Duminică, 23 septembri a.c., invitaţii la cea de a VII-a ediţie a Festivalului-Concurs Naţional de Creaţie Literară „Avangarda XXII” au fost întâmpinaţi, la Bacău (Hotelul „Podu’ cu lanţuri” ) de bacovianul „amurg de toamnă violet”, dar frigul şi capriciile vremii au fost compensate de lumina interioară a poeziei şi, mai ales, de ospitalitatea mereu nedezminţită, a scriitorului Victor Munteanu, preşedintele Fun-daţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov” şi directorul Festivalului.
La buna desfăşurare a evenimentului au contribuit: Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bacău, Parohia „Sfântul Ioan”, Asociaţia Culturală „Familia Lecca (Bucureşti), Centrul de Cultură „George Apostu” şi Inspectoratul Şcolar Judeţean. Parteneri media: „Viaţa băcăuană”, Radio-TV „Trinitas”, „Ziarul de gardă (ediţiade Bacău), „Televi-ziunea Literară”
Printre primii sosiţi, „debarcaţi”, după repartizarea camerelor pe terasa coche-tului hotel, situat la ieşirea din Bacău spre Piatra Neamţ (o locaţie dominată de sime-triile arhitecturii nordice, luminată de roşul garoafelor curgătoare, la care se adaugă păstrăvăria, făbricuţa de bere din incintă, care te face să te simţi puţin... neamţ, şi moara pe apă), sau aflat: Simona Graţia Dima, din partea conducerii USR (Bucureşti), poetul Nichita Danilov (Iaşi), Gellu Dorian (Botoşani - directorul revistei „Hype-rion”), criticul ieşeanm şi directorul Teatrului „Luceafărul” Ioan Holban, poetul Gri-gore Chiper (Chişinău), criticul literar Radu Voinescu (președinte al Filialei București - Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România), poetul Nicolae Panaite (directorul revistei ieşene „Expres cultural), istoricul şi criticul literar Constantin Parascan (Iaşi), Ioan Romeo Roşiianu, directorul publicaţiilor „eCreator” (Baia Mare), artistul plastic şi poetul Constantin Severin (Suceava), Ovidiu Nuşfelean, directorul revistei „Mişcarea literară” (Bistriţa), la care se vor adăuga, duminică seara şi luni, ceilalţi participanţi.

Revoluţia burghezo-democratică a românilor transilvăneni de la 1848-1949 nu le-a adus acestora schimbări majore în viaţa politică, economică şi socială. În Austria s-a instaurat regimul politic neoabsolutist, care s-a dovedit neviabil, in condiţiile accentuării frământărilor interne generate de asuprirea socială si naţională. Formarea statului naţional român, dincolo de Carpaţi, a afectat, de asemenea, Austria, prin faptul ca a dat speranţă românilor din Transilvania, a reprezentat un centru de atracţie tot mai puternic si a contribuit la intensificarea luptei de eliberare a ardelenilor. Unele măsuri violente aplicate de regimul austriac au amplificat nemulţumirile populaţiilor şi in primul rând ale naţionalităţilor asuprite. Falimentul regimului neoabsolutist a constrâns Austria să recunoască autonomia popoarelor din imperiu. In 1860, a fost convocat Senatul imperial, in care intrau si reprezentanţii naţionalităţilor, inclusiv românii A. Şaguna, Al. Mocioni si L. Petrino, senat care urma sa facă propuneri pentru reorganizarea imperiului intr-o formă care să-i asigure supravieţuirea. Pe baza acestor propuneri, împăratul, la 20 octombrie 1860, a emis un act constituţional (Diploma imperiala pentru reglementarea raporturilor de drept public in Monarhie), prin care recunoştea tuturor naţiunilor dreptul de a-si păstra individualitatea istorică si politică, printr-o organizare administrativă proprie, prin menţinerea legilor si aşezămintelor proprii.

La 29 septembrie 1888 a încetat din viaţă poeta Iulia Haşdeu, fiica scriitorului B.P. Haşdeu (n. 14 noiembrie 1869).
Bogdan Petriceicu Hasdeu este unul dintre marii carturarii care fac cinste culturii romanesti, o personalitate unica, pluridisciplinara, un om erudit pentru care cunoasterea nu era decat o mare adanca in care se imbaia cu placere.
Noi, cei de astazi, il cunoastem din lucrarile sale sau din biografiile mai mult sau mai putin romantate ale altor autori. Printre contemporanii sai, insa, Hasdeu era un mare om de cultura, dar pana la urma, un om. Credinta i-a fost greu pusa la incercare atunci cand Dumnezeu i-a luat averea sa cea mai de pret: viata fiicei sale, Iulia.

Cei ce au impartasit durerea familiei care nu si-a mai revenit niciodata dupa aceasta pierdere, sustin ca daca Iulia Hasdeu ar fi avut o existenta mai lunga, geniul ei nu ar fi cunoscut precedent in limba romana, intrecandu-l chiar si pe cel al lui Eminescu.

La 26 septembrie 1889, în Germania, s-a născut Martin Heidegger, cel mai important filosof al secolului al XX-lea, ce a avut o mare influenţă asupra filosofiei contemporane.

Martin Heidegger s-a născut la Messkirch, un orăşel liniştit, conservator şi religios, iar acest lucru a constituit o influenţă formatoare asupra lui şi a gândirii sale filosofice. În anul 1909 acesta a petrecut două săptămâni în cadrul Ordinului Iezuit înainte de a-l părăsi (probabil din motive de sănătate) pentru a studia teologia la Universitatea din Freiburg. În 1911 acesta a schimbat domeniul, trecând la filosofie. În 1913 dă examenul de doctorat ("Teorie despre sentinţă în psihologism") şi în 1916 examenul de docenţă la Heinrich Rickert ("Categoriile şi teoria semnificaţiei lui Duns Scotus").

Suntem în fața unei cărți de tip monografic, format clasic, cu pilonul de bază
înfipt în viața tumultoasă a criticului și istoricului literar Al. Piru, de la a cărui
naștere s-au împlinit, în 2017, o sută de ani, iar în noiembrie 2018 – un sfert de veac de la deces.
Figură reprezentativă a învățământului superior, după ciudate avataruri de
muncă, impuse de oficiile comuniste și ideologia acestora, doctul profesor, emul
recunoscut al lui G. Călinescu, Al. Piru și-a împărțit, fără voia lui, biografia în două
– la București și la Craiova. Și-ntr-un caz și într-altul , am avut ocazia de a-i fi
apropiat, întâi ca student, la București, și apoi ca profesor, în Craiova. Pentru
mine, el a fost un indicator de valori umaniste în domeniile profesorale, pe care le-a
slujit cu credință și într-un mod cu totul și cu totul original.
El a fost primul meu profesor – model de cultură și știință, care a dislocat
dogmatismul din literatura veche, de pe cronice bătrâne, oferindu-i lumina tiparului
contemporan și perspectiva devenirii în sine și în Europa acelor vremuri.