Într-o lume clar improprie visului și poeziei, într-o lume cu sisteme de valori răsturnate (re)întoarcerea la esențe mai este greu cu putință.
Situația este agravată de faptul că se citește din ce în ce mai puțin, paradoxal și ca efect secundar al bombardamentului informațional și al invaziei de scriitorași extrem de vocali pe rețelele de socializare, mai nou spațiu de polemică și de ascuțire a săbiilor ori penelor.
Ciudata situație cu care ne confruntăm alimentează din plin scuzele unora ce invocă graba, preocupările zilei, programul încărcat.
Eu îi plâng pe cei care se plâng de faptul că astfel de semeni stau cu spatele întors la carte ori la vreun alt produs media.

Ioan Romeo Rosiianu zambind 280Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu, Alexandru Boboc, Romul Munteanu, Henri Zalis sau Alexandru George în devenirea mea literară m-a mânat spre această mână întinsă mai tinerilor confrați.

Ioan Romeo Rosiianu zambind 280Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost premiat de toate organizațiile naționale și internaționale de profil, niscaiva ambasade au făcut același lucru, afigurat în rapoarte de țară, etc…
Au trecut anii, autoritățile locale și naționale n-au uitat deranjul făcut de mine, motiv pentru care, în urma altor și altor presiuni și persecuții… situația e cu totul alta acum.
Urăsc să vorbesc despre asta, dar vremurile pe care le trăim mă obligă să (ad)notez câte ceva.

Scurt istoric

Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate la a XXVI-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO.

poza eu ganditor 280Anul 2020 este an bisect, cu 366 zile, luna februarie având 29 zile. Din patru în patru ani este nevoie ca lunii februarie să-i fie adăugată o zi.
29 februarie este ziua cu cele mai puține aniversări. Aproape 13.000 de români sunt nevoiți să își serbeze ziua doar din patru în patru ani.
Când nu sunt ani bisecți, în unele țări se consideră că persoana respectivă împlinește vârsta la 28 februarie, în alte țări - la 1 martie.
Printre cele mai cunoscute personalităţi aniversate la 29 februarie se numără patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, cântăreţul Khaled, cunoscut mai ales pentru piesele „Aicha” şi „C'est la vie”, precum şi rapperul nord-american Ja Rule.

În Cartea a V-a din Tusculanae Disputationes Cicero sublinia că îi aparţine poetului Marcus Pacuvius de-acum celebra afirmaţie „Ubi bene, ibi patria!”.
La secole distanţă aceasta a prins rădăcini şi - datorită forţei de sintetizare - a reuşit să inspire şi să îndemne căutătorii de esenţe, gânditorii.
Aşa se face că mai este un citat interesant, asemănător, pe care eu personal îl văd descălecător din întâiul, dar poate la fel de celebru şi el, care îi aparţine lui J. Hector St. John de Crevencour şi a fost inclus în cartea sa „Letters from an American farmer".
Acesta a devenit un soi deviză a emigranţilor de pretutindeni: „Ubi panis, ibi patria!" (Acolo unde este pâine, acolo este şi patria mea!)
Tot astfel şi noi, prin volumul „Tinerii pe scena artei” ne propunem să esenţializăm relaţia fantastică pe care o au, atracţia extraordinară pe care o împlinesc creatorii de frumos şi şlefuitorii de cuvânt cu această zonă în care amprenta umbrei degetului lui Dumnezeu este mai peste tot uşor vizibilă şi tangibilă.