simeanuRăzvan Victor Dragnea. De la Capitală, la vreo treizeci și. Universitar tot mai cunoscut. Și recunoscut pentru munca sa la claviatură. Având recitaluri și concerte dese pe la filarmonici. Deplin meritat și justificat. Forța și viteza, atuuri vădit. Tușeu apăsat, viguros, pregnant. Degete sprințare, iuțeală-n mișcare. Cutezanță, siguranță și randament consistent...
 Mereu mă uimește cum îi tălmăcește pe mulți dintre grei. Fără partitură, cu dezinvoltură. Cu intensitate și velocitate revărsând spre noi sunete șuvoi. Meșter așezate, la fix închegate. În varii lucrări de dificultate. Oferite nouă de tânăru` prof, fățiș cu trăire și cu dăruire. Cu vocație clară de vrednic solist, riguros notist, dibaci pianist...
 L-am bănuit, cu temei, de talent. L-am urmărit permanent și azi sunt convins de lucrul acest`. Voi continua, cu convingerea că are-a cânta ani îndelungați. Iară pe studenți, multe-a-i învăța și a-i promova p-ăia talentați...

simeanuPrin iulie vecin, Nordu` coborî, ferice, la Sud. Și Copenhaga, la București. Grație Orchestrei Naționale de Tineret a Danemarcei. Adică, în original, Det Danske ungdomsensemble. Prescurtat, la fel ca-n titlu. Venită să cânte la Ateneu, pentru prima oară. În cel strașnic festival estival rostuit cu succes de Lanto Communication. Un promotor cultural serios și ingenios. Fincă se zbate și aduce mereu trupe de pretutindeni. Precum acest tânăr colectiv danez, cu partituri felurite purtând semnături diferite. Ce l-a cântat excelent pe Beethoven, de exemplu. Apoi, pe Sibelius, Nielsen și Grieg, ca să amintesc doar câțiva dintre ăi cunoscuți. Da` simpatia și-a atras-o imens dând glas unor lucrări românești. Un concert actual semnat de Sebastian Androne-Nakanishi, de pildă. Creație modernă, experimentală și spectaculoasă vădit. Ce-a dat prilej unui flautist rădăuțean să-și arate îndemânarea de suflător. Ștefan Diaconu, pe nume. Și el încă tânăr, da` promițător la fel ca Sebastian. Japonez acesta din urmă, în buletin, prin căsătorie. L-am cunoscut, era printre noi, am vorbit și i-am sugerat și niște jazz simfonic pe viitor. Sigur fiind că va izbuti la superlativ...

Faimoasa expresie "sabia lui Damocles" provine de la o morală străveche popularizată de filosoful roman Cicero în carte sa "Disputele lui Tusculan", scrisă în anul 45 î.Hr.

Versiunea lui Cicero îl are în centrul istoriei pe Dionisie al II-lea, rege tiran, care a domnit peste oraşul sicilian Syracuse, în timpul secolelor V-IV î.Hr. Deşi era bogat şi puternic, Dionisie a fost nefericit. Domnia sa i-a adus mulţi duşmani, iar el era chinuit de teama că va fi asasinat. Frica lui era atât de profundă încât dormea într-o cameră înconjurată de un şanţ, iar încredere avea numai în fiicele sale pe care le lăsa să-i radă barba cu un brici.
 
Cicero spunea că nemulţumirea regelui a ajuns la urechile unui linguşitor de la curte numit Damocles. Acesta l-a asaltat pe rege cu multiple complimente şi a remarcat cât de fericit trebuie să fie acesta, la care Dionisie i-a răspuns enervat: "Ai vrea tu oare să guşti din aşa viaţă şi să încerci din norocul meu?”, Damocle a fost de acord şi Dionisie l-a aşezat pe o canapea aurită şi i-a adus câţiva servitori să-l slujească. 

astraMarţi, 20 August 2019, în prezenţa unei asistenţe numeroase, a avut loc la sediul ASTRA Năsăud, (Preşedinte pe judeţ, Prof. I. Seni, Preşedinte pe oraş, Economist F. Pleş), o bogată manifestare culturală, cu prezentări de evenimente istorice (prin Colonel în Rezervă A. Cordovan – Bistriţa şi Colonel în Rezervă – I. Boţan, Consilier al Primăriei oraşului Năsăud, despre Actul Marii Uniri de la 1918, şi consecinţele sale pentru Transilvania şi România Mare), urmată de exemplificări de evenimente universitare în comunităţile istorice de peste Prut (prin delegaţia din Basarabia condusă de Decanul Facultăţii din Cahul, Prof. Univ. I Axente şi Prof Univ. A. Bălan), şi, poate nu în cele de pe urmă, the last but not the least, o prelansare de carte, despre Adrian Păunescu, prin Dr. Augustin Ostace – Germania, în vederea dezvelirii bustului poetului la data de 12 Septembrie 2019, chiar lângă sediul ASTRA de la Casa de Cultură „L. Rebreanu"!

simeanu  Era-ntr-o vineri, zi de august, când pruncu` Gheorghe, alintat Jurjac, păși-n viața pământeană. La Liveni-Vârnav, în nordu` nostru moldav. Ca fală s-aducă imens nu doar părinților săi Maria, Costache, ci neamului tot românesc. Țării și lumii întregi. Prin notele așternute cu har pe portative intrate-n tezauru` spiritual mondial...
        Enescu, el fiind acela, ajuns-a faimos și nemuritor, chiar dacă la Ceruri s-a dus de peste șase decenii. Lăsând în urma-i semn vrednic și peren că n-a trăit printre oameni degeaba. Ci a slujit muzica demn, devotat, minunat. Făcând din ea balsam pentru suflet. Înmiresmat, pur, nesecat. Cuvine-se deci a aminti de îndat` că se împlinește un veac și ceva de la nașterea sa, în anu` de grație 1881. Îl slăvim nestrămutat că ni-i falnic unicat. La București și Sinaia, concurs, festival, anual, în ăst nobil scop. Cu nelipsiți soliști, dirijori, renumiți. Diverse orchestre, d-le mari și tari. Și-l cinstim cotidian ascultând neapărat, cânturile-i nestemat...