Fata Pădurii în casa părăsită
Aveam vreo zece, doisprezece ani și ne jucam sara, vara până la miezu nopții.
Am fost o grămadă de coptii pă aicia. Și ne-am dus cu un pretin până la cineva la poartă să stăm la povești, de-a coptiilor. Și stăm noi la povești dar cel la care am stat la poartă, o trebuit să meargă după lapte la cineva acasă. Și ne-am înțeles noi să-l speriem pă coptil când a veni cu laptele. Era o casă bătrână de lemn, un căsoieș așè mic. Și ne-am băgat după vraniță. Când a trece pă stradă, să sărim, să-l spăriem. Și m-am uitat în spate. Și am văzut ceva ca un animal.
- Detalii
- Scris de CORINA ISABELLA CSISZÁR
Viaţa evoluează cu paşi repezi pierzându-se obiceiurile vechi în locul cărora apar altele noi. Vechile obiceiuri se mai păstrează câtva timp prin tradiţie, apoi sunt date uitării dacă nu sunt consemnate de către contemporani. Obiceiurile vieţii de familie nu se leagă direct de activitatea productivă a anului, planul cu care corelează nemijlocit fiind cel social-biologic, familia şi prin ea activitatea mai largă. Aceste obiceiuri implică elemente de credinţă străveche şi de practică legate de logica magică, rituri menite să-l apere pe om sau să consacre situaţia nouă în care acesta trece cu timpul, spre funcţii de urare. Aceste evenimente reprezintă o schimbare în cadrul familiei şi al grupului social mai larg, deci un dezechilibru în sistemul relaţiilor sociale, fiind astfel implicate acte şi secvenţe menite să restabilească echilibrul. Obiceiurile vieţii de familie marcând momente importante din viaţa social-biologică a individului şi a familiei se practică la diferite date şi de obicei o singură dată în viaţa aceluiaşi individ.
- Detalii
- Scris de Corina Isabella Csiszár
Citește mai departe: Câteva considerații cu privire la obiceiurile nașterii de odinioară și de azi
Zi mare în calendarul creștin, 15 august prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, momentul în care Sfânta Fecioară Maria a trecut la cele veşnice. E o zi de praznic, de rugăciune și pelerinaje la locurile sfinte. Totuși, în popor, oamenii țin Sântămăria Mare.
Deși mulți consideră acest moment din an mare prilej de petrecere, praznicul Adormirii Maicii Domnului nu este o sărbătoare a bucuriei. Este și motivul pentrul care adevărații credincioși serbează onomastica la data de 8 septembrie, data nașterii Sfintei Fecioare. Acum se fac pomeni pentru cei trecuți la cele veșnice, mai cu seamă purtători ai numelor derivate din Maria. Totuși, în popor i se spune Sântămăria Mare și e una dintre cele mai mari sărbători de peste an.
- Detalii
- Scris de LB
Casa, precum cetatea şi templul se află în centrul lumii, este imaginea universului. Acoperişul este străpuns de o gaură pentru fum, solul de o gaură ca să strângă apa de ploaie: casa este astfel străbătută în centrul ei de un ax care reuneşte cele trei lumi.
- Detalii
- Scris de Corina Isabella Csiszár
Dansurile și Vergelul
Nu era slobod să intre fata în dans până nu ieșea de la școală, după ce făcea opt clase, pă la 14 – 15 ani. Nu avea voie până atunci să meargă la dans. La Vergel de Anul Nou intra prima dată în dans. Mergeau tizeșii după ele. La jocurile de peste an mergeau și singure sau cu feciorul cu care voroveu. Și mai târziu mergeau și părinții fetei la locul unde se ținea dansul. Se făceau dansurile aici Între Dealuri cum zicem noi, la o jidă. Avea casă mare și ne lăsa să facem joc, dacă plăteam. Și iarna și vara să făcea dans în case.
Se făcea trei zile și trei nopți la Anul Nou. Și în a tria zi duceau fetele coșerci cu mâncare și băutură la joc. Puneau prăjituri, pomene, cârnați, horincă.
- Detalii
- Scris de Corina Isabella Csiszár