gz 280Se aștern zăpezi, întru pecetluirea unor clipe dăltuite de frumusețea trăirii intense, în stânca memoriei, pentru cel puțin încă o viață de om!
Ne duce, pe drumul care se vrea pierdut către istorie, un microbuz cu oameni Lumină, toți Oameni de Cuvânt, în ambele sensuri ale spunerii, cu sufletul foiță de pergament, gata să se lase amprentat de frumusețea anotimpului, a locurilor, dar mai ales a localnicilor, la Ruscova, comunitate de ucrainieni, împământeniți cu credință și cu datini între maramureșeni, făcând cinste acestora.
Alături de doamna Maria Nagy și de domnul Firita Carp sporovăim, pe locurile din spate ale microbuzului, cu entuziasmul dimineții, perfuzată suficient de cofeina administrată la micul dejun. Împletim gânduri, impresii. Glumim cu bucurie copilărească pe șaua imperceptibilă a timpului care nu-și mai află repere și care descheie cu subtilitate sufletele noastre până către aproape de inimă.
Sunt fericită să fiu. Să fiu acolo. Alături de ei, toți. Sunt fericită să îi cunosc și să le descopăr grația și seriozitatea cu care venerează frumosul din jur, ca să-l reverse prin cuvânt, mai apoi, semenilor.
Din loc în loc, șoseaua își șerpuiește trecerea, balansându-ne. Ne atingem unii de alții ca să înțelegem că e un adevăr tot ce se petrece, dincolo de coperțile de poveste pe care i le zămislește întâmplării, curgerea.

ion toma 280La Baia Mare, un mare meşter zideşte o cetate de suflet care să dăinuiască peste timp. Sunt ziduri groase de cărţi eCreator, înălţate cărămidă cu cărămidă, care se deschid celor care vor să intre ca prieteni în cetate. Recenta trecere pe sub hăizaşul porţilor maramureşene în cadrul manifestării Maramureşul şi unirea minorităţilor şi Ediţia III-a a premiilor eCreator, proiect comun al Consiliului Judeţean şi Asociaţiei social-cultural-creştine eCreator, m-a purtat prin locuri încărcate de tradiţie, dar în aceeaşi măsură dăruite cu exuberantă tinereţe şi încredere în viitor.
În periplul nostru am întâlnit la Ruscova un sat cu cinci mii de locuitori ucraineni, un grup de liceence. Le-am luat cu noi în autobuz o parte din drum. Purtau cu mândrie straiele specifice locului. Frumoasele rutence se foiau şi sporovăiau ca nişte cinteze. vorbeau curat în româneşte, în ucraineană, în ungureşte, în germană şi în engleză. Erau cu siguranţă copii europeni şi aşteptau zilele de sărbători ale Crăciunului ca să colinde la Viena.
În biserică unde ne-au întâmpinat cu cântece dumnezeieşti, glasurile lor ne-au umplut inimile de bucurie şi optimism. Le scânteiau privirile precum florile de mină la Baia Mare (într-o altă vizită), scoase din adâncuri şi aduse ofrandă la picioarele Maicii Domnului, într-o biserică din centrul vechi.

La 8 decembrie 1876, s-a născut scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu. Ea avut o contribuţie importantă la modernizarea romanului românesc.
Fiica generalului Dimitrie Bengescu şi a profesoarei Zoe (născută Ştefănescu), nepoata gen. G. Bengescu-Dabija, junimist, studiază, în perioada 1887–1894, la pensionul pentru domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti.
Căsătoria, la 20 de ani, cu magistratul Nicolae Papadat (pe care îl va urma în numeroase transferuri prin ţară) şi viaţa de familie (avea cinci copii) i-au întârziat cariera literară. Una dintre şederi a fost la Focşani, unde soţul ei a fost preşedintele tribunalului local. Aici, în calitate de soră de caritate la Crucea Roşie, Hortensia Papadat-Bengescu a îngrijit, în timpul Primului Război Mondial, în Gara din Focşani, soldaţii bolnavi.

ecreator 280Șlagăre și colinde...

...de Sfânt Nicolae, la Filarmonica Pitești. Amintind de refrene-ndrăgite decenii la rând ori de vechi tradiții cândva prigonite. Orchestra loco, pricepută deplin și la d-alde d-astea, evoluând ferm, entuziast sub direcția bucureșteanului Tudor Andrei. Nepot de compozitor regretat, în vogă ani buni altădat`. George Grigoriu, făurar de hituri constant fredonate, și-o voce-n vivacele trio frățesc, alături de Angel și Cezar. Fiica sa, Andreea, textieră harnică, e soața pianistului Tudor Ionel. Dirijor și autor, cu folos conducător al big-bandului Radio, în momentul ăsta...
Inspirat, Andrei veni laolaltă cu tatăl util Ionel. Versat, acesta, și meritat la claviatură cu vârf și-ndesat. Este om de bază și, cert, un aport avu din belșug la concert. Dă siguranță la maxim pe scenă, soliștii tot timpu` fiind la dânsul atenți. Spectacolu` câștigând astfel în trăinicie, efervescență și armonie, vădit...

ecreator 280Simon și Bănică

Primu`, renumit. Autor de piese fecund, prețuit. Decedat în vară, la vreo nouăzeci. Al doilea, actor. D-al nostru, iubit. Tandem dramaturgic total potrivit. Întrucât ”Jack`s women” în varianta română de azi a întrecut așteptările cert. Și paf ne-a lăsat. De parcă Neil pentru Ștefan ar fi scris-o. Să-l pună neapărat în valoare. Dându-i prilej a evolua minunat. Fluent, atent și fără cusur. Atent la vorbe și gesturi. La nuanțele nenumărate. La tonuri, mișcări, exprimări. I se potrivește rolu` cum n-aș fi gândit. Înconjurat de ”femeile sale” dă o probă de măiestrie reală pe scenă. Cu energie, convingere și chibzuință din plin. Dezinvolt, fermecător, convingător și senin...
I-am spus după, în culise, că-i calcă pe urme tatălui său în chip viguros.