asimovÎn urmă cu mai bine de trei decenii, Isaac Asimov, celebrul scriitor american de science-fiction, a făcut câteva predicții pentru o publicație, despre cum va arăta anul 2019.
În 1983 celebrul scriitor american a fost întrebat despre cum crede că va arăta anul 2019. El a făcut câteva predicții pentru ziarul Toronto Star, printre care că întreaga populație va fi condusă de roboți ori calculatoare foarte inteligente, relatează BBC.
Isaac Asimov era convins că în anul 2019, computerele vor fi foarte inteligente și o să ajungă și în casele oamenilor, nu doar în instituțiile guvernamentale, așa cum era în 1983.
Scriitorul a mai spus în urmă cu mai bine de 30 de ani, că nicio intituție guvernamentală, ori școală nu va funcționa fără calculatoare. Copiii vor fi mult mai inteligenți, iar prin apariția computerelor, vor putea învăța chiar și fără profesori. “Populații întregi trebuie să devină specializate pe calculator și trebuie să fie învățate să se descurce într-o lume a tehnologiei”, declara Isaac Asimov.
De asemenea, Isaac a mai preconizat că până în anul 2019 și întoarcerea pe Lună va fi posibilă. “Până în 2019, ne vom întoarce pe Lună în forţă”, spunea scriitorul pe atunci. În 2017 Casa Albă a anunțat planurile de a reveni pe Lună și de a construi structuri permanente acolo pentru explorare și cercetare.

  1. nicolae iugaO aparentă resurecție a sentimentelor religioase creștine

Despre scurta resurecţie a sentimentului religios, petrecută la hotarul dintre veacurile XX şi XXI, se poate spune că nu a fost nici prevăzută şi nici previzibilă. Faptul a fost analizat de către noi mai detaliat în altă parte[1]. Și nici nu este de mirare, pentru că modelele globaliste cu pretenții științifice din anii ’80 nu au reuşit să prevadă mai multe evenimente majore, de exemplu nu au reușit să prevadă prăbuşirea fostei URSS, şi de asemenea nu au reuşit să prevadă rolul prioritar pe care îl va recăpăta religia, pentru scurtă vreme, raport cu ideologiile politice fasciste și comuniste, precum şi cu diverse alte categorii de valori, atunci când se punea problema autoidentificării subiective a oamenilor privind apartenenţa la o anumită cultură. 

O afirmaţie, atribuită vag lui A. Marlaux şi care a devenit folclor, spunea că secolul XXI sau va fi unul religios, sau nu va fi (nu va exista) deloc[2].

dec 2018Că tot suntem în preajma Anului Nou, merită să ne aplecăm puţin asupra mitului facerii lumii, mit ce se face „vinovat” de celebrarea a ceea ce numim noi astăzi Revelion. Reunite sub condeiul marelui istoric al religiilor, abordările filosofico-teologică şi folclorico-mitică, dau aspectul unei poveşti magice în care cititorul va identifica un entuziasm specific lui Eliade, entuziasm molipsitor, constructiv şi cuprinzător.
Eliade acordă mult timp pentru studiul şi expunerea personală a originii Universului văzută prin ochiul omului religios. Dedică acestui studiu capitole întregi în lucrările sale, stăpâneşte elemente de etnografie, antropologie, sociologie, psihologie, teologie, filosofie pe care le împleteşte în veritabile dezbateri pe tema istoriei religiilor. Nu-i lucru uşor să extragi din atâtea domenii socio-umane chintesenţa comportamentului omului religios. Cu atât mai mult cu cât omul religios, de-a lungul istoriei, îşi ramifică obiceiurile şi credinţele religioase în direcţii diferite, pentru că omul este singura creatură vie înzestrată cu fides et ratio.

andreicaTeritoriul actual al României, încadrat în zonă de climă temperamentală a fost posibil de locuire încă de la apariţia omului. Pătrunderi de fiinţe umane au fost posibile în anotompurile mai calde chiar dacă în perioadele mai reci grupurile de oameni sau retras din nou spre zone mai bune de locuit. În lupta pentru teritorii şi dominarea individuală şi colectivă între oameni au avut confruntări violente. Mai târziu ele sau numit lupte între triburi, apoi între populaţii considerate neamuri. Au apărut indivizi care se erijau în protectori şi sfătuitori spre înţelegere invocând diferite divinităţi spre a crea emoţie şi renunţarea la fapte rele inclusiv luptele dintre ei. Se practicau diferite invocări spre zeităţi pentru toate dorinţele lor. Zona carpato-dunăreano-pontică era prielnică pentru locuire şi şansele unor confruntări erau mai frecvente. E deajuns să pornim de la perioada regelui Burebista ce lupte şi nenorociri au determinat unificarea triburilor într-un stat centralizat.

Toate izvoarele scrise de după moartea lui Hristos şi până-n prezent au ca bază direct mărturisirile şi scrierile apostolilor care au intrat în contact cu Mântuitorul, cel care a venit să împlinească (pre)zicerile despre întreaga sa viaţă şi despre o credinţă într-un singur Dumnezeu, aşa cum şi stă scris în Cele 10 porunci.
Biblia în largul ei vorbeşte clar despre acest lucru, poate cele mai cunoscute şi importante dintre aceste scrieri fiind cele patru Evanghelii, laolaltă cu Apocalipsa lui Ioan.