p    Este lucru știut că un popor rămâne în istorie, deci în memoria urmașilor, în primul rând prin cultura sa spiritual-materială: mitologie, credință sistematizată, poezie, filosofie, cronici, legislație, idei științifice, îndiguiri, sisteme de irigație, temple, obeliscuri, piramide, realizări tehnologice (schițe cu mașini zburătoare, hărți și calendare senzaționale, obiecte confecționate din metale pure sau din aliaje extrem de dure, aparate pentru socotit etc.).
    Iată motivul pentru care în orice istorie onestă se vorbește de marile bazine culturale ale lumii antice (traco-geții, egiptenii, mesopotamienii, indienii, chinezii, greco-romanii), care sub diferite forme și pe diverse canale ne influențează/marchează pozitiv și pe noi, oamenii secolului 21, pe când despre etrusci se presupune (nu există dovezi certe!) că au influențat limba și cultura italicilor, la fel cum, ne asigură antropologul italian Sergi, la baza rasei și culturii mediteraneene stau patru mari ramuri: iberii în Spania, ligurii în Franța și Italia, pelasgii în Grecia și Asia Mică, libienii pe coasta de nord a Africii și pe valea Nilului. Însă, precizează gânditorul Petre P. Negulescu în tratatul Geneza formelor culturii (Editura Minerva, BPT, București, 1993), „Punctul de vedere al antropologului italian a fost și este foarte discutat”.

simeanu Nici că se poate mai nimerite. În pandemie, binevenite. Cu maxim nesaț citite. Două nopți lor alocate, întrutotu` meritate. Că multe-s cele aflate din dezvăluire. Autoarea, cu folos relatându-le interesant. Este știută-n roman și-n gazetărie. Dar, prin noua carte*, ni se-nfățișează memorialist. Evocând-și rude, fapte, întâmplări și gânduri. Oameni și locuri din țară ori de prin afară. America, de exemplu, ce i-a dat o bursă. Culianu, Călinescu. Cărtărescu și Tănase. Ana Blandiana și atâția alții. Viața-n comunism și-n postdecembrism. ”Anii cei romantici”, în al doilea caz. Când entuziasmu-i s-a-mpletit amar cu dezamăgiri. Și s-a ales cu noi experiențe în plan personal, profesional, editorial...
 Tomul ăst de amintiri o arată și el cu temei la condei.

Pictează pentru că se simte mult mai bine decât atunci când își ia medicamentele. Totuși, printre tablourile lui se află și amintiri traumatizante din copilarie, desene pe care acum, pentru a supraviețui, le vinde. Amintiri despre soldați, despre deportarea familei lui, despe frică și singurătate.
Vasile Stratulat își vinde cei 71 de ani de viață surprinși, pe alocuri, în desene. E un artist falit, așa că acum vinde și picturi pe care ar fi vrut să le păstreze doar pentru el. Mai ales pe unul, care reprezintă o poveste care i-a marcat viața în copilărie.

Cu pictorul Dan Cioca şi lucrările sale m-am întâlnit la expoziţia găzduită de Galeria Regală din Sinaia, într-o legitimă dilemă perceptivă, a măştilor autorului sau feţele creaţiei Domniei Sale. Fără să fi trecut, în prealabil, prin impresionanta biografie artistică, la care nu voi face nici în continuare vreo referire, îmi rezerv doar comparabila modestie  a câtorva con sideraţii legate de  expoziţia respectivă.
          Surprinzătoare, la prima vedere, printr-o aglomerare de imagini în şi peste imagini, un deva la răspântia mai multor curente artistice, categoric abstracte.

albert einsteinLi Zifeng, profesor la Universitatea Yanshan din China care este specialist în inginerie și foraj petrolier, spune că a reușit imposibilul. Profesorul susține că a infirmat teoria relativității a lui Albert Einstein.
Li spune că lucrează la teorema sa de două decenii, însă s-a confruntat cu obstacole instituționale precum neaprobarea sau nerecunoașterea muncii sale de către Universitate, potrivit Global Times, o publicație de știri deținută și administrată de guvernul chinez.
Cu toate acestea, cel mai mare obstacol al său ar fi fost batjocura suferită online, mulți sceptici argumentând că profesorul încearcă să infirme teoria lui Einstein la fel ca un profesor de educație fizică care încearcă să rezolve o problemă matematică extrem de complexă.