Aflat la a doua ediție consecutivă. Organizat de Biblioteca ”Dinicu Golescu”, din buricul urbei. A cuprins, firesc, expoziții, dezbateri, lansări de carte și revistă, cântări felurite. Timp de cinci zile, piteștenii interesați s-au întâlnit, săptămâna trecută, nu doar cu amfitrionii Mihail Sachelarie și Denisa Popescu. Ci și cu jurnaliștii Octavian Știreanu și Cristian Cocea, într-un binevenit dialog pe teme politice autohtone de stringentă actualitate. Apoi, cu autori de carte și comentatorii lor. Adică, Răzvan Exarhu, Ion Munteanu, Doina Ruști. Augustin Doman, Alexandru Iosub, Ionel Bușe, Ioan Lascu, Jean Dumitrașcu. Sau cu Ion Popescu-Sireteanu și Magda Grigore, publiciști care editează ”Târgoviștea literară” în județul vecin de la est...
 Poezia, variată, a stat pe buzele lui Ovidiu Scridon, Amelia Stănescu și Eugen Cristea, actorul. Iar muzica a fost oferită generos, delicios de mezzosoprana Adina Sima și elevii săi. De Mike Godoroja și ”Blue Spirit”, Marcian Petrecu și ”Trenul de noapte”. Am asistat cu enormă plăcere și entuziasm la cele două seri de blues ale bucureștenilor faimoși. Mike și Gelu, de pildă, au făcut spectacol, evocând la fix, o legendă a genului de peste ocean: Robert Johnson.

Una din prejudecățile pe cât de răspândite pe atât de periculoase afirmă că suma problemelor noastre derivă din domnia prostiei. Potrivit acestei teorii, lipsa de inteligență, cultura precară sau educația deficitară a liderilor politici explică dezastrele, catastrofele și eșecurile sociale. Nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.

Alexandru Paleologu a fost unul din susținătorii articulați ai acestei idei și mergea până într-acolo încât afirma că însuși diavolul nu este altceva decât prostie pură: „El nu e, cum crede lumea, deştept, subtil, ironic, mefistofelic etc. Nu. E prost. „Inteligenţă diabolică”: sintagma asta e stupidã, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (...) Priviţi (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligenţa nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-şi pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor. Prostia este eternă şi invincibilă ; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei, pentru a o ţine în şah ; e tot ce se poate face contra ei.”

Lucrarea, apărută prin binecuvântarea dată de P.S. Iustin Sigheteanul, a văzut lumina tiparului la Editura Inspirescu (Satu Mare, 2013 şi a fost premiată la secţiunea Didactică, în cadrul ,,Cărţile Anului, Baia Mare, 2012. De asemenea, se precizează faptul că aceasta a apărut sub egida Asociaţiei Cultural-Creştin-Umanitară ,,Ars Vivat”.
În ,,Cuvânt înainte”, semnat de Pr. lect. univ. Dr. Gheorghe Şanta (de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca) se menţionează: ,,Cuvântul ca mesaj duhovnicesc îşi îndeplineşte sensul înalt numai atunci când slujeşte adevăratei realităţi, când are o putere ziditoare. Cuvântul zideşte din conştiinţa răspunderii faţă de semen, atunci când omul înţelege cuvântul ca pe o realitate dialogală. Prin Cuvântul lui Dumnezeu, se împlineşte o terapie duhovnicească. Cuvântul Scripurii are puterea renaşterii spirituale a vieţii integrale, fiind instrument forte în educaţie”.
,,Prefaţa” este realizată de Asist. univ. Dr. Valerian Marian, care consideră că ,,Parabolele şi pildele Mântuitorului (...) se înscriu, prin excelenţă, în categoria acelor exprimări care, sub forma cuvintelor înţelese de oameni, trimit la o realitate infinit mai profundă, inexprimabilă, inepuizabilă, ca sens, şi depăşind orice înţeles”.

Doamne al meu,
Tată,
Creatorule a tot ceea ce este
Văzut și nevăzut cu ochiul mic al omului, Trăitorule de viață vie,
Cel care nu Ai început și nu Te-nchei niciunde, niciodată,
Cel fără de nume, căci toate, absolut toate atributele știute și neștiute Îți aparțin,
Tată bun, Tată rău, Tată perfect,
Iubire,
Nemărginitule,
Prezentule,
Eu nu te rog civilizat, eu nu te rog, eu nu te rog!

Vesnicul adevar evanghelic despre Dumnezeu Judecatorul nu e impus in chip silit constiintei omenesti si nici nu a fost introdus nefiresc in biserica adevarurilor descoperite de Dumnezeu. El este o parte fireasca si nedespartita a Sfintei Descoperiri in trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii.

Fara el, logica Descoperirii nu ar mai fi fost Dumnezeiasca si iconomia Dumnezeu-omeneasca a mantuirii nu ar mai fi fost deplina. Fara el, Dumnezeiasca Desoperire ar fi fost ca lumea fara cer deasupra ei. El este valul care ascunde si implineste biserica de diamant a adevarurilor Dumnezeu-omenesti despre om si lume.

Firea celorlalte dogme si adevaruri este si firea lui; este de o fiinta cu ele; se afla in ele, tot asa cum acestea se gasesc in el; are aceeasi vrednicie si putere de viata ca si ele; nu poate fi despartit de ele, caci toate laolalta alcatuiesc un singur organism Dumnezeu-omenesc nedespartit.