Piesă de teatru într-un act
Decorul: Un amfiteatru
Personaje:
Copilul
Lumea
Faima
Copilul: Am învățat, încă de mic că trăim într-o lume frumoasă. M-am bucurat de frumusețea a tot ceea ce mă înconjura și astfel încercam să văd doar partea frumoasă a lucrurilor din jurul meu. Eram feicit... Atât de fericit eram, până într-o zi, o zi în care am aflat un adevăr ce m-a cutremurat. În acea zi mi-am dat seama că odată cu trecerea timpului, frumusețea locului în care trăiam rămăsese neschimbată dar oamenii, oamenii s-au schimbat.
- Detalii
- Scris de Andrada Brîndușa Keszeg
Am deschis un fel de restaurant cu meniu romănesc. Am pus pe masă meniurile așteptând clienții. Bucătarii sunt de mare clasă michelin. Ca chefi bucătari ii am pe cei mai buni.
Apare-un mușteriu, un curios ce iese, iar intră, și iar iese, nehotărât el este.
Scap foaia din mană pe masa care-i lună.
Lătrăm cu toți la lună, hai noapte bună!
-Băi, stați așa!
- Detalii
- Scris de Adrian George Itoafa
Sun.
-Răspunde dracu' cineva?
-Spuneți! Ce probleme aveți?
-Am doamnă, probleme cu capul, cu ochii, ficatul...
-Să trimit o ambulanță?
-Mai bine poliția.
-De ce?
-Am săvârșit o infracțiune. Am atac de panică, am ucis speranța și nu-i mai simt pulsul.
- Detalii
- Scris de Adrian George Itoafa
TABLOU
SCENA I
O fată-n întuneric. Pe marginea imaginată a unei prăpastii. Această prăpastie se află la capătul lumii, ce poate fi detectat doar pe harta sufletească a omenirii. Protagonista ajunge aici pe calea gândului, însă planul fizic este cât se poate de concret (vizibil).
FATA: Hăule, prăpăditule, nu mă prăpădi! Nu mă pustii, Pustiule! Nu mă blestema, Blestematule!
- Detalii
- Scris de CODRINA CODRUTA TUDORIU
Citește mai departe: CUM TRAGEM SFORILE, ÎN ACEST ÎNTUNERIC?
Intră în scenă Primarul, puţin deranjat de situaţia în care se află, îşi drege vocea, se vede că e grăbit, stânjenit, se uită în toate direcţiile, caută cu privirea pe cineva. Dupa un timp, din direcţie opusă, vine mecanicul auto. Iniţial e preocupat de o curea de distribuţie pe care o suceşte pe toate părţile, nu îl observă pe primar. Acesta îşi drege glasul. Mecanicul ridică ochii şi e surprins.
Mecanicul
(emoţionat) O, ce onoare, domnu’ primare! Ăstaaa, Domnu’ primar ce onoar…e! Mă scuzaţi. M-am emoţionat tot! Adică de tot! (primarul îl priveşte condescendent, puţin iritat) Cu ce vă pot fi de folos?
Primarul
Păi sper sa îmi fii. Am facut pană!
- Detalii
- Scris de Melia Cerchez Marin