cop 1 final AteliereVăzut iniţial ca un adevărat act intim, momentul creaţiei a ajuns unul care dă dependenţă acum, se face-n văzul lumii, reţelele sociale fiind cele care preiau suferinţa de altădată a hârtiei, cea despre care se spune mereu că suportă multe, prea multe aş întări.
Spaţiul public literar este realmente bombardat astăzi de părerile unor autointitulaţi lideri de grup, te miri cine emiţând păreri şi dând sfaturi şi îndrumări celor încă neiniţiaţi.
Oricine are câţiva bani în buzunar îşi adună numele pe coperta unei cărţi, tirajele volumelor sunt aproape confidenţiale şi ne trezim faţă-n faţă cu autori obscuri, dar împăunaţi, cu CV-uri pompoase şi premii cu duiumul, obţinute pe la manifestări de gaşcă, în care unii îi gratulează pe alţii, apoi schimbă rolurile între ei.
Ei bine, într-un asemenea context iniţiativa confraţilor Ciprian Chirvasiu, Dan Ioan Marta şi Cornel Octavian Rodeanu sună promiţător, iar naşterea acestei antologii nu face decât să întărească speranţa şi faptul că eu personal investesc cu încredere proiectul la naşterea căruia am luat parte, în data de 3 februarie 2018.

simeanu Ajuns anul acesta la a treizeci si șasea ediție. Desfășurat, săptămâna trecută, la Topoloveni, Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeș, Pitești. Participante, opt ansambluri din șapte țări: Turcia, Bulgaria (două), România, Moldova, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord. Muzică și dansuri populare de pe câteva meleaguri cu tradiții neștirbite-n domeniu. Desigur, costume felurite, în varii culori si modele. Preponderent, artiști tineri plini de energie și iuți în mișcări. Motive sonore specifice și ritmuri diverse încărcate de vibrație molipsitoare. Poate nu atât de spectaculos ca altădată, însă iară prilej potrivit de-nfrățire între etnii și culturi. În folosu` bunei conviețuiri și-al spiritualității universale neîndoios...

simeanuDibaci lucrători cu orchestra, vădit. Deoarece experiența nu le lipsește. Ci le folosește accentuat. Pricepere au evident. Dăruire, trăire, elan, nu mai zic. Făcând dezinvolt instrumentiștii să stăruiască și partituri alese să tălmăcească eficient. Într-un categoric câștig permanent...
 Pascal Lacombe este din Hexagon. Suflător, compozitor, profesor și dirijor. E ferm la pupitru, econom în gesturi. Apt a construi sonor potrivit, cu echipa. Încât publicu`, la sfârșit, să se arate clar mulțumit. Și s-aplaude însuflețit ceea ce s-audă i-a fost oferit. Bizet, de exemplu, nici că se poate mai nimerit. Pentru noi, românii, cert binevenit...
 La rându-i polivalent, neamțu` Walter Hilgers idem se arată. Vrednic foc la pult, comunicativ și prietenos. Are prestanță și cutezanță. Finețe și tinerețe încă pe scenă. Știe muzică din plin, izbutind pregnant în efortu` său. Dirijează des și cu randament filarmonicile din patria noastră. La Ploiești, figurând în schemă pe post onorific de șef, meritat...
 Prin prezența lor pe plai mioritic, punți de comunicare și de apropiere apar între culturi. Fie ca ele să dureze-ndelung și benefic mereu. Nevoia de universalitate sporind apăsat. Oriunde, oricând, fără-ndoială vital...

simeanuRăzvan Victor Dragnea. De la Capitală, la vreo treizeci și. Universitar tot mai cunoscut. Și recunoscut pentru munca sa la claviatură. Având recitaluri și concerte dese pe la filarmonici. Deplin meritat și justificat. Forța și viteza, atuuri vădit. Tușeu apăsat, viguros, pregnant. Degete sprințare, iuțeală-n mișcare. Cutezanță, siguranță și randament consistent...
 Mereu mă uimește cum îi tălmăcește pe mulți dintre grei. Fără partitură, cu dezinvoltură. Cu intensitate și velocitate revărsând spre noi sunete șuvoi. Meșter așezate, la fix închegate. În varii lucrări de dificultate. Oferite nouă de tânăru` prof, fățiș cu trăire și cu dăruire. Cu vocație clară de vrednic solist, riguros notist, dibaci pianist...
 L-am bănuit, cu temei, de talent. L-am urmărit permanent și azi sunt convins de lucrul acest`. Voi continua, cu convingerea că are-a cânta ani îndelungați. Iară pe studenți, multe-a-i învăța și a-i promova p-ăia talentați...

simeanuPrin iulie vecin, Nordu` coborî, ferice, la Sud. Și Copenhaga, la București. Grație Orchestrei Naționale de Tineret a Danemarcei. Adică, în original, Det Danske ungdomsensemble. Prescurtat, la fel ca-n titlu. Venită să cânte la Ateneu, pentru prima oară. În cel strașnic festival estival rostuit cu succes de Lanto Communication. Un promotor cultural serios și ingenios. Fincă se zbate și aduce mereu trupe de pretutindeni. Precum acest tânăr colectiv danez, cu partituri felurite purtând semnături diferite. Ce l-a cântat excelent pe Beethoven, de exemplu. Apoi, pe Sibelius, Nielsen și Grieg, ca să amintesc doar câțiva dintre ăi cunoscuți. Da` simpatia și-a atras-o imens dând glas unor lucrări românești. Un concert actual semnat de Sebastian Androne-Nakanishi, de pildă. Creație modernă, experimentală și spectaculoasă vădit. Ce-a dat prilej unui flautist rădăuțean să-și arate îndemânarea de suflător. Ștefan Diaconu, pe nume. Și el încă tânăr, da` promițător la fel ca Sebastian. Japonez acesta din urmă, în buletin, prin căsătorie. L-am cunoscut, era printre noi, am vorbit și i-am sugerat și niște jazz simfonic pe viitor. Sigur fiind că va izbuti la superlativ...