tmStilul de viață înconjurat de bani este cea mai simplă și cea mai eficientă formă de administrare negativă a duratei de viață a oamenilor. Odinioară oamenii erau exploatați ori prin faptul că tânjeau după titluri nobiliare, ori pentru faptul că își mai doreau o viață, viața de dincolo. Și una și alta au produs și continuă să producă încă înșelați pe bandă rulantă. Până în prezent nu am auzit pe nimeni să trăiască de două ori și nici nu am văzut vreun "nobil" să scape de bătrânețe sau de ridicolul ignoranței. Mii de ani s-a crezut că omul nu poate fi păcălit dându-i-se bani în schimbul subjugării. Adică nimeni nu ar fi crezut că omul va accepta atât de ușor să fie plătit pentru a fi sclav. Nici cei mai mari negustori de oameni nu și-ar fi putut imagina că omul, într-un final "democratic", își va lega singur lanțurile în schimbul unui mărunțiș. Ce nu a reușit religia/barbaria în mii de ani au reușit colhozurile epocii industriale în ultima sută de ani. Avantajul sclaviei pe bani (sclavia subvenționată) este unul extrem de constant și benefic celor cu har de stăpâni. Pot dormi și ei de acum fără frică fiindcă, în sfârșit, de o sută de ani, nu se mai revoltă nimeni. "Dorința de a te bucura din plin de ceea ce îți poate oferi viața" este de fapt un slogan prin care i se fixează omului primii pași către pierderea libertății. Unui om care își închipuie că viața are menirea și preocuparea de a-l face bucuros îi spun că, din păcate, se înșeală amarnic. Viața este o conștiință cu un scop extrem de simplu și extrem de bine definit.

tmCuvântul reprezintă expresia relațiilor dintre oameni.
Nu există manifestare umană care să nu-și extragă seva existențială din spiritualitatea cuvântului. Trecutul, prezentul și viitorul sunt în realitate proiecții care au ca fundament/punct de plecare sensul cuvintelor pe care le-au elaborat oamenii de-a lungul evoluției specie umane. Cuvintele sunt o repetare a ceea ce a existat deja și a ceea ce tinde să se repete. Cuvintele nu fac altceva decât să alimenteze și să păstreze în continuare realitatea care le-a produs. Cuvintele nu creează realitatea din interiorul nostru/omului, cuvintele creează realitatea dintre oameni. Din acest motiv adepții monologului trăiesc și vor continua la infinit să improvizeze realități diferite față de aceea pe care i-a creat-o Cuvântul omului. La întrebarea: ce este realitatea sau "realitățile" omului ? Aș răspunde. Realitatea, "realitățile" omului sunt de fapt înțelesul relațiilor pe care le creează și pe care le are cu ceilalți și cu mediul înconjurător omul. Iată motivul din cauza căruia oamenii nu reușesc să se înțeleagă între ei. Neînțelegerea/neînțelegerile dintre oameni fiind de fapt diferențele pe care le creează cuvintele folosite în mod impropriu în anumite situații. Așa cum se întâmplă spre exemplu în politică. Cuvintele celor care urăsc omul de cele mai multe ori au rostul tocmai de a nu fi înțelese.
Oamenii nici nu trebuie să insiste prea mult să desconspire motivul și sensul tuturor cuvintelor folosite de cei care dețin puterea si spațiul politic. În primul rând pentru faptul că vorbele lor nu sunt Cuvântul iar în al doilea rând pentru faptul că monologul practicat de acești indivizi are scopul doar de a manipula oamenii tocmai prin lipsa dialogului. Un dialog nu poate exista atât timp cât cineva comunică de la "înălțimea" unui pupitru.

