Un regal debordant, util, necesar şi de mare impact, în minunata, captivanta şi motivanta lume a „patriarhilor slovelor române", creatorii de frumos şi pentru veşnicie, scriitorii din Baia Mare şi reprezentanţi din aproape tot teritoriul României, autori consacraţi, reuniţi sub bagheta magică a literaturii, conduşi cu profesionalism de către veşnicul tânăr, neastâmpărat şi scormonitor în tainele slovelor, propoziţiilor, frazelor, consacratul şi neobositul maestru al cuvintelor, scriitorul Romeo Ioan Roşiianu, au fost oaspeţii Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni", de la frumosul şi elegantul Palatal Culturii Bistriţa, manager - prof. dr. Dorel Cosma, unde au avut un dialog şi o bătălie literară pe meterezele creaţiei, sub o siglă semnificativă şi incitantă „Prietenii literare – Bistriţa – Baia Mare".

Valoroşii oaspeţi au fost onoraţi de prezenţa managerului Palatului Culturii Bistriţa, scriitorul şi prof. dr. Dorel Cosma, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni", - scriitorul Zorin Diaconescu şi membrii fideli ai „Conexiuni", care şi-au exprimat bucuria şi aprecierea faţă de iniţiativa valoroasă a scriitorului Romeo Ioan Roşiianu de a iniţia această formă debordantă de colaborare în lumea literelor – „Prietenii literare".

Nemții, la Sinaia

  Fu să fie bucurie ca și-n augustul aista să ajung la festival. Mândria stațiunii, de două decenii aproape. Datorat autorităților, da` realizat eclatant de Marin Cazacu. Cellist ”capitalist”, prof universitar, știut național. Care l-a numit nimerit ”Enescu și muzica lumii”. Închinându-l, pe bună dreptate, marelui compatriot, aducător de fală neamului său de peste un veac. Legat de orașu` montan pe vecie, cum bine se știe...
 Din bunătățile festinului neîncheiat încă, gustai, săptămâna trecută, cântarea nemțească. A orchestrei naționale de tineret a Germaniei. Bundesjugendorchester, în original. Semicentenară, curând. Activă planetar. Cu siguranță, pepinieră de ”cadre” pentru ansamblurile de pretutindeni. Motiv să i se acorde respect și susținere clară la nivel de stat în patria sa permanent...
  Are optzeci și ceva de juni. Minunați și talentați. Dăruiți și devotați partiturii. Iscusiți pe instrumente mai dihai ca filarmoniștii noștri. Rodați și sudați ca un monolit. Entuziaști în efort, bucuroși la fel de succes. Vrednic instruiți și-nverșunați în muncă fără crâcnire. Numai ochi și urechi la gestu` dirijoral ferm și expresiv.

Sache, confesiv, interogativ...

  E șef de bibliotecă și stă, firesc, la birou, printre tomuri. Își pune muzică, meditează, lucrează și scrie. Așterne pe foaie preocupat. De el și de ceilalți. De trecut, prezent, viitor. Îndeosebi de ce ne-o aduce ziua de mâine. E un reflexiv dedat la condei. ”Imposibila reîntoarcere” confirmă și ea copios. Ieșită mai an de sub teasc adună-n-tre foi ”confesiuni afective”. Ca-ntr-un jurnal cu gânduri duium. Chestii de suflet, de viață, cugetări decente și întrebări pertinente. Influențe rafinate și citate adecvate. Creativ asimilate, chibzuit utilizate...
  În opul* acesta, zic eu, tabletistic, Sache e de toate. Sociolog, psiholog, moralist, futurolog. Iubitor de slovă scrisă d-ăl împătimit. Mărturisește, povestește, surprinde și te cuprinde. Manguel și Toffler, Bradbury și Llosa, Pavese și Eco, Gutenberg și Papa Francisc, Mihăilescu, Liiceanu, Cărtărescu, Hurezeanu, Eliade, Șora și alții la fel bântuie cu rost rândurile sale, atractive cert. N-am lăsat din mână cârțulia asta pân-am isprăvit-o.

Când o persoană pune un obiect sau o filosofie înaintea lui Dumnezeu, nu doar distruge fericirea ci și îngreunează capacitatea experimentării iubirii adevărate, a spus Papa Francisc miercuri. „Alipirea de un obiect sau de o idee ne face orbi față de iubire”, a spus el pe 1 august. „Purtați această idee în inimă: idolii ne fură iubirea, idolii ne fac orbi față de iubire și pentru a iubi cu adevărat trebuie să fim liberi de orice idol. […] De fapt, iubirea este incompatibilă cu idolatria: dacă un ceva devine absolut și de neatins, atunci este mai important decât un soț, decât un copil sau decât o prietenie.”

Pontiful a reluat audiențele generale de miercuri după pauza din luna iulie, vorbind astăzi despre prima Poruncă: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”. A reflecta la tema idolatriei este deosebit de relevant și în timpurile noastre, a spus el. „Noi creștinii putem să ne întrebăm: care este cu adevărat Dumnezeul meu?

”Micul infern”, plăcut etern...

  De vreo patru ani încoa`, artiști de la Naționalu` bucureștean au readus, binevenit, în atenția noastră această comedie autohtonă nemuritoare și mereu cuceritoare. Iscată peren în veacu` trecut, spre mijlocu` lui. Creație savuroasă, pe deplin armonioasă, despre viața de cuplu. Cu lumini și umbre veșnic existente. Cu soacră și secretară, răvașe necitite, iubiri neîmplinite. Cu văpaie la junețe, scleroză la bătrânețe...
  Mircea Ștefănescu, tătânele ei, a clădit-o inspirat, cu umor îmbelșugat. Parfumu-i de epocă păstrându-se viu, bogat, romantic, nealterat. Iară Mircea Cornișteanu, regizoru` de acu`, făcând din el și din replici, înc-o dat`, echilibrat, motiv de succes constant. Fără de excese ori denaturări, nesilind colegii la niscai sforțări. Se joacă decent și cu randament, astfel că la fine se bate din palme lung, incandescent...