nicolae dabija 280În Evul Mediu mai erau în vogă, ca un ecou al timpurilor biblice, zodierii, cititorii în stele, tălmăcitorii de vise, prezicătorii, ghicitoarele etc.
De multe ori aceștia sunt numiți cu sensuri care se contrapun: profeți falși („care fac preziceri în scopul argintului…”), sau cu sensuri care se suprapun: profeți văzători, care văd viitorul („aud glasul lui Dumnezeu”).
Unii dintre aceștia au chemare ca și Amos din Biblie: „Eu n-am fost nici profet, nici fiu de profet, ci păstor și îngrijitor de sicomori. Dar Domnul m-a luat de la oi și mi-a zis: „Du-te și profețește poporului meu, Israel!” (Amos 7 : 14-15).
Ei se recomandă purtători de cuvânt ai curții cerești, precum Ieremia, căruia Domnul i-a spus: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta”.
Profeții biblici, ca Isaia, își formulau profețiile în versuri: „Lupul și mielul vor paște împreună, / leul va mânca paie ca boul, / iar hrana șarpelui va fi țărâna! etc. Dar și acolo unde acestea sunt făcute în proză, apar frecvent limbajul figurativ și figurile de stil specifice poeziei.

dd 280Se spune că atunci când săvârșești un bine, ești dator să-l uiți imediat și să nu aștepți vreo răsplată, ca și Dumnezeu să ți-l poată așeza printre lucrurile tale bune.
Însă, cu părere de rău, există unii care așa cum își asigură mașina, casa sau alte bunuri, așa își asigură și binefacerile. Și chiar dacă pare de necrezut, aceștia înfăptuiesc binele după o anumită socoteală, tocmai pentru a fi lăudați de societate sau așteptând ca acesta să-i fie întors însutit. Sau amintește de fapta lui o viață întreagă, ca și cum Dumnezeu ar avea amnezie și ar uita de toate faptele noastre. Și-n loc să-i ajute pe alții fără nici un interes și fără să se laude prea mult, continue să trâmbițeze cu beneficiile lor, așteptând veșnic diplome și medalii, fiind convinși că și-au asigurat nu doar mașina și casa, dar și locul din rai.

dd 280Când eram mică credeam că tot universul vorbește numai în limba română. Până și limba rusă mi se părea tot un fel de limbă română, dar cu cuvinte mai neînțelese de mine. De aceea mă străduiam să vorbesc cu prietenii mei de etnie rusă tot în limba mea, fiind convinsă că-i învăț  o limbă corectă, iar ei, la rândul lor, îmi vor fi cândva recunoscători.
Numai că adevărul trist a venit mult mai târziu și nu atât din partea „eliberatorilor”, care de altfel mereu au încercat să ne „apere” pe noi de noi înșine, dar din partea conaționalilor noștri, care nici în ziua de azi nu-și cunosc, din păcate, identitatea. Or, au uitat ceea ce poate n-au știut - de bunicii și rudele lor care au fost arestați și deportați în Siberia tocmai pentru faptul că–și vorbeau graiul și se încăpățânau să-și spună români.

nicolae dabija 280Construcția unei țări seamănă cu construcția unei case. Casa noastră – Republica Moldova – are pereți, geamuri,  sobă, prag, uși, dar nu are architect.
Ea are de toate și nu are nimic.
Totul este și totul lipsește.
De la 1991 încoace am încredințat amenajarea acestei case unor oameni care au tot făcut proiecte din cuvinte și năzăriri.
La indicațiile arhitecților-șefi care s-au perindat prin scaunele puterii, meșterii au început construcția cu acoperișul – guvern, parlament, Bancă națională, ambasade, pușcării etc. – lăsând pentru alții, care vor veni, să facă temelia.
Iar temelia unui stat o constitue Bunăstarea, Identitatea Națională, Conștiința de Neam, Demnitatea, Școala, grija pentru generațiile care vin, Limba care să-i unească pe toți membrii comunității.

dd 280N-a plouat de câteva luni. Și s-a lăsat o secetă cumplită, care a compromis toată roada câmpurilor.
Primarul comunei a intrat în biroul adjunctului său și l-a amenințat:
– Dacă nu va ploua nici în săptămâna următoare, să știi că aștept să-ți dai demisia! Ai înțeles?, se răsti edilul.
– Păi, cum să fac eu, domnule primar, să plouă?, bâigui bărbatul disperat.
–  Se vede că n-ai înțeles! Dacă seceta va continua, nu mai ai ce căuta la serviciu!, urlă edilul și ieși în grabă trântind ușa după el.
Bietul om, multe a făcut în viață: și tâmplărie, și olărit, și muncă la câmp, știa chiar și să brodeze, dar cum să influențeze el, un biet țăran, cerul?