vangogh 1887 autoportretArma de foc despre care se cred că a fost folosită de Van Gogh a fost scoasă de curând la licitaţie, redeschizând controversa legată de modul în care acesta a murit.
Experţii în istorie şi în istoria artei au ajuns de mai multe decenii la concluzia că Van Gogh s-a sinucis cu o armă de foc, în luna iulie a anului 1890. La 70 de ani de la momentul tragediei, o armă de foc a fost descoperită în apropierea satului Auvers-sur-Oise, unde Van Gogh şi-a găsit sfârşitul, fiind acceptată ca arma folosită de către acesta, notează Live Science.
 
Relatările istorice arată faptul că Van Gogh a folosit o armă de foc pentru a-şi provoca o rană în zona pieptului, reprezentând o tentativă nereuşită de suicid, sfârşitul artistului venind la 30 de ore mai târziu.

mere2 Dragi mei Prieteni si sinceră frăție în Duh de Românie,
Mare bucurie, am primit cartea MERE PĂDUREȚE-vol.I, azi 6/11/2019. Vă confirm la amândoi - BEN- PAVEL, fiind cartea domniilor voastre. Dar este și cartea mea, fiindcă mi-a adus bucurie, un semn natal într-o frumoasă limbă românească-ardelenească, în cel mai frumos și colorat strai străbun, daco-valah!
Cunoșteam cartea Mere pădurețe încă din perioadele de scriere, acum sunt prea mândru de prietenia Voastră, de efectul cărții asupra reînoirii voinței mele spre arta literaturii în general.  Cuvânt Înainte (pag.7-9) dăruit de mine acestei cărți, recitindu-l, îmi dezvăluie acum precum și înainte o oglindă vie, care stă prin pătrunderea și înțelegerea mea într-o perfectă realitate și adevăr al valorii acesteea, precum deosebit de inspirat o descrie dl. Dan Șalapa în analiza domniei sale.

 simeanuNu poți să nu remarci tineri promițători, modești și muncitori. Precum Karina Uță. De prin Piatra Neamț, dacă nu mă-nșel. Studentă pianistă la Conservator. Sub îndrumarea cu roade vădite a profului solist Viniciu Moroianu. Care parcă i-a transmis din stilu` său energic, dur, înflăcărat. Din virtuozitatea și siguranța ce-i sunt caracteristice. Așa încât, pentru a doua oară, fata asta mi-a arătat că-i calcă pe urme intens. Cu folos imens...
 Stăpânește pianu` peste așteptări. Am crezut în potențele sale chiar din octombrie trecut. Văzând-o-n recital, la ”Serile Lipatti”. Acuma, la fine de mai, o ascultai în concert. Fu debutul ei cu simfonicu` piteștean. N-aș fi zis că s-a-ntâlnit primă oară cu o orchestră totuși consolidată, experimentată. N-am crezut în îndrăzneala-i de-a-l tălmăci pe Saint-Saëns la frageda vârstă. N-am socotit că va face față unei sarcini ca asta.

lumanareÎndoliată Adunare,

Astăzi, 5 Iunie 2019,
este ziua în care rostim pentru ultima oară – în acest an – salutul creștinesc „HRISTOS a Înviat !”.
Dumneavoastră îmi răspundeți: ”Adevărat. A înviat !”, iar mie îmi place să adaug, ca un ecou, „Și viață veșnică ne-a dat !”.
Mâine, vor fi Sărbătorite Înălțarea (numită, în popor, Ispas, adică Mântuire) și, totodată, Ziua Eroilor Neamului nostru românesc, prin Decretul-lege din anul 1920.
Azi, ne despărțim de efemerul trup de humă al celui ce a fost LUCIAN TRIȚĂ.
Adică îi spunem: ”Drum bun în lumină, Frate !”, celui ce ne-a fost redactor șef la cotidianul dintâi al Olteniei: „Înainte” , unul dintre cele mai valoroase ziare din România  secolului XX. Cel care, acum trei săptămâni a împlinit virtuoasa vârstă de 87 de ani, LUCIAN TRIȚĂ, ne-a fost conducător de redacție, deloc autoritar, fără aere de șef, fără vanități deșarte și nefăcând absolut niciodată exces de zel. Dimpotrivă, ne era foarte apropiat. Se comporta cu exemplară colegialitate, pot spune chiar prietenește.

simeanu Îi cunosc, îi prețuiesc și le sunt aproape ori de câte ori îmi e cu putință. Fincă Postăvaru e un dirijor serios, meticulos și cu randament. Iară Croitoru, un instrumentist de nivel. Un solist de clasă și-un om prietenos. M-am mai convins o dată recent, urmărindu-i la treabă în urbea Ploiești. La Filarmonica ”Paul Constantinescu”. În fața unei orchestre vrednice, temeinice și cam întotdeauna convingătoare-n prestația sa. Ce m-atrage benefic s-o ascult pe viu chiar la ea acasă. În sala ”Ion Baciu” deloc străină mie de niște ani buni...
 De astă dată, fură-ntr-un parcurs simfonic semnat nemuritor de Mozart și Ceaikovski. Cu calm, precizie și dăruire, tălmăciră al patrulea concert de vioară al celui în Salzburg născut. Florin arătându-se stăpân fără greș pe partitura celebră. Nuanțând potrivit, iscusit, ca un interpret de vârf incontestabil. Are viteză și siguranță, ritmică, finețe. Da` și ceteră faină, de real folos când suie pe scenă.