ingropare in cerDiferenţele culturale şi religioase influenţează percepţia oamenilor asupra modului în care părăsim această lume. Astfel întâlnim diferite comunităţi care dau ritualurilor şi tradiţiilor lor funerare semnificaţii care de cele mai multe ori nu pot fi înţelese de către straini.

1. „Îngroparea în cer”

În Tibet şi în câteva părţi din Mongolia, budiştii de tip Vajrayana (budiştii ezoterici) practică un ritual specific cu scopul realizării reîncarnării. Pentru aceşti budişti, trupul nu este altceva decât un obiect pe care sufletul îl foloseşte pentru a se putea exprima. În urma morţii, sufletul, care este etern, trebuie eliberat din corp, iar unealta sufletului, corpul, trebuie redat naturii.

irrzStudiile au fost efectuate la Institutul Einstein cu un sondaj efectuat la peste 300 de centenari, în timp ce s-a constatat că majoritatea erau oameni foarte fericiți. De remarcat este faptul că Ziua Internațională a Fericirii 2020 nu este data în care se cultivă consumul de dopamină al organismului - dimpotrivă, se intenționează să amintească chintesența elementelor de natură umană, precum sportul, hobby-urile, religia, care ne fac oameni unici.

martisorMărţişorul este o sărbătoare tradiţională a primăverii, a bucuriei, prospeţimii, a victoriei binelui împotriva răului. Povestea mărţişorului începe în urmă cu mii de ani. Primele dovezi arheologice datează de pe vremea geţilor.
Femeile dace purtau monezi sau pietricele în asociere cu fire de lână roşie şi albă pentru a avea noroc şi un an productiv. Dar, oare cine a inventat cuvântul de “mărţişor”? De ce se poartă mărţişorul?
Mărţişorul este un obicei specific românesc moştenit de la strămoşii noştri, inexistente la alte popoare. Numele popular al lunii martie “mărţişor” provine din latinul martius. Originile acestui obicei se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi vegetaţiei.
Tradiţia spune că strămoşii noştri purtau monede găurite, atârnate de două fire, unul al şi altul negru. Bănuţii erau din argint, aur sau din metal obişnuit şi indicau cât de bogată sau săracă era persoana care-i purta. Bănuţii –mărţişoare erau purtaţi la încheietura mâinii ori prinse în piept cu un ac.

r tomaDe ceva timp,romanii,in special tinerii,sărbătoresc un obicei de import, Sf.Valentin.Acest obicei a penetrat in viața românilor urmărind,mai ales,interese comerciale.Din păcate,l-am primit cu brațele deschise,fără să ținem cont de incompatibilitatea acestuia cu spiritualitatea românească.Cu atât mai mult cu cât avem un obicei foarte vechi,spectaculos, DRAGOBETELE ,care se sărbătorește pe 24 februarie.
Dragobetele,acest obicei arhaic,este vestitorul primăverii,cu tot cortegiul de flori și miresme,el anunțând renașterea naturii.DRAGOBETELE este sărbătoarea de referință pentru sufletul românesc,este simbolul dragostei nealterate,prevestitorul iubirii in sufletul tinerilor neinițiați in iubire.Putem afirma,fără să greșim,că Dragobetele este un autentic mit erotic,dat fiind că,in această zi, tinerii fac primii pași in dorința lor de cunoaștere, trăiesc un moment unic, momentul apariției primilor fiori ai iubirii.

almeria spania 280Institutul Sysin de Cercetare a Ecologiei Umane și a Igienei Mediului din Rusia a descoperit acum câțiva ani că toate apele, inclusiv cele din conducte, și-au schimbat proprietățile fizice în ziua de Bobotează și în ziua de dinainte.
Cercetătorii institutului au studiat zilnic proprietățile și calitatea apei de pe o conductă măsurând cantitatea de radicali de ioni. De pe 4 ianuarie nivelul radicalilor ionici a început să crească iar apa a început să se limpezească. A început să crească și nivelul pH-lui din apă, micșorându-i aciditatea.
După cum era de așteptat, maximul de activitate a fost atins în seara de 5 ianuarie. Cantitatea mare de radicali ionici a făcut ca apa să aibă o conductibilitate electrică egală cu cea a unui catalizator artificial (adică o apă saturată cu electroni).
Activitatea electromagnetică a început să scadă pe 6 ianuarie și a atins nivelul normal la data de 7 ianuarie.