25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia. Perceptorul-scriitor, alaturi de fiul lui Sadoveanu, ingropat in Cimitirul Eroilor

Ion Pena a scris și s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei noastre, urmată de epoca devastatoare a regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului public prin includerea de cǎtre ciracii cenzurii în "fondul special interziși - (S)", între 1945 și 1989. Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spun a blestemului. Ca prim nǎscut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care pǎrinții l-au pierdut in timpul vieții.

Peste 15 edituri din toată țara se reunesc, săptămâna viitoare, la Sinaia, pentru participarea la a V-a ediție a Salonului de carte și muzică, găzduită de Casino în intervalul 12 – 15 august. Evenimentul este organizat de Primăria stațiunii în parteneriat cu Departamentul pentru Relatii Interetnice al Guvernului României și cu Asociația Socio-culturală „Prahova Excelsior”, iar printre expozanți se numără Corint, RAO, Librariile Humanitas, All, Orizonturi, Niculescu, DPH, Carminis, Integral, Marabooks, Editura MAI, Byton, Coloritoria, Vacanțe la țară etc.. “Programul este bogat și divers: lansări si prezentări de carte, manifestări literare și cultural-artistice, dezbateri, mese rotunde, cenacluri, recitaluri muzicale și de poezie, prezentarea tradițiilor specifice comunităților etnice din țara noastră prin cântece, dansuri, filme documentare, degustări culinare etc.” anunță organizatorii.

Sentimentul de adoraţie şi totodată de recunoştinţă pentru mama lui Isus a mişcat elanurile lirice ale unor mari poeţi din cele mai vechi timpuri. Este suficient să amintim în acest sens impresionanta rugăciune adresată Mariei în "Purgatoriul" lui Dante, sau cea scrisă de Fr. Villon întru gloria aceleiaşi Regine a cerului.
Vremurile mai noi nu au făcut să dispară acest sentiment, întrucât sacrul a rămas, după cum constată Mircea Eliade, una din constantele sufletului omenesc. Astfel, alături de Maria, Fiul său, a fost celebrat cu aceeaşi veneraţie şi forţă poetică în bucăţi lirice scurte, însă pline de patos, care pot fi considerate veritabile rugăciuni. În literatura română, putem menţiona rugăciunile scrise de Vasile Cârlova, Mihai Eminescu, Octavian Goga etc.

N-am avut inspiraţia să-mi notez „povestea” asta interesantă a descoperirii Sibiului de către Constantin Noica. După apariţia „Jurnalului de la Păltiniş”, l-am îndemnat pe finul lui, Relu Cioran, să scrie despre relaţia filozofului cu oraşul nostru, pentru că „la început a fost Sibiul şi pe urmă Păltinişul”. Întrebarea „Ce importanţă mai are asta?” m-a descumpănit şi n-am ştiut să răspund, iar memoriile lui Aurel Cioran, cel mai apropiat prieten al lui Noica, n-au mai fost scrise. Acum regret enorm pentru că aceste memorii ar fi adus date de tot interesul ce depăşeau sfera „localismului” şi a anecdoticului.                              

Pe la sfârşitul anilor `70 Constantin Noica mărturisea că a “descoperit frumuseţea Sibiului într-o primavera urâtă” şi a povestit că în primavera anului 1940 a fost la Sibiu la o şezătoare literară.

Zilele astea pe când priveam la vânzoleala politică din jurul meu etalată obscen pe toate radiourile,ziarele şi televiziunile, mi-am amintit de o întâmplare mai veche pe care mi-a povestit-o un bun prieten de-al meu, pictorul Petru Dumbrăveanu şi care se potriveşte cât se poate mai bine cu vremurile în care trăim.Iată întâmplarea respectivă:

Într-un sat din Ardeal, nici mai răsărit, nici mai prăpădit ca altele, pe vremea socialismului, trăia un tată pe care-l dăruise Dumnezeu cu un fiu pe nume Niţu. Şi îşi iubea copilul, ca toţi părinţii, ca pe ochii din cap. Şi-a crescut copilul cu drag, şi dorindu-i tot binele de pe lumea asta, a făcut sacrificii fără număr pentru a-l face om mare, de talie republicană sau măcar judeţeană dar n-a fost să fie!