Ica SalisteanuN-aș fi vrut să scriu niciodată aceste rânduri, dar cum "prințul ultimei risipiri" s-a dus, murind, să-i șoptească Euterpei spaimele sale, o fac fără să uzez de lamentourile care s-ar cuveni la o asemenea nenorocire și o să mă rezum amintind câteva din stihurile premonitorii pe care George Mihalcea ni le-a prezentat în stilul lui așezat și ordonat de ofițer superior al versurilor de geniu.
    Premoniția morții l-a îndemnat la "ultima orgie" unde "moartea îi (îmi) descântă de deochi" pentru "fecioarele care-au făcut recurs (o cum le-adie Moartea mea prin plete) la sentința dată pentru păcate visate și neconsumate" și vina de a afla "prea târziu că doar lacrima / ne poate vindeca de nesomnul din oase" (pag.45).
    N-a fost lăsat să fugă "mai departe" deoarece "pentru unii se crăpa de ziuă / pentru el (tine) se crăpa de moarte" (pag.36).

Spârnelul Oltenesc: virtuți și servituți

Iubirea nestrămutată față de obârșiile ce-i străbat profunde și numeroase falii de istorie, patosul civic viguros, dar deloc ostentativ, vocația apei de izvor (pe cât de limpede, pe atât de adâncă), rigoarea chilimului, a scoarței și a covorului oltenesc (tustrele scrise în limbajul ezoteric al pelasgo-dacilor), finețea maramei, din borangicul cel mai pur, provocarea surâzătoare a iei și cămășii cu altițe, vibrația cromatică a brâului  de lână (betelor) cu care bărbații olteni își încing mijlocul (protejându-și, concomitent, șalele, zona lombar-sacrală, tainicul Kundalini, dar și oceanul vieții, plexul solar) și, nu în cele din urmă, patriotismul și naționalismul de cea mai sănătoasă speță spirituală – toate acestea se conjugă inspirat, deseori cu valențe unice, în demersurile narative ale lui Ion Longin Popescu.
Mare, mare meșter mare – în egală măsură: calfă și zidar – al reportajului literar autentic, de înaltă speță și respirație, dar și al interviurilor (genurile publicistice de vârf, cele mai dificile, provocatoare și riscante tărâmuri în care neofiții ori neveniții își frâng, pe dată și iremediabil, gâtul !), el s-a dăruit cu fervoare și inteligență scăpărătoare domeniului prozei politice.  

ch„Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi”. (Syrus, 663).
„Publicitatea mincinoasă a făcut mai mulţi mincinoşi decât dracul.” (N. Grigorie Lăcriţa)

Rezumat. În ofertele transmise săptămânal prin broșurii de marile magazine li se oferă cetățenilor „promoții” cu reduceri de preț de până la 40% la zeci de produse. În realitate, în frecvente cazuri, acestea sunt o grosolană publicitate mincinoasă, așa după cum a constatat marea majoritate a populației, în special oamenii cu venituri mici, care sunt ademeniți prin asemenea practici ilegale, care se fac tocmai cu acceptul tacit al acelor instituțiilor statului care sunt obligate să le combată.

deport 180Ce a fost Operațiunea „Nord”?

În 1951, la 1 aprilie, a început Operațiunea „Nord”, al doilea mare val de deportări în Siberia din timpul regimului stalinist. Această operațiune a fost avizată direct de către Stalin, care a dat ordinul de deportare, și i-a avut drept țintă pe membrii cultului creștin „Martorii lui Iehova”. În total, 9 793 de Martori ai lui Iehova din 6 foste republici sovietice au fost exilați în cele mai îndepărtate colțuri ale pădurilor siberiene, între regiunile Tomsk și Irkutsk. Casele și toate bunurile le-au fost confiscate. A fost cea mai mare deportare confesională din istoria fostei Uniuni Sovietice.
Într-o comunicare a Consiliului de Miniștri al URSS, se menționează: „Începând cu aprilie 1951, 7 000 de Martori ai lui Iehova care locuiau pe teritoriul situat între Țările Baltice și Basarabia au fost arestați și trimiși în vagoane de marfă în regiunile îndepărtate ale țării situate între zonele Tomsk și Irkutsk, precum și în apropierea lacului Baikal, în Siberia ... Un număr mare dintre cei arestați, în special dintre cele 7 000 de persoane menționate mai sus, au murit în primii doi ani de închisoare în Siberia din cauza unei alimentații proaste”. (Numărul de exilați indicat este mai mic decât cel real.)

chCuprins:
1. Pregătirea de meseriași.
2. Pregătirea medicilor.
3. Religia: dogmă, profit și ipocrizie
4. SRL-urile universităţilor particulare
5. Trăim în cleptocraţíe și în inaptocraţie
6. În loc de concluzii

Rezumat. Albert Einstein a ținut să avertizeze lumea că „Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul”. Grav este faptul că „Prostia este eternă și invincibilă.” (Alexandru Paleologu) și că „Proștii mor, dar prostia rămâne.” (I. L. Caragiale).