La 30 noiembrie 1224, Regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis Diploma andreană (în latină Andreanum, germană Goldener Freibrief), prin care reconfirma coloniştilor saşi din Transilvania o serie de privilegii, care au fost menţinute pe tot parcursul evului mediu, unele chiar pâna în anul 1876.
În 1486, diploma a fost confirmată de regele Ungariei Matia Corvin pentru toată Universitatea Săsească. Documentul nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării din 1317 a Diplomei andreiene de către regele Carol Robert de Anjou. Actul în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), este păstrat la Arhivele Naţionale ale judeţului Sibiu.
Libertăţile asigurate prin acest act se referă la provincia Sibiului şi i-au unit juridic pe saşii aşezaţi aici. Astfel, privilegiile acordate acestei provincii şi locuitorilor acesteia au devenit punctul de plecare al unităţii juridice săseşti, care s-a numit, mai târziu, Pământul Crăiesc (Fundus Regius, Königsboden). Ele au rămas în vigoare 650 de ani şi au dus la o evoluţie care a asigurat timp de 800 de ani supravieţuirea poporului săsesc.
- Detalii
- Scris de DN
În lucrările de specialitate, literatura de frontieră sau de graniță, cuprinzând memorii, amintiri, jurnale, corespondență literară ori chiar autobiografii, reprezintă un gen literar marginal, deși în ultimii treizeci de ani au fost publicate numeroase volume aparținând acesteia. Memoriile sunt scrise la limita dintre ficțional și nonficțional, având drept caracteristici subiectivitatea, întrucât ele se raportează la viața personală a autorului, în același timp cu prezentarea condițiilor sociale, culturale și chiar istorice în care s-au desfășurat evenimentele, faptele, relațiile cu cei din jur la care se referă. În același timp, pe lângă informațiile exacte, istorice și/sau științifice, într-un asemenea text apar și elemente ale stilului beletristic, cuvintele putând apărea cu sensul conotativ, pe lângă cel denotativ.
Plecând de la aceste caracteristici ale literaturii de frontieră, am avut plăcerea să citesc două asemenea volume, aparținând, întâmplător, unor autori originari din aceeași localitate bucovineană, Udești, volume care le cuprind, cu asupra de măsură, încât nu ne-a fost prea greu să le încadrăm în literatura memorialistică, mai ales că înșiși autorii le includ în acest gen literar încă din titlu.
Am așteptat cu nerăbdare apariția cărții „MEMORII APROAPE OBLICE”, de Constantin T. Ciubotaru, astfel că publicarea la Editura GRINTA (2018) a fost un adevărat eveniment, încununând opera literară a scriitorului roșiorean.
- Detalii
- Scris de NICOLAE DINA
La 13 noiembrie 1594, creditorii turci din Bucureşti au fost ucişi din ordinul lui Mihai Viteazul.
Mihai Viteazu, fost stolnic al curţii lui Mihnea Turcitul şi ban al Craiovei, în timpul domniei lui Alexandru cel Rău, a devenit voievod al Ţării Româneşti în septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului şi al otomanilor.
Sumele de 1,5 milioane de galbeni, pe care Mihai le-a oferit atat sultanului cat si nobililor turci care sa ii faciliteze intrarea la suveran sunt fabuloase, el fiind nevoit sa cheltuie aproape tot ce agonisise de-a lungul anilor si chiar sa imprumute sume exorbitante. Astfel, in octombrie 1593, noul domnitor al Valahiei intra in Bucuresti insotit de un alai de creditori dornici sa isi recupereze cat mai repede investitia si dobanzile aferente, bani pe care Mihai nu ii putea obtine decat din satele populate de valahi.
Birurile devin insuportabile, taranii aleg sa fuga de pe mosii lasand locul turcilor care prinsesera " a se aseza" si a inlocui, in multe locuri, populatia locala. Tara Romaneasca se transforma incet-incet intr-o provincie turceasca in toata regula, iar banii necesari creditorilor nu puteau fi stransi cu una- cu doua.
- Detalii
- Scris de DN
La data de 19 noiembrie 1912 se năştea omul de ştiinţă George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, în 1974, pentru contribuţiile la înţelegerea structurii şi organizării funcţionale a celulei. A descoperit ribozomii şi a descris sistemul şi funcţiile membranelor intracelulare.
''M-am născut în noiembrie 1912 în Iaşi, vechea capitală a Moldovei, în estul României. Educaţia mea a început în acel oraş şi a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul “Al. Haşdeu” din Buzău. Tatăl meu, Emil Palade, a fost profesor de filozofie, iar mama mea, Constanţa Cantemir Palade, a fost învăţătoare. Mediul familial m-a ajutat să capăt, cu timpul, un mare respect pentru cărţi, şcoală şi educaţie.
Tatăl meu a sperat ca eu să urmez, ca şi el, filozofia în mediul universitar, dar am preferat lucruri tangibile şi mai specifice – şi astfel, influenţat de rudele de vârsta mea – în 1930 am intrat la Şcoala de Medicină de la Universitatea din Bucureşti.
Încă din primii ani de studenţie am manifestat un interes crescut pentru ştiinţele biomedicale, ascultându-i şi vorbind cu Francisc Rainer şi Andre Boivin, profesori de anatomie şi biochimie.
- Detalii
- Scris de DN
Citește mai departe: Primul Nobel românesc. Povestea fabuloasă a geniului Palade
La 12 noiembrie 1857 s-au tipărit în Moldova primele timbrele poştale, imprimate cu un cap de bour, vechea stemă a Moldovei, astăzi unele dintre cele mai valoroase mărci poştale din lume.
Capetele de Bour reprezintă un pas important către independenţa şi autonomia Moldovei faţă de Imperiul Otoman, care la acel moment nu permitea Ţărilor Române nici un fel de autonomie instituţională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele sau drapelul. Acest lucru este totodată o dovadă a modernizării accelerate prin care au trecut Principatele Române după jumătatea secolului al XIX-lea.
Acest timbru reproducea heraldica stemei Moldovei, capul de bour înscris într-un cerc, urmat de o goarnă poştală la bază, o stea în cinci colţuri şi legenda "porto sccrisori", scrisă cu litere chirilice. Fiecare timbru avea trecută şi valoarea nominală, fie de 27, 54, 81 sau de 108 parale. Timbrele erau imprimate potrivit tehnicii tête-bêche şi copiau modelul austriac, folosindu-se matriţe de oţel.
A fost ales capul de bour pentru simbolistica sa legată de legenda lui Dragoş Vodă care, aflându-se la vânătoare pe malul unei ape, se întâlneşte cu un bour imens cu care se luptă şi îl omoară. În urma luptei, căţeaua voievodului, Molda, moare, voievodul botezând acel râu Moldova, la fel şi ţinutul pe care îl ia în stăpânire.
- Detalii
- Scris de DN