ecreator 280 Înfățișând un om și-a sa pasiune. Viața și cariera. Munca perseverentă pentru performanță. Pornind de la satu` natal din nordu` Sucevei. De la familie, copilărie și traiu` rural pe ăle meleaguri, în veacu` trecut. Continuând cu anii de școală firești, dedicați cu osârdie notelor din portative. Îndeosebi instrumentului ajuns unealtă de lucru. Colegii, profesorii, nu lipsesc nici ei. Orchestre, concerte, turnee. evenimente și întâmplări. Nici chiar extrasele de presă, destule la număr. Toate având de-a face cu muzicianul astăzi ieșean Petrea Gîscă. Cornist cunoscut și apreciat pentru pricepere și străduință. Cadru universitar, da` și autor de cărți. Printre ele, și asta* de-acum. În care povestește atâtea. Fără pretenții literare, da` cu sinceritate și seninătate. Prefața, cu mult mai inspirată decât aste rânduri de întâmpinare. Din păcate, corectura deficitară. Neoprindu-mă însă a ceti curios cele scrise de el. Vajnic suflător, activ slujitor pe tărâm sonor. Care cântă încă prin tot locu-n țară...

ecreator 280  Au stat de vorbă cu ani în urmă. Au înregistrat aceste discuții, de comun acord. Iar acum a ieșit pe piață o carte cu ele. A muncit la transcriere sârguincios Elena Vijulie. A semnat-o, firesc, Stelian Tănase. A publicat-o, util, Editura ”Corint”. Au prezentat-o la Pitești universitaru` Mircea Bârsilă, poeta Denisa Popescu, sociologu` Tavi Sachelarie (directorul instituției gazdă, Biblioteca ”Dinicu Golescu”). S-a vorbit îndelung despre opul în cauză, fiind, neîndoios, unu` ce merită masiv interes. Și se bucură de el, număru` mare de cumpărători de diverse vârste vădind acest fapt îmbucurător. Căci e, cu siguranță, o mărturie de preț pentru istoria țării din veacu` trecut. Ce vine să corecteze anomaliile comuniste imunde, mistificatoare...
 Stelian nu e doar un condei, constatai. Ci și-un abil promotor. Că-și înfățișă ademenitor, calm, convingător munca de pe foi. Încât aș fi vrut să mai zăbovească-ntre noi glăsuind.

ecreator 280Cu noua carte sub braț. ”În lume nu-s mai multe Românii” intitulată isteț. Apud Victor Tulbure (zic bine?). Radu explicând hâtru care-i sunt temeiurile. Motivele demersului său auctorial. Personajele publice determinante în satira sa iscusită, subtilă. Mustind de maliție inteligentă și justificată. De sprinteneala-n cuvânt și de adevăr. Temerară cumva și utilă enorm. Întru evaluarea stării de lucruri și-a minților luminare că tare-i nevoie de așa ceva în clipa de față...
 Volumu` cuprinde texte rostite-n televizor cam un an întreg. Despre ”analfamentarii” noștri de azi și ”perlele” ades slobozite de dânșii din gură. Nătâng, jenant, strigător la cer pentru cei care nu disprețuiesc gramatica și cultura. Limba română și elocința. Care citesc încă seară după seară și muncesc onest. Rușinos pentru țara asta în veacul prezent. Ceva de tot râsu`, pe la suprafață, o dramă, în fond, îngrijorătoare. Și distrugătoare fără doar și poate...

ecreator 280 Grigore, un român fierar. În atelieru` lui din neam în neam. Peter, unu` de peste graniță, ungur. Ivan, un altu` din est. Rus, adicătelea. Matilda, zdrahon de muiere. Nevastă de fierar, evident. Soață cu Grigore. Personaje, toți. Într-o adaptare super. Foarte tare. Horațiu a creat-o și tot el a montat-o. La Râmnicu Vâlcea și la București. Dup-o comedie din țară vecină. ”Fierarii” numită, acuma, la noi. Miloš Nikolić, autor balcanic. Un octogenar venit pe lume în Kosovo. Adecvat croită, strașnic izbutită. Savuroasă foc. Fincă oamenii aceștia se strâng pân` la urmă la român acasă. Stau și beau la masă și află haios că fiecare-n parte a făcut un copil băiat cu nevasta celuilalt. În timp de război, pe front socotiți. O încurcătură se iscă pe loc, spiritele se aprind. Orgoliile  se precipită și ”încornorații” se iau la harță un pic. Da-i potolește Matilda autoritar. Povestea sfârșind parcă sub acea lozincă de odinioară: ”proletari din toate țările, uniți-vă!”. Cu zeamă de prună că e a mai bună...

Pe 12 martie 2000, într-un act istoric fără precedent, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenţei sale milenare.
În cursul unei ceremonii organizate special pentru acest eveniment, şase cardinali au enumerat, pe rînd, păcatele de care se face vinovată Biserica, pentru fiecare dintre ele Suveranul Pontif cerînd iertare lui Dumnezeu.
Cardinalul german Joseph Ratzinger, reprezentantul congregaţiei pentru doctrina credinţei, l-a invitat pe Papă şi pe cei zece mii de prelaţi şi pelerini adunaţi în catedrala Sfîntul Petru să mărturisească "greşelile comise în serviciul adevărului", amintind în acest sens de "metodele neevanghelice" la care au recurs creştinii în special în timpul Cruciadelor sau în epoca Inchiziţiei.

Ioan Paul al II-lea s-a adresat divinităţii, recunoscînd că "în anumite perioade ale istoriei, creştinii au recurs adesea la metodele intoleranţei, pătînd faţa Bisericii". Papa a cerut "cu tărie" iertarea lui Dumnezeu pentru faptul că creştinii "au fost în tabere adverse şi sînt divizaţi", că "s-au condamnat reciproc" prin excomunicări reciproce în perioada marilor schisme şi că "au luptat unii împotriva celorlalţi".