„Moartea, eveniment inevitabil în viaţa omului, reprezintă trecerea din lumea aceasta, în lumea de dincolo. Moartea înseamnă o despărţire definitivă a defunctului de familie, de colectivitate. Acest ceremonial este alcătuit dintr-un sistem de practici şi credinţe, menit să asigure integrarea omului în lumea de dincolo, reechilibrarea sistemului social, pe de altă parte. Şi în obiceiurile în legătură cu  moartea întâlnim trei  etape principale proprii oricărui ceremonial de trecere:

- despărţirea de categoria celor vii;
- pregătirea trecerii în cealaltă  lume;
- integrarea în lumea morţilor, restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui mort..”

La Dămăcușeni, unicul sat maghiar din Țara Lăpușului, se păstrează un rit de trecere de alungare a iernii,  numit Fărșang.  Obiceiul a fost preluat de la sași, și se organiza în șezători în perioada dintre Bobotează şi „Miercurea Cenuşii“, zi care marchează începutul Postului Paştelui. Momentul culminant al Farşangului era acela de ingropare a iernii și a viciilor, la „Lăsata Secului:  Noi suntem reformaţi şi nu ţinem postul Paştelui, dar balul îl facem între Bobotează şi până începe Postul ortodox şi catolic. E bal mascat şi simbolizează sfârşitul iernii. Demult, să aduna lumea din motivul de a umple golul serilor lungi de iarnă. Unii se strângeau în cete şi îşi alegeau un conducător şi mergeau de-a lungul satului. Intrau şi cereau loc de dormit ca şi cum ar fi fost târgari veniţi de la Târgu Lăpuş. Joia se ţinea târgul şi uneori târgarii înnoptau la noi. Și aşa procedau şi mascaţii ăştia, intrau în casă şi cereau cazare pe o noapte. Și se lăsa cu glume şi cu joc. Se îmbrăcau care cum vroiau, cu ce aveau, se mascau în ţigancă, mire şi mireasă, hornar. Important era să nu-i recunoască nimeni.

Chinezii sărbătoresc Anul Nou conform unui calendar care ţine seama de ciclurile lunii, iar fiecare an este asociat unuia dintre cele douăsprezece semne ale Zodiacului chinezesc, căruia i se alătură unul dintre elementele metal, apă, lemn, foc, pământ.
Cele dousprezece semne ale Zodiacului chinezesc sunt: şobolanul, boul, tigrul, iepurele, dragonul, şarpele, calul, capra, maimuţa, cocoşul, câinele şi mistreţul. Apartenenţa la o anumită zodie se stabileşte, în Zodiacul chinezesc, în funcţie de anul naşterii, iar nu în funcţie de data naşterii, conform Horoscopului cu care suntem obişnuiţi. Astfel, o anumită zodie se repetă o data la 12 ani (de pildă, ultimul an al Câinelui a fost anul 2006), scrie Mediafax.
Calendarul chinezesc ţine seama de ciclurile Lunii, iar Anul Nou chinezesc nu are o data fixă: acesta pică însă întotdeauna în intervalul 21 ianuarie-19 februarie, la a doua lună nouă după solstiţiul de iarnă.

Se făcea o înțelegere cu gazdele unde se va face ruptu sterpelor. Apoi se alegea un loc bun de rupt sterpe, undeva pe hotar. Stăteau oile acolo 2-3 săptămâni înainte să plece la munte, până să adunau toate. Ruptu sterpelor se făcea pă 21 sau pă 25 mai, după ce-ai ieșit cu laptele, atunci să dădea lapte la oameni.
    La început să formau boteie mici, lăptării. Fiecare era cu boteiul lui. Să adunau câte 4-5-6 lăptării din care să forma apoi stâna. Să puneau mai multe strungi. Oile să tundeau pă lăptării înainte de ruptu sterpelor. Erau anunțați oamenii să vie la tunsu oilor. Într-o zi le tundém pă toate. Să făcé câte-on balmoș, câte-o mâncare bună. Duceau oamenii lapte că nu se dă atunci brânză. Ducéu câte-o bărbânță de lapte.

Sărbătorile Bobotezei şi Sfântului Ioan sunt asociate cu o serie de obiceiuri populare, puse alături de ritualurile religioase, printre acestea fiind aruncarea crucii în apă de preot pentru ca mai mulţi bărbaţi să se întreacă să o aducă înapoi şi, în unele zone, Botezul Cailor.
Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Ioan, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă, după care oamenii îşi intră în ritmul normal.
Astfel, se obişnuia ca, în Ajunul Bobotezei, să se pregătească o masă bogată, asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, constând în 12 feluri de mâncare specifice, printre care: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de "burechiuşe" sau "urechiuşele babei" (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.