ecreator 280Cu noua carte sub braț. ”În lume nu-s mai multe Românii” intitulată isteț. Apud Victor Tulbure (zic bine?). Radu explicând hâtru care-i sunt temeiurile. Motivele demersului său auctorial. Personajele publice determinante în satira sa iscusită, subtilă. Mustind de maliție inteligentă și justificată. De sprinteneala-n cuvânt și de adevăr. Temerară cumva și utilă enorm. Întru evaluarea stării de lucruri și-a minților luminare că tare-i nevoie de așa ceva în clipa de față...
 Volumu` cuprinde texte rostite-n televizor cam un an întreg. Despre ”analfamentarii” noștri de azi și ”perlele” ades slobozite de dânșii din gură. Nătâng, jenant, strigător la cer pentru cei care nu disprețuiesc gramatica și cultura. Limba română și elocința. Care citesc încă seară după seară și muncesc onest. Rușinos pentru țara asta în veacul prezent. Ceva de tot râsu`, pe la suprafață, o dramă, în fond, îngrijorătoare. Și distrugătoare fără doar și poate...

ecreator 280 Grigore, un român fierar. În atelieru` lui din neam în neam. Peter, unu` de peste graniță, ungur. Ivan, un altu` din est. Rus, adicătelea. Matilda, zdrahon de muiere. Nevastă de fierar, evident. Soață cu Grigore. Personaje, toți. Într-o adaptare super. Foarte tare. Horațiu a creat-o și tot el a montat-o. La Râmnicu Vâlcea și la București. Dup-o comedie din țară vecină. ”Fierarii” numită, acuma, la noi. Miloš Nikolić, autor balcanic. Un octogenar venit pe lume în Kosovo. Adecvat croită, strașnic izbutită. Savuroasă foc. Fincă oamenii aceștia se strâng pân` la urmă la român acasă. Stau și beau la masă și află haios că fiecare-n parte a făcut un copil băiat cu nevasta celuilalt. În timp de război, pe front socotiți. O încurcătură se iscă pe loc, spiritele se aprind. Orgoliile  se precipită și ”încornorații” se iau la harță un pic. Da-i potolește Matilda autoritar. Povestea sfârșind parcă sub acea lozincă de odinioară: ”proletari din toate țările, uniți-vă!”. Cu zeamă de prună că e a mai bună...

Pe 12 martie 2000, într-un act istoric fără precedent, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenţei sale milenare.
În cursul unei ceremonii organizate special pentru acest eveniment, şase cardinali au enumerat, pe rînd, păcatele de care se face vinovată Biserica, pentru fiecare dintre ele Suveranul Pontif cerînd iertare lui Dumnezeu.
Cardinalul german Joseph Ratzinger, reprezentantul congregaţiei pentru doctrina credinţei, l-a invitat pe Papă şi pe cei zece mii de prelaţi şi pelerini adunaţi în catedrala Sfîntul Petru să mărturisească "greşelile comise în serviciul adevărului", amintind în acest sens de "metodele neevanghelice" la care au recurs creştinii în special în timpul Cruciadelor sau în epoca Inchiziţiei.

Ioan Paul al II-lea s-a adresat divinităţii, recunoscînd că "în anumite perioade ale istoriei, creştinii au recurs adesea la metodele intoleranţei, pătînd faţa Bisericii". Papa a cerut "cu tărie" iertarea lui Dumnezeu pentru faptul că creştinii "au fost în tabere adverse şi sînt divizaţi", că "s-au condamnat reciproc" prin excomunicări reciproce în perioada marilor schisme şi că "au luptat unii împotriva celorlalţi".

201902 02Dragi prieteni,

Avem, din nou, bucuria de a asculta un Cuvânt, un Cuvânt special, Cuvântul lui Isus! Sunt chiar cuvintele lui Isus. Dorim să-l ascultăm din Evanghelia lui Matei 5,43-48:

„43 Ați auzit că s-a spus: ‘Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău!’ 44 Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți! 46 Căci dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? 47 Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și păgânii? 48 Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!”

ecreator 280 ...fuse invitat, în prag de aniversare, la biblioteca ”Dinicu Golescu”. De pe Strada Mare din urbea Pitești. Tineri și maturi în sală, ascultându-l povestind. Despre el și alții, despre ieri și azi. Despre România și Franța, locuri, opuri, întâmplări. Pentru amuzament, anecdote, că doar vehicula altădată umor din belșug...
 Sexagenar, locuind actual în sud-est de Hexagon, umblat colo-colo prin lume, a văzut atâtea și știe destule. Îi citesc ades ”Provensalele” în vrednicul ”Orizont” timișean. Presar, scriitor versat, pamfletar energic, subtil, adecvat, mi-e clar c-ar avea materie primă pentru volume babane de memorii țais. Îi sugerez apăsat să le facă. Căci ar deveni și ele neîndoios mărturii istorice de larg interes. Ilustrând util anii pre și postdecembriști autohtoni. Trecerea lui prin ”Academia Cațavencu”, de pildă. Sau prin grupu` satiric ”Divertis”. Ambele enorm îndrăgite cândva de ăi neîncrezători în ”democrația originală” dâmbovițeană, înșelătoare vădit și nesuferit...
 N-au lipsit, desigur, întrebările, comentariile, fotografiile, autografele multe (că are omu` și cărți ce poartă numele său pe coperte). La ceas de prânz din Prierul ăsta în curs. La despărțire, firesc, promisiunea de revenire. Așa să fie, cu bucurie și noutăți...