Hodorogea Caliopia 11

Cortina este lăsată şi reproduce, prin imagini stilizate, intrarea într-o gară. Se aude şuieratul unui tren, a cărui sosire este anunţată în difuzoare. Zgomotele care semnalează oprirea trenului. Douăsprezece bătăi ale unui ceas de catedrală. Pe o ușă laterală a sălii de spectacol intră, alergând speriată, Sonia (tânără: 25-30 de ani). Din sens opus îşi face apariţia Eduard, actor în vârstă, îmbrăcat în haine de cerşetor, cu barbă, mustaţă şi păr zburlit şi neîngrijit, în mână cu un cuţit mare de bucătărie. Acesta încearcă s-o prindă pe Sonia. De după cortină, „din gară”, iese Robert Vaida-Moruzi, un bărbat de 40-45 de ani, cu o geantă de voiaj în mână (spate), obosit, dar cu o undă de emoţie în expresia feţei.

Piesă într-un act

Personaje: M, N, Fata.

Decorul: O grădină cu meri. În spatele grădinii se afla un nuc mare și un tei. Frunzele copacilor sunt ruginii.

(N privea cum frunzele părăseau nucul bătrân sprijinit pe tulpina înclinată a unui măr. M curăță merii de crenguțe uscate.)

N: Cât de mult am așteptat toamna! O iubesc! Nimic nu-i mai spectaculos ca florile acestea ruginii-verzui ce îmbracă copacii.

Personaj : Un om între șaizeci și șaptezeci de ani. În mijlocul scenei, stă pe pat în capul oaselor, rezemat de perne. În stânga lui, la doi-trei metri, un  televizor (stins); în dreapta lui, lipită de pat o mică noptieră cu două sticle: una de apă minerală (sau sifon) și una de vin, un pahar și niște șervețele. În spatele lui, în fundul scenei, la înălțime, sunt suspendate două pancarte mari cu două lozinci; pe cea din stânga lui scrie: „Trăiască Tovarășul Nicolae Ceaușescu”, iar pe cea din dreapta lui: „Trăiască Scumpa Noastră Patrie Republica Socialistă România”. Nici un alt decor.

acp2Piesă de teatru scurt într-un act

Decorul: O piață de vechituri

Personajele: X și Y

(X se plimbă printre vechituri, le analizează. La una dintre mesele încărcate cu vechituri, se află un comerciant, Y.)
X: Cred că acesta e locul. Aici s-a întâmplat nenorocirea. Îmi amitesc totul limpede. Era o zi primăvăratică. Veneam spre oraș cu mașina când mi-a apărut brusc în față o bătrână. Avea în spate o sarcină plină cu vechituri. Probabil trăia din comercializarea acestora. Nu am putut să o evit. I-am rupt picioarele.

acpMonodramă

MOTTO:
Firmituri căzute de la masa stăpânilor sau ramura cea verde de măslin?

Decorul:
O casă de la sat cu grădină.

Personaje: X

X: (Despicând lemne pe un butuc.) Sunt atât de departe toate. (Continuă să muncească.)