(A fi și-a nu gândi)

Dacă nu mă înșel, Hegel a fost primul gânditor modern care a pus pe tapet problema raportului, mai exact problema distincției nete dintre viață și existență.

Sfântul Alfons Maria de Liguori descrie calităţile care au excelat în Mama lui Dumnezeu.

Cine era, unde s-a născut, cine erau părinţii săi, ce a făcut, cum a trăit, unde şi când a decedat, de ce se vorbeşte aşa de puţin despre asta în evanghelii?

Nu-i de ici de colo să scrii despre un titan al literaturii universale. Întâi că Gustave Flaubert, în calitate de mare pontif al realismului critic prin capodopera Doamna Bovary, a fost analizat şi răsanalizat până dincolo de cuvintele rostite şi până în vecinătatea gândurilor sale nerostite:

Fiecare ţară şi popor caută prin toate mijloacele ce-i stau la îndemână (mai subtile sau mai directe, mai timide sau mai îndrăzneţe) să-şi asigure prosperitatea internă şi să se afirme pe scena internaţională. De altminteri, acesta şi este rostul politicii: componenta internă să facă ţara să fie mândră de grosul cetăţenilor ei, iar componenta externă să-i facă pe toţi cetăţenii să fie mândri de ţara lor!
    Fireşte că la asemenea rezultate nu se poate ajunge în zilele noastre decât printr-un veritabil şi neîntrerupt exerciţiu democratic, ceea ce înseamnă conţinut în primul rând (cârmuitori competenţi şi oneşti, cadru legal corect şi stimulativ, respect faţă de Dumnezeu, semeni şi legi) şi abia la urmă mai înseamnă formă sau coajă democratică.