ch„Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”. (Biblia, Matei. 5.18).
„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege”.
(Biblia, Luca, 16.17).

1. Interpretarea şi aplicarea actelor normative „în litera legii”.

„Binele poporului este legea supremă”. (Cicero, Leg., 2, 3, 8).

Orice persoană, care este însărcinată cu aplicarea legii, ştie, sau ar trebui să ştie, că legea trebuie interpretată şi aplicată atât în litera, cât şi în spiritul ei.
„Litera legii” trebuie să asigure, pentru situaţii (speţe) identice, să se aplice aceeaşi so¬luţie, adică o aplicare unitară a legii.
„Cuvintele aranjate în mod diferit au un înţeles diferit, iar semnificaţiile dispuse diferit au un efect diferit”. (Blaise Pascal).
Orice prevedere legală trebuie astfel formulată încât, aplicată „în litera legii”, în speţe (situaţii) identice, să asigure o „soluţie unică”, adică o interpretare şi o aplicare unitară a acestora.
„Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf).

Acuma, în plină epocă a internetului și fâsbuc-ului (fâsbucă, mai neaoș spus), când însăși școala este „o laie” și cam toți elevii/viitorii analfabeți funcționali sunt experți în manevrarea sculelor electronice (calculatoare, tablete, telefoane mobile), dar sunt incapabili atât de citirea cursivă a unui paragraf și de înțelegerea/comentarea celor citite, cât și de corecta efectuare a calculelor elementare (adunări, scăderi, înmulțiri, împărțiri, ridicări la putere, extrageri de radicali, logaritmi, arii, volume etc.), acuma, deci, oricare dintre acești ipochimeni abili, informați și inculți îți va spune că a auzit de George Orwell.
Sau, mă rog, dacă n-a auzit încă și respectivul este considerat „cool” (un fel de modă a actualilor snobi mai mult sau mai puțin retardați și cu ifose de hipercivilizați), atunci la țanc se va informa. Și astfel va afla că faimosul scriitor, eseist și jurnalist britanic s-a născut în India la începutul secolului trecut, că este autorul incitantelor romane O mie nouă sute optzeci și patru și Ferma animalelor (pe care, desigur, nu se va obosi să le citească vreodată, atâta timp cât „atotștiutorul” internet îl informează în câteva cuvinte seci despre profundul lor conținut) și că lui îi aparțin mereu actualele spuse („Toate animalele sunt egale între ele, atâta doar că unele sunt mai egale ca altele”, „Libertatea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă”, „Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci complice” etc.), spuse/adevăruri pe care grosul „informaților” nu vor căuta să le înțeleagă, să le memoreze, să se conducă în viață după ele și, la momentul oportun, să le împărtășească semenilor.

chRezumat. Dubla impunere „economică” apare atunci când acelaşi venit sau aceeaşi avere se supune la mai multe impozite în acelaşi stat. Dubla impunere „juridică internaţională” se realizează atunci când aceeaşi materie impozabilă (venit şi/sau avere), aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, este supusă impozitări de două ori, de către două state diferite, pentru aceeaşi perioadă de timp. Dubla impunere „juridică internaţională„ poate apărea atât în cazul impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit şi al celor pe avere, cât şi al unora din impozitele indirecte, în special al taxei pe valoarea adăugată, accizelor şi taxelor vamale. Din cauză că numeroase persoane nu cunosc sensul și conținutul unora dintre noțiunile de bază folosite în acest articol, am considerat necesar prezentarea acestora în Anexa nr. 1.
*
Este cunoscut faptul că în fiecare ţară se constată situaţia în care o parte din cetăţenii săi (rezidenţi) lucrează în alte state (unde au statutul de nerezidenţi); în acelaşi timp, în ţara respectivă îşi desfăşoară activitatea cetăţeni din alte state.

chCuprins:
1. Distincţia dintre noţiunile „impozit pe clădiri” şi „taxă pe clădiri”
2. Distincţia dintre noţiunile „impozit pe teren” şi „taxă pe teren”

1. Distincţia dintre noţiunile „impozit pe clădiri” şi „taxă pe clădiri”

Atât în abordările teoretice, cât şi în activitatea practică se constată neclarităţi şi confuzii cu privire la sensul şi conţinutul noţiunilor „impozit pe clădiri” – „taxă pe clădiri”, „impozit pe teren” – „taxă pe teren” şi, în special, a deosebirii dintre acestea.
Prin materialul de faţă se aduc clarificări cu privire la sensul și conținutul fiscal al acestor noțiuni.
Impozitul pe clădiri se datorează pentru clădirile proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice.
Noţiunea de „impozit pe clădiri” se asociază cu noţiunea de obligaţie bugetară datorată pentru o clădire impozabilă deţinută în proprietate privată.

ch„Legea e moartă, când triumfă sceleraţii”. (Anatole France, Les Dieux ont soif 27).
„Proștii mor, dar prostia rămâne” (I.L. Caragiale)
Cuprins.
1. Precizări preliminare
2. Esența problemei în discuție
3. Soluția absurdă care s-a dat
3.1. Soluția absurdă dată prin adresa nr. 2784/23.03.2020
3.2. Soluția absurdă dată prin adresa nr. 8243/15.05.2020
4. Caracterul aberant al prevederi legale din art. 17, lit. d), pct. 1, din Legea nr. 348/2003 Legea pomiculturii
4.1. Formularea din lege „pomii sunt îmbătrâniţi şi prezintă ramuri uscate în proporţie de 60% din coroană” este aberantă și absurdă
4.2. Legea nu reglementează cum se poate stabili că „pomii sunt îmbătrâniţi”