Munca sa a schimbat radical modul în care omenirea s-a raportat la mediul înconjurător, teoriile sale fiind preluate şi în economie, etică sau sociologie.
Charles Darwin a fost un om de ştiinţă britanic care a pus bazele evoluţionismului şi teoriei selecţiei naturale.
Charles Robert Darwin s-a născut pe 12 februarie 1809 într-o familie înstărită şi influentă. Bunicul din partea mamei a fost un producător proeminent de porţelanuri, în timp ce bunicul patern a fost unul dintre cei mai influenţi intelectuali din Anglia secolului al XVIII-lea.
Geniul lui Darwin, care a reuşit să explice de o manieră cât se poate de simplă originea speciilor, a trecut neobservat în tinereţea sa. Robert, tatăl savantului, obişnuia să-i spună că este „ruşinea familiei”. De profesie medic, Robert l-a trimis pe Darwin să studieze tot medicina la Universitatea Edinburgh. Când Charles a decis să se mute la teologie, la Cambridge, tatăl său ar fi răbufnit.

La puțin timp după ce cosmonautul rus Yuri Gagarin a ajuns pentru prima oară în spațiu, au început să circule zvonuri legate de instrucțiunile primite din partea Biroului Politic. Uită-te bine prin jur, i-au spus astronautului. Instruit cum trebuie, Gagarin s-a uitat prin jur. Când s-a întors pe pământ fără să vadă fața lui Dumnezeu, satisfacția în cercurile înalte a fost considerabilă.
Comisarii au părăsit scena, așa că locul lor a fost luat de comunitatea științifică. Richard Dawkins, Daniel Dennett, Stephen Weinberg, Vic Stenger, Sam Harris și, cel mai recent, matematicianul John Paulos, s-au uitat și ei primprejur: nu au văzut nimic. Nimeni nu ar fi putut vedea mai puțin.
Este curios că atât de mulți oameni de știință sunt atei. Marii oamenii de știință, Copernic, Kepler, Galileo, Newton, Clerk Maxwell, Albert Einstein, erau fie credincioși fie aveau o sensibilitate religioasă.
Formidabilul fizician Steven Weinberg a recunoscut măcar că așa stăteau lucrurile în privința marilor oameni de știință. Dar noi știm mai bine, pentru că știm mai multe, a insistat el.

Charles Robert Darwin (12 februarie 1809 - 18 aprilie 1882) este cel mai bine cunoscut pentru elaborarea unei teorii a evoluţiei speciilor menite să explice schimbările biologice în timp ale organismelor.

Chiar şi astăzi, la un secol şi jumătate de la publicarea cărţilor Originea Speciilor (1859) şi Descendenţa Omului (1871), există multe interpretări eronate în cunoaşterea populară a teoriei sale. Într-o oarecare măsură, acest lucru este de înţeles, întrucât schimbarea pe care a produs-o teoria evoluţiei merge mult dincolo de domeniul ştiinţific. A presupus, chiar de atunci, şi o schimbare radicală a modului în care omul percepe viaţa şi, mai mult decât atât, a modului în care se percepe pe sine. Este aşadar mai mult decât o teorie ştiinţifică - reprezintă una dintre puţinele dar marile revoluţii ale umanităţii, în care nu lumea s-a schimbat, ci noi înşine, prin modul în care ne percepem. O miză a articolului de faţă este să clarifice unele aspecte legate de evoluţia darwiniană şi a principiului său de bază, selecţia naturală. Clarificarea va avea ca fir central nu o istoriografie a contextului care a dus la emergenţa ştiinţei darwiniene, ci îl va avea în centru chiar pe omul Darwin, unde revoluţia sa interioară a dus la revoluţia umanităţii.

La 29 ianuarie 1860 s-a născut scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (d. 15 iulie 1904).
Cehov s-a născut la Taganrog, oraş la Marea Azov.
Între 1867 şi 1879, face studii primare şi secundare în oraşul natal. Frecventează teatrul şi conduce o revistă a elevilor.
După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditaţii. În 1879, începe studii de medicină la Moscova şi-şi ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice.
După absolvire, in 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând şi la piesele sale de teatru.

La 30 noiembrie 1224, Regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis Diploma andreană (în latină Andreanum, germană Goldener Freibrief), prin care reconfirma coloniştilor saşi din Transilvania o serie de privilegii, care au fost menţinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pâna în anul 1876.
În 1486, diploma a fost confirmată de regele Ungariei Matia Corvin pentru toată Universitatea Săsească. Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este păstrat la Arhivele Naţionale ale judeţului Sibiu.
Libertăţile asigurate prin acest act se referă la provincia Sibiului şi i-au unit juridic pe saşii aşezaţi aici. Astfel, privilegiile acordate acestei provincii şi locuitorilor acesteia au devenit punctul de plecare al unităţii juridice săseşti, care s-a numit, mai târziu, Pământul Crăiesc (Fundus Regius, Königsboden). Ele au rămas în vigoare 650 de ani şi au dus la o evoluţie care a asigurat timp de 800 de ani supravieţuirea poporului săsesc.

http://www.descopera.ro/istorie/14902289-ziua-in-care-sasii-din-transilvania-au-devenit-privilegiati-pentru-urmatorii-650-de-ani