PERSONAJELE :

Lola

Greta

Roli

Lulu

Tinoleti

Vocea de la difuzor

 

Scena 1

 

Locuinţă spaţioasă, o aripă a casei elegantă, cealaltă lăsată în paragină. O parte din acţiune se va desfăşura în beciul casei, amenajat ca ospiciu. Locatarii, oameni comuni, de profesii diferite, dar cu idealuri asemănătoare: să trăiască bine, să moară frumos. Toţi în beciul casei, spaţiul de terapie al ospiciului local, urmăresc la televizor ştirile politice.

kesPiesă de teatru într-un act

Decorul: Un amfiteatru

Personaje:
Copilul
Lumea
Faima

Copilul: Am învățat, încă de mic că trăim într-o lume frumoasă. M-am bucurat de frumusețea a tot ceea ce mă înconjura și astfel încercam să văd doar partea frumoasă a lucrurilor  din jurul meu. Eram feicit... Atât de fericit eram, până într-o zi, o zi în care am aflat un adevăr ce m-a cutremurat. În acea zi mi-am dat seama că odată cu trecerea timpului, frumusețea locului în care trăiam rămăsese neschimbată dar oamenii, oamenii s-au schimbat.

iAm deschis un fel de restaurant cu meniu romănesc. Am pus pe masă meniurile așteptând clienții. Bucătarii sunt de mare clasă michelin. Ca chefi bucătari ii am pe cei mai buni.
Apare-un mușteriu, un curios ce iese, iar intră, și iar iese, nehotărât el este.
Scap foaia din mană pe masa care-i lună.
Lătrăm cu toți la lună, hai noapte bună!
-Băi, stați așa!

itfSun.
-Răspunde dracu' cineva?
-Spuneți! Ce probleme aveți?
-Am doamnă, probleme cu capul, cu ochii, ficatul...
-Să trimit o ambulanță?
-Mai bine poliția.
-De ce?
-Am săvârșit o infracțiune. Am atac de panică, am ucis speranța și nu-i mai simt pulsul.

TABLOU

SCENA I

O fată-n întuneric. Pe marginea imaginată a unei prăpastii. Această prăpastie se află la capătul lumii, ce poate fi detectat doar pe harta sufletească a omenirii. Protagonista ajunge aici pe calea gândului, însă planul fizic este cât se poate de concret (vizibil).

FATA: Hăule, prăpăditule, nu mă prăpădi! Nu mă pustii, Pustiule! Nu mă blestema, Blestematule!