simeanu Dintr-un tată procuror și-o mamă judecător a ieșit... un avocat. Care se dovedi totodatʼ și un harnic literat. Având izvor nesecat pentru tabletele sale însuși tribunalu`. Cu spețele lui felurite. Mustind de istorii neobișnuite. Meritând a fi lumii povestite. Întru luare-aminte, cu alte cuvinte...
 Eliza Ene-Corbeanu o face de vreo câțiva ani. Mai întâi, în ziar. Apoi, într-un op*. Venind în contact cu varii destine, le-arată în pagini. Cu rău și cu bine. Scurt, pertinent, la obiect. Transformând eficient ce află pe la instanțe în atrăgător subiect. Uneori zguduitor, alteori plin de umor. Impresionant constant, că fiecare are-o soartă. Ce-l ține-n chingi neștiut. Și-l poartă ineluctabil spre neprevăzut...

dd 280Nu știu dacă în vremurile din urmă oamenii se lăudau atât de mult cu faptele lor, dar cert este că și lauda din ziua de astăzi a devenit alta. O nouă inteligență!
Așa că o adunăm una după alta, ca și cum am vrea să fim cei mai buni colecționari. Și nici somnul nu se lipește  de genele noastre dacă n-am fost lăudați peste zi. Așa că ne frământăm capul ce să mai facem, ca să fim observați. Luăm haina cea mai bună și oriunde mergem ne așezăm numai în capul mesei sau dacă scaunul e ocupat, îl ridicăm pe altul, dându-i de înțeles că locul ne aparține.

simeanuAdică d-ale vieţii sovietice din vremea roşului ţar. Precum foametea, teroarea, minciuna, delaţiunea, colectivizarea, brutalitatea, precaritatea, mancurtizarea, sărăcia, ideologia, demagogia, lipsurile, corupţia, ticăloşia, prostia, utopia, hoţia, nefericirea şi, totuşi, supravieţuirea unor oameni din veacuʼ trecut. De la Răsărit, loc ticăloşit nici azi primenit, total curăţit de flageluʼ greu comunist ateu...
    Le-a pus în pagini documentat o specialistă. Istoric apreciat şi echilibrat în contemporan. Sovietolog, sociolog, narator cuceritor. Fiindcă Sheila Fitzpatrick nu e doar om de ştiinţă. Care gândeşte atent. Ci şi-un scriitor cu condei fluent. Expunând decent, exact, pertinent fapte şi-ntâmplări. Zugrăvind pe larg un tablou de epocă. Cu oameni şi mărturii câte a găsit. Se vede clar că a stat îndelung prin arhive.

nicolae dabija 280L-am cunoscut mai întâi prin carte.
I-am citit-o și recitit-o.
Am descoperit în ea un Om Frumos, un Cărturar, o Voce a României Profunde.
L-am invitat în Basarabia.
Ca apostolii dintâi, care umblau desculți ca să propovăduiască cuvântul Domnului, Dan Puric a colindat atunci, susținând zeci de conferințe, de la un capăt al Basarabiei la celălalt, propovăduind valorile naționale, dragostea de Neam și mândria de a fi român.
Unicul onorariu pe care am putut să i-l oferim atunci lui, autorul român cel mai bine plătit în străinătate, a fost dragostea a mii și mii de consângeni.

Dacă prin nuvelă vom continua să înţelegem o povestire de dimensiuni rezonabile sau un roman scurt (novela corta în limba spaniolă), atunci suntem liberi să admitem că această specie literară – fără delimitările şi teoretizările ulterioare – a apărut şi s-a dezvoltat în cadrul larg al tuturor producţiilor narative, al epicului în general şi al romanului în special.

            Iată de ce primii fiori ai nuvelei, aşa cum se prezintă ea azi, ne duc cu gândul la adorabilul basm despre Amor şi Psyche, altoit de Apuleius pe firul romanului Măgarul de aur, cel dintâi roman terminat din literatura universală. Fireşte, asta nu ne îndreptăţeşte să identificăm nuvela cu basmul sau cu orice fel de povestire.