poza IC  ...venit-a la Pitești domnul Iulian Chivu. Cărturar de anvergură. Publicist cu activitate neobosită. Critic literar. Romancier interesant. Care, la propunerea directorului „Cafenelei literare”, Virgil Diaconu, a dialogat pentru televiziunea locală despre literatura universală și cea autohtonă de azi. A expus traiectorii, curente, concepte, exemplificând la nevoie convingător evoluția lor din vechime și până azi. Omu' știe multe și ai atâtea de-nvățat de la el. Așa că l-am ascultat atent. Expunerea sa fiindu-mi utilă în completarea bagajului meu de cunoștințe-n domeniu...

foto DT  Adusă binevenit pe scena Festivalului „Liviu Ciulei” de la Pitești, cu nicio lună-n urmă, de Teatrul „George Ciprian” din Buzău. Prin intermediul unei comedii americane „în dulcele stil clasic” să zicem: „Weekend de adio”, de William Douglas Home. Despre relațiile de cuplu familial și extrafamilial ce se ivesc când n-ai gândi cu gându'. Oriunde-n lume, că feromonii-s mereu neastâmpărați...
  Sigur, până la urmă, nostima tevatură se termină cu happy end. Și viața reintră pe făgașu' normal. Contribuția primordială în scopul ăsta legitim având-o soțu'. Mai cumpătat. Nevindicativ. Judecând lucrurile mai chibzuit și nedorind a-și pierde ambianța căsniciei. Obișnuința stenică a vieții sale de până atunci...

Violoncellissimo  La Filarmonica Pitești. Unde oferta lunară s-a îmbunătățit binevenit realmente. Brumărel începând cu Paul Surugiu. Adică Fuego. Cel atât de îndrăgit. În compania orchestrei simfonice. Apoi niște tineri asiatici vădit promițători. Marina Waco, la vioară, avându-i colegi de scenă pe Yuy Muto și Yuri Sugaya, vioriști și ei, da´ și pe Arisa Tachibana. Ori pe Yunosuke Yamazaky. Ambii pianiști. Precum și pe românca Andra Mărgineanu, care i-a acompaniat atent pe ceterași. O mențiune justificată pentru Marina Waco. I-am reaudiat cu-acest prilej pe Chopin, Bartόk, Rachmaninov, Sibelius și nu numai...

Vasile Seicaru 1  Nesperat, dup-atâția ani. M-am dus la concertu' lui mai mult din curiozitate. Dar satisfacția-mi fu incredibilă. Finc-a' sale piese par nemuritoare. Sună la fel de bine și azi. Încorporează echilibrat și deloc diminuat valoric dup-atâta timp melodie, armonie și lirism de nota zece. D-aia spun, convins deplin, că mi-a umblat prin suflet cum nu mă gândeam. La ceas nimerit de octombrie, anul acesta...
  Îl știu și-l ascult de câteva decenii bune. Era, pe atunci, în tandem cu Hrușcă (locuitor acum în Canada). Și ce fain sunau împreună. Umplând săli până la refuz. Obținând meritat ropote de aplauze. Așa cum s-a-ntâmplat și de astă dată.

r  Mai precis, conform actelor de stare civilă, Ioan Romeo Roșiianu. Poet, om de presă și promotor literar născut în Sud și stabilit în Nord, la Baia Mare. Unde ținea un site cultural, „eCreator”, la care-am colaborat niște ani buni. Cu texte multe, preponderent la „Opiniuni”. Chiar dacă ne mai ciondăneam câteodată, m-a recunoscut și acceptat din start ca publicist experimentat într-ale culturii, așa cum și eu i-am apreciat efortu' neclintit de a ține permanent activă mai sus amintita revistă electronică de Maramu'...