Extrase dintr-o viitoare monografie a satului Lucăceşti, cu un vocabular fabulos utilizat şi azi de o parte a trăitorilor acestei localităţi de pe malul Someşului, “Râul de aur” aşa cum l-au denumit dacii liberi!

În satul Lucăceşti se vorbeşte o limbă provincială caracteristică Ardealului de Nord-Vest, datorită ocupaţiei de sute de ani a cestui teritoriu de către alte neamuri de la care am împrumutat unele cuvinte, persistând mulţi termeni şi în ziua de azi, mai ales printre persoanele vârstnice. Graiul în fapt este specific zonei de interferenţă dintre cele două zone etnografice, Codru şi Chioar.

Motivul pentru care omul arhaic a încercat să-şi creeze (imagineze) un Dincolo vine din dorinţa de eludare a haosului, a necunoscutului, a imprevizibilului, de eliminare a nedeterminării, impuls susţinut de un profund resort psihologic: tentaţia descifrării lucrului ascuns (deci oribil) prin prezentări figurate, cunoscute. Rezultatul obţinut  a fost diferit în funcţie de specificul contextelor religioase şi culturale: fie oamenii au schiţat imagini înfricoşătoare ale morţii fie, dimpotrivă, au căutat „retorizarea morţii” folosindu-se de forţa metaforică de transpunere a sensului.  În ultimă instanţă cele două  opţiuni nu au reprezentat  altceva decât dorinţa înfăţişării destinului necunoscut, această înfăţişare constituindu-se într-o  manieră de dominare a lui.

Maramureş, iată, o zonă cu oameni şi locuri pline de magie, care îl farmecă pe călătorul rătăcind pe drumurile acestui colţ de rai pământean.

 Jocul

             Io am prins danțu la șură. Era ceterașu arvonit pă tătă vara.

Astazi, 20 iulie, crestin-ortodocsii sarbatoresc Sfantul Ilie,