Când să căsătorea on fecior și c-o fată, când să hotărâu să se ia laolaltă, s-o înțăles amândoi și și-o pus t'emători. Fecioru și fata méréu și îi t'emau pă t'emători. O fost cât'e 14-16, chiar și 20 de perechi. Când am știut că-s t'emători, m-am dus la o fată și i-am dus palțău să-l gate. Fata ceie cu mă-sa mi le-o gătat și îl punea în geam până când o mărs t'emătoriu după el. Îl pregătea cu joljuri brodat'e, cu pen'e, cum o știut femeile atuncia. Mai puneau flori, verd'ețuri. Cu o săptămână înaint'e de nuntă să pregătea.

Nu avem toţi acasă barometru, ca să ştim când o să se strice vremea. Iar buletinele meteo sunt, adesea, şi mai schimbătoare decât timpul.

Mult mai exacte erau previziunile bunicilor noştri, bazate pe tălmăcirea semnelor naturii. De ce nu ne-am orienta şi azi după ele?

Oamenii de la ţară au ştiut din vremuri străvechi să interpreteze comportamentul animalelor şi fenomenele din natură, pentru a afla când şi cum se va schimba starea vremii.

În funcţie de aceste semne reglau calendarul agricol şi toată rânduiala vieţii din gospodărie. Câteva din observaţiile lor ne sunt de folos şi nouă, orăşenilor. De exemplu:

Meşteşug străvechi, legat de cele dintâi trepte de civilizaţie, ridicarea adăpostului ca nevoie vitală a suscitat, chiar din cele mai vechi timpuri, spiritul inventiv al omului.

Măiestria de a construi din lemn sau din pământ, dezvoltată şi amplificată de-a lungul anilor de meşterii acestor meleaguri, în strânsă legătură cu elementele de veche cultură spirituală, reprezintă dovezi ce probează existenţa unor originale creaţii arhitectonice ţărăneşti. Domeniul arhitecturii populare a cunoscut o vastă arie de cuprindere, fiind mereu îmbogăţit de faptele varietăţii, de invenţie, totul sub comanda factorului economic, dar supus totodată, inevitabil, mitologiei.

În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex

fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.

Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care au luat drumul străinătăţii. Există teama unor etnologi, folclorişti, antropologi, etnografi cu privire la pierderea tradiţiilor noastre ancestrale.

Tata tătuchii șid'é pă prag șî mânca d'e-amniază, șid'e cu animalele. Cum stăt'é acólé, o vin'it o femeie la el, așă țanțoșă. Era în ceasu' ameazăț. Și el s-o uitat la ié și o văzut că are pt'icioare de oaie. Numa Fata Pădurii o putut hi, că ié are pt'icioare de oaie și-i golă în spate. O vrut să deie după ié cu toporu. Da pă când s-o-ntors el cu toporu, o fo dispărută femeia. Așă să arăta, da zice că nu-i voie să dai după ié sau dacă vezi că se mișcă orice, să nu dai că pot'e să-ți iéié puterile. Numa să îți faci cruce, să nu dai.
Ne spuné tătuca că o fo on caz adevărat în Bontăieni.