„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un teritoriu închis din toate laturile, de dealuri mari şi munţi înalţi,

Detalii

Au fost numite mașini de spălat rudimentare. Să fie oare așa?

Istoricii spun că, la începuturi, vâltorile au fost folosite pentru spălarea lânii de oaie. De aceea vâltorile au fost asociate, în special, cu zonele în care preocuparea principală era creșterea animalelor, mai ales creșterea oilor. Orice gospodină știe că grăsimea de oaie se curăță cel mai bine cu apă rece. Astfel, apa rece care cade peste țesăturile din lână sau peste lâna netoarsă scoate orice urmă, orice pată de grăsime.
Conform specialiștilor, vâltoarea este unul dintre primele instalații folosite de om și se pare că are în jur de 4000-5000 de ani, fiind mai veche chiar și decât roata olarului.
Țesăturile sunt curățate impecabil deoarece principiul de funcționare a vâltorii se bazează pe formarea bulelor de aer, care realizează curățarea. Vâltorile sunt instalate pe văile repezi de munte, unde un fir de apă este deviat din vale și direcționat către o cuvă. Cuva este construită din scândură de lemn. Scândurile sunt așezate vertical, în formă conica, cu distanță între ele, astfel încât apa să poată ieși.

Detalii

Se făcea o înțelegere cu gazdele unde se va face ruptu sterpelor. Apoi se alegea un loc bun de rupt sterpe, undeva pe hotar. Stăteau oile acolo 2-3 săptămâni înainte să plece la munte, până să adunau toate. Ruptu sterpelor se făcea pă 21 sau pă 25 mai, după ce-ai ieșit cu laptele, atunci să dădea lapte la oameni.
    La început să formau boteie mici, lăptării. Fiecare era cu boteiul lui. Să adunau câte 4-5-6 lăptării din care să forma apoi stâna. Să puneau mai multe strungi. Oile să tundeau pă lăptării înainte de ruptu sterpelor. Erau anunțați oamenii să vie la tunsu oilor. Într-o zi le tundém pă toate. Să făcé câte-on balmoș, câte-o mâncare bună. Duceau oamenii lapte că nu se dă atunci brânză. Ducéu câte-o bărbânță de lapte.

Detalii

            Méréu tinerii în șăzători, la gioc, la nunți. Și demult băieții îmblau la fete.  Înt-acela timp oamenii punéu zua nunții. Mergeau și discutau. Dar ascultau și de părinți. Când se căsătoreau tinerii se uitau cum erau părinții, dacă erau muncitori, dacă nu erau băutori etc. Acuma nu mai ascultă așa de părinți. Și din dragoste se căsătoreau, da ziceau părinții: „Du-te că dup-acé ț-a plăcé!” Da o știut să ducă și de-o fo bine și de-o fo rău. Fetele sărace să căsătoreau cu băieți care aveau averi și de nu le plăcea. Atunci trăiau oamenii numai din agricultură. Se puneau cartofi mulți, holde de grâu, de secară, de ovăz. Acum toate-s pustii.  Dacă nu-ți plăcé defel totuși nu te-ai putut lipt'i de el ca de-on par în gard.

Detalii

Mihai Pop s-a născut la 18 noiembrie 1907, în satul Glod, comuna Strâmtura din județul Maramureș.

Detalii

  1. Strigături la nuntă din Remeți
  2. Obiceiuri la început de an în Țara Lăpușului
  3. Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează. Ce trebuie să facă fetele?