Sătenii din comuna Oncești de pe Valea Izei, se află într-o permanentă legătură  cu  Divinitatea, cu  tot ceea ce se află în spațiul înconjurător, cu  întregul Univers. L-au pus pe Dumnezeu înaintea oricărui gest, ritual și ceremonial, în momentele lor de bucurie dar cu  precădere la ceas de cumpănă și de necaz. Credința în Divinitate s-a îmbinat armonios din cele mai  vechi timpuri  cu  elementele precreștine alea medicinei empirice.

            În lumea satului există femei  meștere, tămăduitoare, descântătoare, fiecare cu  specialitatea ei.  În Oncești am stat  de vorbă și am surprins-o lucrând pe „tomnitoarea” de oase Dochița Drăguș, o tămăduitoarea cunoscută până prin părțile Clujului,  pentru talentul și dexteritatea cu  care pune oasele la loc atunci  când acestea se scrântesc. 

Românii superstiţioşi obişnuiesc să bată în lemn pentru a preveni o situaţie neplăcută. Obiceiul se regăseşte în rândul multor europeni, gestul fiind asociat cu păstrarea norocului şi a bunăstării.
Înainte de răspândirea Creştinismului sau a Islamului, numeroase comunităţi păgâne venerau copacii. Unele popoare credeau că aceştia sunt adevărate oracole, altele le includeau în tot felul de ritualuri mai mult sau mai puţin religioase. În antichitate, celţii considerau copacii a fi refugii ale unor zeităţi sau spirite.
Scriitorii Stefan Bechtel şi Deborah Aaronson sugerează că există o legătură între credinţa în aceste spirite şi obiceiul de a bate în lemn. Prima posibilă origine a obiceiului ar proveni de la europenii păgâni care ar fi bătut în lemn pentru a-şi proteja casele şi copacii de spirite rele sau pentru a le împiedica pe acestea să le fure norocul.

Moto: „Munţii Apuseni, sunt pumnul Ardealului; să desfacem acest pumn şi să citim în palma lui deschisă istoria acestor munţi, istorie plină de lacrimi, scrisă cu fapta de Horea celor mulţi şi Iancu durerii şi suferinţelor neamului nostru. În amândouă rândurile lovitura a pornit din acelaşi loc.” (Ionel Gomboş, Alba Iulia)

1.    Istorie şi har a datinii încingerii mijlocului
    
Din străvechi timpuri, de când omul din Ţara Moţilor a înţeles că semnul este fiindul eului său, a căutat să îl descifreze, să îl asocieze în viaţa de fiecare zi cu un simbol.

Sfântul Ioan Gură de Aur, știut și ca apărătorul și părtinitorul celor necăjiți, este pomenit în calendarul ortodox pe 13 noiembrie.
Pe 13 noiembrie, crestin-ortodocşii îl pomenesc pe Sfântul Ioan Gură de Aur, unul din cei trei Sfinţi Ierarhi. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost arhiepiscop al Constantinopolului şi a propovăduit credinţa ortodoxă în vremuri tulburi pentru creştini.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un preot desăvârșit, deși a studiat și practicat avocatura. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel mai iscusit vorbitor al Bisericii, iar pentru calitățile lui deosebite, a devenit unul dintre simbolurile creștine.

Medicul Holly Greenfield, de la Centrul Medical St Luke din Denver, Colorado, crede că aceste leacuri pot funcţiona în anumite situaţii.

Gargară cu apă pentru durerea din gât

Da, gargara, chiar şi cu apă curată, te poate ajuta să ţii la depărtare răceala. Cercetătorii au constatat că persoanele care au făcut gargară de trei ori pe zi în timpul sezonului rece şi al gripei au cu 40% mai puţine şanse de a contracta infecţii la nivelul căilor respiratorii. De asemenea, dacă cineva se îmbolnăveşte, tratamentul poate contribui la reducerea severităţii bolii.