Stefan Lucian Muresan 2Motto: Le mot dévore, et rien ne résiste à sa dent. (Victor Hugo)

1. Crepuscul poetic

    Literatul sădeşte slovele care înfloresc când cititorul se simte luminat de profunzimea adâncului respirat al ideilor ce emană culturalismul incandescent. O lumină puternică ce se înalţă în Univers spre matricea scriitorului hărăzit scânteierii. Undele imaginarului împresoară Pământul şi tainele creaţiei sale desprind energii din energiile celor care ştiu să se prindă în jocul luminii. Cei luminaţi pătrund adevărul scrisului său, cei profani rămân, undeva, în ”cercul lor strâmt.”
    Cutez să mă aplec peste înscrisuri dictate de geniul creaţiei, strâng mâinile la piept şi mulţumesc Cerului că ochii mei îmi mai dau posibilitatea să mă regăsesc într-o lume uitată de abjecţiile neiniţiaţilor lumii pseudointelectualilor. Pornesc, împreună cu alţi iubitori ai scrisului românesc, pe un drum mărăcinos şi întortocheat al iniţiaţilor lumii secolului XXI. Ne oprim, deseori, şi încercăm cu puterile noastre modeste să scoatem din întuneric alţi doritori de lumină pură, nu obscurişti, ci clarvăzători ai ideilor literaturii libere.

Detalii

s          La prima privire, se pare că Socrate a lăsat la o parte şi ideea de artă, în sensul că în conversațiile sale nu a intenționat să-şi încadrezee expunerile în chip artistic, adică, după anumite reguli care să le poată garanta eficacitatea rațional-estetică.
          Oricare meseriaş, bunăoară, poate deveni artist şi poate crea o operă de artă, cu condiția de a stăpâni arta meseriei sale, care stăpânire presupune o dublă cunoaştere. Mai întâi, cunoaşterea scopului încorporat în produsul finit pe care doreşte să-l realizeze, iar în al doilea rând, stăpânirea mijlocului adecvat realizării acestuia (exemplifică susținerea sa, vorbind despre munca cizmarului, a dulgherului şi a şelarului).
          Prin analogie, Socrate se referă şi la arta medicală, care cuprinde în primul rând cunoaşterea sănătății, ca principal scop sau "bine" al ei "implicit", apoi cunoaşterea tratamentului medical ca mijloc al obținerii acestui bine.
          Punându-şi problema naturii virtuților şi întrebându-se ce este "binele", Socrate se angajează în descoperirea "artei regale" de a trăi bine. În felul acesta, produsul unei astfel de arte, ar fi o viață perfectă din punct de vedere moral.
          La baza unei asemenea arte ar sta în primul rând "binele în sine", iar în al doilea rând "acțiunile bune", drept mijloace care duc spre scopul propus.

Detalii

Stefan Lucian Muresan 1(studii de antropologie atitudinală)

Motto: Românul păstrează neștirbit tot ceea ce i-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba și mai cu seamă marele lor nume de români! Noblețe prea bine dovedită. Limba lor e întru totul latină. (Jules Michelet)

1.    Conceptul de dor în mentalitatea și rostul vieții țăranului român
Lumea satului românesc s-a creat într-un mediu specific dorinței proprii de conviețuire. Normele, după care se desfășura întregul ciclu al vieții sătești, erau foarte bine organizate, iar abaterea de la desfășurarea riguroasă a acestora consta în încălcarea tradițiilor morale strămoșești și, ca atare, erau aspru sancționate de oamenii satului. Fiecare membru al comunității se dorea un constituent, un păstrător al tradițiilor comunității de unde își avea obârșia. Această stare de fapt o putem observa încă din momentul în care băiatul devenea reprezentantul familiei pe care și-o întemeia, în urma unui ritual sacru al acestei legături, definită prin ceremonialul nunții. Fata, luată de nevastă, se va dori, de către familia Camera tinerilor căsătoriți – sat Racovița băiatului, să fie inclusă în totalitate în noul grup familial, cerându-i-se respectarea cu rigurozitate a datinilor și obiceiurilor locale.

Detalii

kAsigurarea continuității între diferitele  trepte ale învățământului este o necesitate obligatorie a realizării unui învățămănt unitar.
         Condiția de mai sus este valabilă şi pentru primele două trepte ale învățământului,  învățământul preşcolar şi învățământul general, cu precizia că, în mod deosebit, legătura reciprocă şi continuitatea trebuie să fie asigurate între grupa preşcolară mare şi clasa întâi.
          Pentru ca această continuitate să poată fi realizată, se impune ca educatoarele şi învățătorii să respecte mai multe condiții.
          Astfel, educatoarele care lucrează cu grupa preşcolară mare sunt obligate să cunoască cerințele programei pentru clasa întâi, spre a-l putea pregăti pe copil pentru şcoală. La rândul lor, învățătorii trebuie să cunoască programa grupei preşcolare mari, pentru a-şi da seama care sunt elementele pe care se pot sprijini în procesul de instruire şi educare a copiilor din clasa întâi a şcolii generale.
          Această realizare a legăturii reciproce dintre grădiniță şi şcoală se răsfrânge în mod pozitiv şi în egală măsură asupra rezultatelelor muncii instructiv-educative, atât în grădiniță cât şi în şcoală. Apoi, realizarea ei este cu atât mai necesară, cu cât odată cu creşterea continuă a rețelei de instituții preşcolare, creşte şi numărul copiilor care intră în şcoală după ce au frecventat grădinița.

Detalii

p    Are dreptate Stagiritul când afirmă că fericirea nu se identifică cu satisfacția (ea este rodul unei vieți permanent virtuoase și al activităților serioase, care contribuie la împlinirea omului ca om). Totodată, fericirea nu este o glumă sau un joc, deoarece jocul este în esența sa inconștient (și animalelele, îndeosebi puii lor, se hârjonesc și se joacă!), însă căutarea, aflarea și savurarea fericirii, scopul suprem al indivizilor și al tuturor comunităților umane, neaparat trebuie să fie o suită de acte conștiente, întru dobândirea echilibrului lăuntric, formarea unei conduite ireproșabile și recunoașterea cu maximă bucurie a scurtelor și rarelor perioade fericite, de care oamenii au parte în această lume, sub crunta apăsare a unui timp rău și bolnav.
    Cu precizarea că, în lumea noastră ultramaterială și – deci - înrobită bogățiilor exterioare, tot mai mulți oameni se autoamăgesc cu falsa fericire generată de bani, putere, faimă și plăcere, care în realitate constituie o diabolică aparență, întrucât conținutul acestor făcături este, în cele mai multe cazuri, o dureroasă și îndelungată nefericire.

Detalii

  1. Credinţa în Gluma şi Cel mai iubit dintre pământeni
  2. MARGINALII(8) - AMBIGUITATEA SOFISTICĂ A LUI SOCRATE. SOFIST, DAR ŞI DUŞMAN FIRESC AL ACESTORA
  3. Nevoia omului de fericire