Pentru mine Timişoara este asemenea unui răsărit de soare. Doreşti să-i prezinţi chipul în cuvinte şi de fiecare dată observi alţi muguri şi alţi vlăstari. Niciodată nu poţi spune totul despre Timişoara. În urmă cu cincisprezece ani i-am cunoscut pentru prima dată zâmbetul.

Oraşul studenţiei mele m-a luat de mână şi mi-a prezentat o clădire mare, Universitatea de Vest, un loc de unde îmi doream să adun o bobiţă din nectarul divin al înţelepciunii şi aş putea spune acum că am reuşit. Nu departe de Universitatea de Vest am observat o altă clădire ce se înălţa deasupra necunoscutului şi îmi făcea semn să păşesc spre ea. Am pornit la pas. Am traversat podul de peste râul Bega şi am ajuns. Clădirea ce m-a chemat spre ea e centul spiritual al Banatului. Catedrala mi s-a înfăţişat atunci ca o carte, o carte dornică de a se lăsa citită. Cultura, arta şi spiritualitatea se oglindeau în fiecare colţ al ei prin arhitectură, pictură, troparul Ierarhului Iosif cel Nou de la Partoş inscripţionat pe capacul raclei în care se află moaştele sfântului. De la catedrală am păşit spre clădirea în care îşi desfăşoară activitatea Opera Naţională Română Timişoara şi Teatrul Naţional Timişoara. La Opera Naţională Română Timişoara şi-a descoperit aripile pentru a zbura spre înălţimi compozitorul Marius Ţeicu. „Am făcut cunoştinţă cu acest mediu artistic de când eram un bebeluş. Tata şi mama făceau parte din Corul Filamonicii din Timişoara şi, stând azi în braţele unui tenor, mâine în ale unei soprane, pur şi simplu am fost infestat de acest microb.“[1] De acolo m-am îndreptat spre Piaţa Libertăţii, pe urmă spre Piaţa Unirii.

ecreator 280Comedie la maxim!

Zic aşa ca să se ştie: dacă-i Bleonţ, e comedie. Iar dacă e şi Călin, comicul este sublim. Şi lumea râde din plin. I-ai vedea lună de lună, de s-ar putea, împreună. Că fac un tandem teatral nici pe departe banal…
Prilejul? Un text la zi franţuzesc scris cu umor nebunesc. Jucat nemaipomenit şi-ntrutotu’ potrivit. “Le prènom”, în limba lui. “Prenumele”, într-a noastră. Alexandre de La Patellière şi Matthieu Delaport, autori inspiraţi, pentru asta înzestraţi. Oameni în domeniu, cu un bob de geniu. Căci replici isteţ croiră, farsă modernă scorniră. Caractere zugrăviră şi cusururi veştejiră. Spectacolu’ fu haios, năbădăios, delicios. Mihai şi Claudiu jucând radios. Ceea ce franţujii creară deştept pentru actori d-ăia cu temperament. Asemeni lor, evident…

ecreator 280Muzicantu` povestaș

În acte, Crețu Răducan. Brăila, 1 decembrie, 1931. Pe afișe, Johnny Răducanu. Pianist, contrabasist. Compozitor, orchestrator. Om de jazz până-n măduva oaselor. Recunoscut ca atare chiar peste ocean. Fincă genul a slujit vrednic și neobosit. Copios l-a propășit, prin el țara și-a fălit...
Cui vrea să-l cunoască mai bine, îi recomand să citească neapărat ”Singurătatea... meseria mea”. O carte* din primul an de mileniu. Lucrată echilibrat și ușor de lecturat. Plină de-ntâmplări, tablouri, judecăți inerente și adevăruri. Scrisă fluent, curat, colorat. Cu sinceritate, vervă și claritate. Mărturisire povestire despre el și existența-i deloc anodină. Deopotrivă mărturie senină despre locuri și oameni, obiceiuri și moduri de trai într-un veac cu frământările sale enorme. Îndeosebi pledoarie, cu modestie, despre muzică și pruncul ei numit jazz...

aron pumnul apostol devotat al culturei nationale 18435896La 27 noiembrie 1818 s-a născut omul de cultură Aron Pumnul, unul dintre fruntaşii Revoluţiei din Transilvania de la 1848, profesor al lui Mihai Eminescu, la Cernăuţi (m. 12 ianuarie 1866)
S-a născut în familia unor iobagi români din satul Cuciulata, judeţul Braşov. După 4 ani petrecuţi la Odorhei, Aron Pumnul îşi continuă studiile la Blaj şi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 a fost numit profesor de filosofie la Blaj, în acelaşi an plecând cu o bursă de studii la Viena, la Institutul teologic "Sfanta Barbara". S-a întors în Transilvania în 1846, reluându-şi activitatea de profesor la Blaj. A înfiinţat împreună cu Timotei Cipariu ziarul „Organul Luminărei”, dar şi alte publicaţii.
În timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunări Naţionale româneşti de la Blaj din din 18-30 1848.

Urmărit de autorităţile revoluţionare maghiare, Aron Pumnul se refugiază în Muntenia, unde participă la revoluţia paşoptistă din această provincie, fiind numit de Nicolae Bălcescu în funcţia de comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat.

Vă plaCello?

  Întrebară recent, ca pretext de recital, Manta și Suma. Doi instrumentiști la patruzeci și. Care merită apreciere din plin pentru oferta lor muzicală. Căci avură-n program numa` piese-n duet. De Dotzauer, Boccherini, Popper și Barriere. Puțin cunoscute la noi, da` bine făcute. Nestemate, nu alta. Dificile vădit, însă făr` de probleme pentru cei doi interpreți. Prieteni în copilărie, colegi de conservator în junețe...
 Stabilit în Irlanda, Adrian muncește-n afară. Concertează și predă. Răzvan, preponderent în țară. Mânuiesc arcușu` cu iuțeală multă. Finețe, la fel. Virtuozitate și pasiune îngemănate, chibzuit dozate. Trăire și măiestrie relevând radios. Se  completează la fix, se armonizează grozav. Nuanțează adecvat în sunet echilibrat. Cu niște lumini potrivite creând nu doar universu` sonor preconizat.