Ica SalisteanuAnii  acumulaţi te fac, de cele mai multe ori, sã încerci  sã-ţi lãmureşti  momentele trãite  cu nesãbuinţa tinereţii.
Amintirile  despre timpul trãit şi  petrecut la Reşiţa, s-au declanşat odatã cu apropierea  de un om frumos şi la chip şi la suflet, dl.Doru Dinu Glãvan.
S-au produs cu vehemenţã, aproape cu întreruperea  respiraţiei care nu mai fãcea faţã la cadenţa impusã  de emoţie.
Momentele  în care, împreunã cu Ion  Chichere  mergeam prin  Reşiţa semãnand îngeri  (începand  din piaţa de langã garã unde eu şi Ion mâncam salam cu pâine  având ca faţã de masã  caietul în care Ion îşi scria poeziile), ca mai apoi sã  descindem în  restaurantul Semenic, unde ne aştepta Nuni Anestin şi unde întotdeauna vodca ni se pãrea  puţinã iar  orchestra, ai cãrei membri ne cunoşteau, începea sã interpreteze  acordurile  boleroului de RAVEL, fãcându-l pe Ion sã se unduiascã  mai ceva ca favoritele din haremul unui sultan, cu dezinvolturã şi naturaleţe, parcã dorind sã interzicã clienţilor uimiţi, orice încercare de invocare a ridicolului.

Nu sunt de acord cu aceia care susțin că Biblia este doar o amplă culegere de mituri și legende. Întâi pentru faptul că foarte mulți dintre așa-zișii cunoscători și comentatori, fie că n-au citit-o deloc, vasăzică împrumută și susțin cu ardoare simplele speculații ale mintoșilor ce-și doresc „nemurirea” pe amăgitoarea cale a neuitării lor prin atari teribilisme, fie că au citit-o în pripă și cu detașarea dată de nepasiune, cu toate că Biblia este o carte inepuizabilă, ce-și dezvăluie adevărul și frumusețea doar acelora care revin necontenit la ea.


    Apoi, deși n-a fost concepută ca un limitat tratat științific de cei 40 de bărbați inspirați, care au scris-o în aproximativ 1600 de ani, ci ca o inegalabilă călăuză moral-spirituală a omenirii în vederea mântuirii individuale și colective, Biblia conține idei științifice de-o remarcabilă profunzime, idei confirmate de descoperirile arheologice (bunăoară, existența hitiților), acceptate de medicina modernă (alimentația rațională, igiena, tratarea unor afecțiuni) și cu rol fundamental pentru astronomie. De pildă, în cartea Iov 26/7 se afirmă că „[Dumnezeu] întinde nordul deasupra golului, suspendând pământul pe nimic”, iar în Isaia 40/22 ni se face cunoscut că „Există Unul care locuiește deasupra cercului pământului”.

Clădirea Teatrului

Oricum ai vrea să scrii istoria Severinului modern, nu poţi face abstracţie de mişcarea teatrală, respectiv, activitatea grupărilor teatrale de amatori, la interferenţa cu cea profesionistă. Această “mişcare” are legătură directă cu personalitatea lui Theodor Costescu, cu generaţia sa de corifei ai acelui Severin, din care se extrage cel de astăzi.

Ideea centrală a construirii clădirii pe care astăzi o ştim, îndeobşte, sub numele de TEATRU, sau de “Clădirea Teatrului”, a fost aceea de a adăposti un centru de spiritualitate cu accent românesc, care să propage valorile acestui spirit în spaţiul cuprins de etnia românească din Banatul sârbesc (Voivodina, fiind cea mai cunoscută provincie),

Una din obiecțiile frecvente aduse Bisericii Ortodoxe țintește “tradiționalismul exacerbat”. E prea retrogradă, încremenită, preoții sunt “habotnici”, nu iau pulsul momentului, trăiesc în trecut, nu sunt cultivați, nu sunt intelectuali, etc. Cunoașteți refrenul… Pentru desăvârșirea criticii se oferă, de regulă, exemplul Bisericii Catolice, mult mai suplă în recomandări și manifestări, atentă la vremuri, cu resurse umane instruite, capabilă de schimbări fundamentale, de adaptare, de compromisuri onorabile șamd. Trec acum peste faptul că mulți dintre cei care aduc aceste obiecții nu frecventează vreo biserică, fie ea catolică sau ortodoxă. Așa că ele sunt mai degrabă exerciții retorice, formule comode de a avansa o opine pentru o dezbatere la zi sau pur și simplu scuze de moment.

Întâmplarea a făcut să vizitez recent în Franța două catedrale, iar într-una din ele am avut prilejul să asist la o slujbă. Nu o să insist acum asupra desacralizării locurilor, prin comercialism și turism cultural. Ar trebui să fie evident pentru oricine. Instalarea în lăcașuri de cult a unor aparate electronice, chiar în apropierea altarului, prin care poți face donații, cumpăra cărți, lumânări, probabil face și tranzacții mai complexe, simbolizeaza toată depersonalizarea modernă și conferă locului un aer de mall spiritual. Valurile de vizitatori îmbrăcați șui, ca și cântăreții ambulanți din fața intrărilor, nu aduc nici ei prea multă seriozitate, și mă îndoiesc că ajută în vreun fel rugăciunea puținilor credincioși aflați înăuntru. Însă aceste aspecte oarecum periferice pălesc în comparație cu două elemente importante din desfășurarea slujbei și care țin de “aggiornamento”, dorit și la noi.

Inițial aș fi dorit să scriu cîteva date actualizate din enciclopedia unui oraș care a fost capitală culturală europeană, în urmă cu cîțiva ani, uneori nu scrii ceea ce dorești, ci scrii ceea ce-ți vine de la inimă. Sibiul a mai fost și capitală a ortodoxismului, pînă nu demult, apoi, în timpul Diktatului de la Viena, aici s-a adăpostit Universitatea clujeană, aici s-a format Cercul literar de la Sibiu, abia acum studiat la adevărata sa valoare prin lucrări de doctorat ori studii universitare. Lucian Blaga a trecut pe aici, pe unde calc eu acum, noaptea, pe lîngă cetate. Aproape a locuit Constantin Noica, la Păltiniș, de vreo șase ani se tipărește, pe lîngă revistele Euphorion și Astra, revista Cenaclul de la Păltiniș. Sibiul, cu o populație nu cu mult mai mare decît Baia Mare, are și o filială a Uniunii Scriitorilor.Totuși, cei inițiați în istoria culturală, cînd aud de Școala de pictură de la Baia Mare,

ridică o sprînceană și așteaptă continuarea. Din Sibiu a fost în Baia Mare pictorul N.D. Cabadaiev (1877 – 1934) , urma cursurile școlii de pictură băimărene, începînd cu anul 1921. În consemnările fiicei artistului , Lydia, sunt amintiți pictorii Samuel Mutzner, Ferenczy Karoly, Ivanyi Grunwald Bela ori Kemetty Janos. Ajuns la biblioteca Astra am stat și am privit statuia din piatră a lui Octavian Goga și a lui Ioan Slavici, aici în piațetă se împacă de minune.