Într-o epocă a globalizării accelerate, în care granițele par tot mai permeabile iar valorile naționale tind să se dizolve în masa amorfă a culturii de consum, păstrarea identității naționale devine nu doar un act de voință, ci o datorie morală și istorică. Pentru românii de pretutindeni, mai ales pentru cei trăitori dincolo de fruntariile țării-mamă, păstrarea limbii, culturii și spiritualității românești nu este doar o alegere culturală, ci o formă de rezistență tăcută, dar profundă, împotriva uitării și asimilării.
Identitatea națională nu este un concept abstract, ci un filon viu, care își trage seva din limba maternă, din tradiții, din cântecele și poveștile transmise din generație în generație, din simbolurile și riturile care configurează ființa unui popor. Limba română, cu sonoritățile sale unice, cu bogăția expresivă și adâncimea sa spirituală, este puntea sacră între prezent și moștenirea milenară a acestui neam. A vorbi românește în afara granițelor este, în sine, un act de fidelitate și de demnitate.
- Detalii
- Scris de Johnny Ciatloş Deak
Bilanțu` lunii la Filarmonica Pitești. Ca de obicei. În deschidere, suit-au pe scenă trei invitați. Traian Ichim, dirijor la Opera din Brașov. Violonistul Ondin Brezeanu, de la Ploiești, și contrabasistu` Virgil Florin Prisăcariu, de la Iași. În program, Mozart, Beethoven, Rimski-Korsakov, Koussevitzky. Săptămâna următoare, Gershwin și Bernstein. Cu lucrări celebre de dânșii compuse. Solist, pianistu` bucureștean, piteștean Răzvan Dragnea. La pult, Hermann Szabolcs, dirijor la Arad. A doua zi, Big Band Radio România a deschis Tulip Jazz Festival, prima ediție.
- Detalii
- Scris de Adrian SIMEANU
În fața noastră avem un caz clasic, aproape didactic, de cum arată literatura frustrării canalizate administrativ. Autorul — membru vechi al Uniunii Scriitorilor — nu solicită, ci de fapt își rostește public propria autolegimitare. Dincolo de aparența respectuoasă a cererii oficiale, avem de fapt un lung monolog autoreferențial, o confesiune încărcată de complexe de recunoaștere, împachetată sub forma unei propuneri de reformă instituțională.
Textul abundă în acele constante specifice stilului auto-sfințitor:
• Modestia declarativă, urmată imediat de laude directe la propria persoană.
• Invocarea divinității ca argument suprem de talent conferit: “Domnul mi-a dat talent mult”.
- Detalii
- Scris de Christian W. Schenk
Întâmplarea, numită de Alexandre Dumas-tatăl „Soluția de rezervă a lui Dumnezeu”, a făcut ca, în urmă cu câteva zile, să stau la aceeași masă cu Ion M. Botoș (român de pe malul drept al Tisei), Ioan Ardeleanu-Pruncu, Ion Mariș și Vasile Timur Chiș, iar amabilul și expeditivul muzeograf sighetean (mă rog, așa cum îl știu de ani și ani), ne-a dăruit fiecăruia câte un exemplar din elegantul ghid Poienile Izei.
Fiind pe picior de plecare, pe loc am apreciat nu numai suplețea cărții, care oferă date monografice, ci și expresivitatea pozelor (vreo 200, cum am constatat ulterior), precum și explicațiile grăbite ale autorului despre câteva picturi din altarul bisericii de lemn Sfânta Cuvioasă Parascheva.
Curiozitatea fiindu-mi astfel stârnită, abia am așteptat să ajung acasă, ca să parcurg minimonografia în liniște și pe îndelete. Așa am aflat că ea a apărut în anul 2024 la Editura Muzeul Maramureșului, în colaborare cu mai multe entități (Primăria și Consiliul Local Poienile Izei, Asociația Centrul de Ecologie și Turism Maramureș, Muzeul Maramureșean Sighetu Marmației), și că proiectul a fost realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Minimonografia Poienile Izei a muzeografului Vasile Timur Chiș
O foarte tânără violonistă din țara florii de cireș. Care-a câștigat, în septembrie trecut, concursul „Enescu”. Neîndoios meritat. Precum a dovedit vădit într-un concert recent la Filarmonica Pitești. Regalându-ne de-a dreptu` cu Ceaikovski și Paganini. Arătând ce poate face un artist cu real talent când urcă pe scenă. Și se lasă prins în mrejele muzicii de soi...
Precum e cazul, indubitabil, al micuței nipone. Fermecătoare pe corzi. Impresionantă. Prin precizia, velocitatea și nuanțarea grozavă etalate în fața celor prezenți. Și chiar a simfonicului local. Entuziasmat chiar și el de prestația acestei fete minunate din Răsăritul îndepărtat...
- Detalii
- Scris de Adrian SIMEANU