tmDe ce omul trebuie să muncească ? Această întrebare pentru unii poate părea extrem de "fragilă" sau, de ce nu, poate părea lipsită de logică. Totuși, întrebarea respectivă reprezintă fundamentul conceptelor și libertăților umane a ultimelor milenii. Prin urmare, în articolul de față, voi încerca să răspund mai multor întrebări pe care le-am primit din partea mai multor cititori care, la fel ca mulți dintre noi, au simțit că munca poate reprezenta în curând cea mai mare problemă a Lumii, a vieții în general. Așadar, pentru început, voi întreba: poate fi munca un obstacol în calea evoluției speciei umane ? Sigur că da. În primul rând pentru faptul că omul, din punct de vedere structural, a evoluat milioane de ani adaptându-se la un stil de viață bazat pe mișcare, timp liber și voie bună. Omul prin evoluție a fost, este și va rămâne (dacă va vrea să rămână) un maratonist. Omul, din punct de vedere atletic, efectiv este mai rezistent decât calul. Oamenii de odinioară vânau urmărind prada epuizând-o fizic. Sistemul anatomic, în special sistemul de răcire al omului, este poate cel mai performant atunci când vine vorba de mișcare. Poate o să credeți că omul muncind tocmai asta face, își îndeplinește de fapt mișcarea despre care vorbim. Absolut deloc. Mișcarea exercitată de om în timpul muncii, în mare parte, are loc în medii poluate. Munca devenind astfel mijlocul prin care omul aspiră forțat particule de plastic, de metale grele și, cel mai grav, gaze extrem de toxice care ajung prin circuitul sanguin hrană pentru supraviețuirea propriilor celule/țesuturi/organe.

tmPentru a învăța creierul să fie performant omul trebuie mai întâi să descopere cum funcționează mintea umană. Și, mai mult decât atât, trebuie să abandoneze ideile cu privire la ceea ce cred dogmele că este mintea umană. În ciuda munților de teorii care descriu mintea într-un mod extrem de plictisitor și, nu de multe ori chiar voit într-un mod extrem de fals, mintea umană, în principiu, nu are deloc misiunea de a "gândi". Și, să nu credeți cumva că este un lucru foarte rău respectivul aspect. Mintea umană nu are scopul de a manipula sau cel puțin de a dirija omul ca și cum ar fi conștientă de ea însăși și din acest motiv și-ar permite să aplice omului fantezii proprii, punându-l în acest fel în dificultate. Din fericire/păcate noi, oamenii, suntem dotați din naștere cu un sistem de gândire "irațional". Un lucru extrem de bun sau cel puțin a fost un lucru extrem de bun pentru ființa umană până la inventarea antichității. De ce spun irațional ? Pentru că sistemul de gândire al fiecărui om, sistemul de gândire de bază, este de fapt sistemul de gândire necesar omului pe care l-au folosit cu brio în ultimile milioane de ani strămoșii noștri. Acest adevăr nu exclude la niciun om prezența unui sistem de gândire inteligent. Așadar, gândirea activă (focalizată) o pot căpăta doar oamenii care au "curajul" și mijloacele să și-o impună cu forța sau, de ce nu, cei cărora le este impusă cu forța de-a lungul anilor de școală. Dacă oamenii ar deține cu toții un sistem de gândire irațional/rațional nu ar exista alcoolici, toxicomani, muncitori, ignoranți, psihologi sau filozofi. Creierul uman de odinioară efectiv respinge/respingea mintea focalizată și stresantă de atunci/astăzi.

tmDacă încă nu ai înțeles ce trebuie să faci de-a lungul vieții, în primul rând, începe cu a-i lăsa în pace pe cei care, fiind suferinzi, consideră că știu unde se află fericirea. Totuși, mă întreb și îndrăznesc să vă întreb în articolul de față inclusiv pe voi, de unde vine toată această dorință de suferință ?! Să sufere oare omul din cauza miriadelor de scopuri și dorințe artificiale pe care oamenii, în mod educațional, nu le pot evita din cauza lăcomiei și spiritului malign pe care îl vedem cu toții cum se scurge zilnic printre noi ?! A avea un scop sau două în viață, oarecum realizabile, nu mi se pare atât de periculos după cum ne fac unii să credem. Dar așa cum crede inclusiv fiecare dintre voi și eu cred că unele scopuri personale și sociale sunt benefice/bune fiindcă ne permit să intrăm în contact cu ceea ce este important și cu ceea ce nu este important pentru susținerea vieții/omenirii și a naturii în general. Mai cred și faptul că scopurile fiecărui om de bună credință nu pot să altereze cu nimic scopurile celor cu scopuri tot de bună credință. Altfel spus, dincolo de pozitivitatea atent menționată, am putea vorbi despre viața noastră ca despre un obstacol în viața celorlalți. Oare câți dintre oamenii de astăzi sunt pe deplin "nevoiți" să devină prin "scopurile lor" obstacole nenorocite pentru cei de lângă ei ?! Zi de zi vorbim despre suferința omului dar nu vorbim despre justificările suferinței lui. Păcat! Prin acest motiv acceptăm și continuăm cu toții să suferim ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic anormal în viața noastră/omului.