Suntem deja de mai bine de o saptamana in postul Craciunului, iar parintele Arsenie Boca a explicat in lucrarile sale ce inseamna aceasta perioada pentru credinciosi.

“Cine nu poate posti? Apoi, din cele pana aici se intelege destul de bine, caci multi se plang, aceia care au in sine frica de gura lumii, ori frica de slabirea trupului, sau, mai bine zis, iubirea de sine, sau, in sfarsit, vreo lucrare a diavolului, caci acestea toate, la urma urmei, tot lucrarea diavolului se socotesc. Sa vedeti cu de-amanuntul cine nu poate posti. Cei ce n-au vrut sa posteasca niciodata, cei ce au umblat prin locuri necurate, adica prin casele mucarilor (pocaitilor), jidovilor, a celor ce au cazut de la dragoste si dreapta credinta. Cei ce vorbesc desfranari si alte pacate si nu se desfac de ele. Cei ce nu iarta pe aproapele. Cei ce sufera muncile de la duhurile rele si toti cei ce sufera de duhul mut si surd. Dar si bolnavii sau neputinciosii”, sfatuieste Arsenie Boca.

Mergeau feciorii la fete în sat. La noi nu s-o făcut șezătoare, numa umbla feciorii la fete sara, mai ales în postu Crăciunului.

Învățau colinzi, pe atunci erau echipe, rânduri de colindători. Erau 3 rânduri: liberații, cei mici și cei dintre ei.

            În seara de Crăciun începeu copiii colindu.Și liberații umblau pe urmă a colinda o colindă grea, Din orașu Viflaim:

Din orașu Viflaim

Veniți boieri să-l vedemu

Căci nouă ni s-a născutu

Domnul cel făr de-nceputu

Asta-i cea mai de demult

Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui o floare după ureche că-i rămâne semn la copil sau de la fructe pată.

Nu era voie să dea cineva după ea cu ceva, nici cu cireșe sau zmeură sau altceva, să nu arunce nimic spre tine că poate să rămână copilu cu semne. Nu era voie nici în glumă să ridice ceva tăios cătă ié.

            Femeia sângură avea grijă de ea, mergea la muncă încoace și-ncolo, nu avea ce face. Zâcea că dacă-i culoare mai deschisă la sân, îi băiat, dacă-i mai închisă îi fată. Dacă-i pătată pă față, era fată, dacă nu, băiat. Dacă sarcina e mai în față și nu se vede din spate îi băiat, iar dacă se vede, e fată.

            Erau câte 3-4 moașe în sat. Femeia năștea acasă, în pat. Când îi venea sorocu, venea moașa la ea. Doar moașa asista la naștere. Dacă avea nevoie de ceva, o mai ruga pe soacra femeii s-o ajute. Dacă nu putea să nască femeia, se făceau rugăciuni. Se ruga acasă mama sau soacra, pă cine avé.

Fata Pădurii în casa părăsită

             Aveam vreo zece, doisprezece  ani și ne jucam sara, vara până la miezu nopții.

Am fost o grămadă de coptii pă aicia. Și ne-am dus cu  un pretin până la cineva la poartă să  stăm la povești, de-a coptiilor. Și stăm noi la povești dar cel la care am stat  la poartă, o trebuit să  meargă după lapte la cineva acasă. Și ne-am înțeles noi să-l speriem pă coptil când a veni cu  laptele. Era o casă  bătrână de lemn, un căsoieș așè mic. Și ne-am băgat după vraniță. Când a trece pă stradă, să  sărim, să-l spăriem. Și m-am uitat în spate. Și am văzut ceva ca un animal.

Pe 27 iulie, unele persoane au fost martore la cea mai îndelungată eclipsă totală de Lună a secolului. În timp ce în prezent privitorii se vor bucura de imaginea unei „lunii sângerii”, în trecut oamenii credeau că schimbarea culorii satelitului natural reprezenta un motiv de panică.
Potrivit unei legende, Christofor Columb ştia că va avea loc o eclipsă de lună pe 29 februarie 1504 şi a utilizat acest fenomen ca avantaj. Columb şi echipa sa erau captivi pe o insulă, cunoscută în prezent cu denumirea de Jamaica.
În acea perioadă, triburile indigene nu erau atât de generoase, iar la scurt timp foametea a cuprins întregul echipaj, notează Fox News. În timp ce citea almanahul lui Johannes, Muller von Konigsberg a descoperit ca va avea loc o eclipsă de Lună.