzorială, Memoria de scurtă durată, Memoria de lungă durată)

La 11-12 zile după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor – din acest minunat an 2018, în a patra zi de la Duminica Tuturor Sfinților și lăsatului secului pentru Postul Sf. Ap. Petru și Pavel, dar și în a treia după Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel (Sciția Minor/ Dobrogea) -, celebrul Muzeu de Artă din Craiova ne invită, joi, 7 iunie a.c., ora 16, la un eveniment editorial cu totul aparte.
     Este vorba de lansarea unei cărți șocante din multe puncte de vedere:
**1. ținută monumentală (formatul tradițional al Bibliei: B5, aproape 700 de pagini),
**2. coperta cartonată;
**3. portretul meditativ, expresiv și frapant al autorului, în reverendă, imprimat la dimensiunea întregii coperte);
**4. numele Mihalache Tudorică, adică al autorului, cules cu smerenie, parcă (literă mică, doar corp 22);
 **5. titlul volumului, parcă abia șoptit, un soi de întrebare-afirmație: SĂ VĂ PLÂNG UN CÂNTEC  sau SĂ VĂ CÂNT UN PLÂNS.

La data de 22 iulie 1456 are loc victoria de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, împotriva armatei otomane conduse de Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului.
Lupta de la Belgrad s-a produs după ce, în 1454, turcii au rupt armistiţiul şi au asediat Semendria. În timp ce sultanul îşi aduna forţele, Iancu de Hunedoara a reuşit la rândul său cheme oameni la război.
Pentru a avea un aliat în Ţara Românească, l-a ajutat pe Vlad Ţepeş să-şi recapete tronul şi a reuşit să adune din Transilvania 20.000 de soldaţi şi mici nobili. De asemenea a reuşit să adune o armată de oameni simpli cu arme proprii, coase, furci, prăştii de circa 27-28.000 de ţărani cu toată opoziţia nobililor şi a orăşenilor.
Asediul Belgradului de către turci a început la 4 iulie 1456, şi a fost deosebit de puternic. Însă, flota cruciată a câştigat bătălia pe apă distrugând, în 14 iulie, flota turcească, ce împiedica aprovizionarea oraşului.

Pe strada C.A. Rosetti din Capitală, la numărul 8, vizavi de impunătoarea Bibliotecă Centrală Universitară, se ridică o casă mândră. Este Muzeul „Theodor Aman”, imobilul construit după însuşi planurile marelui pictor care a locuit şi a creat în el. Deschis publicului de miercuri până duminică, frumosul muzeu nu este numai unul de artă, ci oferă şi o lecţie de istorie pentru cei care îi trec pragul.
Casa lui Aman a fost primul imobil din Bucureşti care respecta normele arhitecturii neoclasice. Nişte scrisori ale fondatorului şcolii moderne de pictură din România stau mărturie că acesta voia să schimbe viziunea urbanistică asupra spaţiului. La realizarea imobilului l-a ajutat arhitectul neamţ Franz Schiller, stabilit în Capitală după ce s-a căsătorit cu o româncă. Pentru decoraţiile de la exteriorul casei, Theodor Aman a lucrat împreună cu sculptorul Karl Storck. Casa are şase încăperi la parter, dintre care cea mai impunătoare este atelierul pictorului, cea mai mare cameră care se întinde şi pe întreaga înălţime a casei. La etaj, unde acum se află depozitele muzeului, se găseau dormitoarele soţilor Aman.