jurnalul generalului gheorghe athanasescu 2Un jurnal prin care putem fi martori ai unor momente fundamentale din istoria României interbelice, potrivit Mediafax.

Gheorghe Athanasescu (1880 - 1966) s-a remarcat în Marele Război, în timpul campaniei din 1919, împotriva regimului bolşevic maghiar al lui Béla Kun, a fost decorat cu Ordinul "Steaua României" şi cu Ordinul francez al Legiunii de Onoare şi a urcat treptele carierei militare până la aceea de comandant de corp de armată şi inspector de armată. Între 1924 şi 1926 a fost ataşat militar al României în Germania, iar între 1926 şi 1930 s-a aflat într-o poziţie de excepţie, ca adjutant onorific al Regelui Ferdinand şi Reginei Maria. Mai târziu a fost ridicat la rang de general. În această calitate, generalul Athanasescu a însoţit-o pe Regină în legendara călătorie din Statele Unite ale Americii, acel adevărat apogeu al bunului renume al României în lume.

Reprezentant al elitei militare româneşti, apreciat pentru meritele sale pe câmpul de luptă, apropiat al Familiei Regale, generalul Gheorghe Athanasescu nu avea cum să scape de prigoana comunistă. În 1949, a fost evacuat din casa de familie, iar în 1960 i-a fost anulat dreptul la pensie.

La 1 iulie 1822 au fost restabilite domniile pământene, prin numirea de către Poarta Otomană a lui Ioan Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore Ghica în Ţara Românească.
Imperiul Otoman a pus capăt domniilor fanariote în urma unui şir lung de consecinţe politice şi economice ale administraţiei străine în Ţările Române.
Considerată o formulă salvatoare de către Sublima Poartă, domnia fanariotă cel puţin în ultimul sfert de veac al duratei sale a produs şi mai multă corupţie, instabilitate politică şi regres economic în dauna Imperiului Otoman.

Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a fost punctul terminus al stăpânirii fanariote.  Filiaţia domnilor greci cu Rusia ţaristă şi dezvoltarea unei reţele subversive anti-otomane pe cuprinsul Peninsulei Balcanice a contribuit în parte la decizia sultanului de a reintroduce domniile pământene.

Nu în ultimul rând, solicitarea insistentă a boierimii române de a reveni la situaţia sa de dinainte de instalarea domnitorilor fanarioţi. Memoriile către viziri şi sultan au fost numeroase şi au arătat starea disperată a societăţii româneşti din cele două Principate.

Alexandru Macedonski Foto01Stimaţi prieteni, îngăduiţi-mi să încep acest exerciţiu de respiraţie prin a vă mărturisi că Alexandru Macedonski m-a fascinat atât de mult, încă din anii de liceu, apoi de studenţie, încât în vacanţa de vară dintre anii al II-lea şi al III-lea, de ucenicie întru Filologie, am scris exclusiv rondeluri. Cred că vreo 40 de rondeluri am... croşetat în toată vara acelui an de graţie, dintre care am publicat doar vreo 10-12. Poate chiar mai puţine.
Autorul celor mai cuprinzătoare tomuri despre Viața și Opera lui Al. Macedonski rămâne universitarul clujean Adrian Marino, care – în colecția Eseuri a Editurii Univers din București – publica, în anii 70, volumul Modern, modernitate, modernism, demonstrând că spațiul românesc cel mai deschis înnoirilor revoluționare (modernismului) este acela al Olteniei. Afirmația autoritarului hermeneut se întemeiază pe creațiile lui  Macedonski,  Brâncuși,  Arghezi. Acestora le putem adăuga pe Eugen Ionescu și Marin Sorescu, din rândul literaților, iar din domeniul științei și tehnicii pe acelea ale lui Henrie Coandă, George Constantinescu Gogu, Traian Lalescu, Simion Stoilow, Florentin Smarandache (românul/ vâlceanul din Bălcești, licențiat al Universității din Craiova, care l-a contrazis pe Einstein ; „Ipoteza Smarandache” – NU există nici o barieră de viteză în univers ; Logica Neutrosofică ; este inclus în Enciclopedia de Fizică ; numeroase congrese internaționale de matematică îi sunt dedicate, de două decenii,pe toate continentele).

Casa de Cultură ”Traian Demetrescu” a municipiului Craiova și comuna Goești (Dolj) au găzduit, în zilele de 12-13 iunie 2019, ediția I a Festivalului „Alexandru Macedonski”, dedicată împlinirii a 165 de ani de la nașterea scriitorului.
Cuvintele de deschidere, din partea instituțiilor organizatoare, au fost rostite de: Remus Vlăsceanu (directorul Casei de Cultură „Traian Demetrescu”), Atanasie Adam (primarul comunei Goești), Ioan Lascu (președintele Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România), Horia Dulvac (director al Direcției pentru Cultură Dolj, reprezentanta Ministerului de profil în teritoriu).
Au participat, la toată suita de manifestări, stră-stră-nepoatele (de a patra generație) Irina Macedonski (32 ani) și Monica Macedonski (23 ani), amândouă fermecătoare și cu un aer dezarmant de prospețime, altitudine spirituală și  inocență contagioasă, iradiind lumină și lăsând, parcă, să transpară vibrația teluric-celestă a chemării ”Veniți, privighetoarea cântă și liliacul a-nflorit!”.
Ele au mărturisit că se află în premieră absolută la Craiova și Goești, că sunt impresionate de căldura și generozitatea cu care au fost întâmpinate pe plaiurile Olteniei. Monica Macedonki a plusat: „Peste tot, în aceste zile, m-am simțit Acasă!...”.

Cezar Ivanescu de Cucu 1024x691De la denunţ la enunţ nu-i decât o biată literă. Am supravieţuit în Republica Socialistă a Dosarelor (RSR), existenţa şi textistenţa ne-au fost trecute prin filtrele Securităţii. Larii – secularii –casei ne supravegheau prin pâlnia telefonului, la universitate şi acasă pereţii erau microfonizaţi. Profesorul Titus Raveica ştia ce ştia când îl trăgea pe culoar pe Petru Ursache, să-i şoptilească la ureche câte ceva. Eram “obiective”, teme de “lucrare” pentru amici de familie şi neamici. N. Creţu, cu notele lui info, i-a distrus cariera lui Petru; deşi n-are stil, făcea exerciţii de stil; l-a denunţat cu silă propria-i fiică, în corespondenţa cu Aurel Dumitraşcu, publicată de Adrian Alui Gheorghe.Sufeream de suspiciune ca de-o boală de ficat ; la sfârşit de regim , devenisem tehnocraţi în arta suspiciunii. Cea mai sigură cale de apărare era să-i suspectezi pe toţi, să-i ocoleşti pe toţi.

Citesc în presă că CNSAS deţine 18 kilometri de dosare făcute de Securitatea poporului. “Securiţica”, aşa cum o alinta în derâdere Cezar Ivănescu, dicta : eşec social dacă nu informezi, succes, laude în plen de şedinţă PCR, avansări prin glisare, dacă informezi. Erai acoperit,n-aveai nevoie de acoperire bibliografică pentru a avansa.