E bine să înveţi ce vrei, să faci facultate. Dacă pricepi ce înveţi ai posibilitatea de a lua viaţa de la capăt,

de a te reinventa, ori de câte ori vrei pe piaţa muncii. Poţi fi mai puţin anxios. Eşti atent la manipularea media şi la dictaturi de toate felurile. Ideile dialogului cu Ciprian Fartuşnic.

Simona-Ioana Cucuian[1]: Cum funcţiona sistemul U.A.S.C.R (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România)? Care este istoria reală a acestei Uniuni, în calitate de editor principal al revistelor studenţeşti (Viaţa studenţească, Amfiteatru, Convingeri comuniste, Universitatea comunistă ş.a.)?

Călin Vlasie: Nu cunosc exact cum funcţiona. Ca şi acum, şi atunci exista o entitate juridică în calitate de  editor. Doar că pe atunci exista şi cenzură.

Simona-Ioana Cucuian: Cunoaşteţi care erau ierarhiile/criteriile asunse pe traseul publicaţie (revistă/ziar) – tipografie - cenzori?

Călin Vlasie: Eram atât de naivi pe atunci – nu ne puneam aceste probleme. Eram bucuroşi că puteam publica.

30 aprilie 2015, Ioan Groşan, Boema 33 – Piaţa Romană în lucru, ambianţă picamere, excavaţii, atmosferă etern lucrativă, ca înainte de 1 Mai.

Ars Amatoria a fost un grup pe care l-am format în anul I de facultate, la Filologia clujană, împreună cu regretatul meu prieten Radu G. Ţeposu, cu Lucian Perţa – cel mai bun parodist din ţară la ora actuală, cu George Ţâra din Prundu Bârgăului, cu Ioan Buduca, mai mare cu doi ani ca noi şi, în trupa de teatru – făceam teatru în primul rând, cu Emil Hurezeanu, care, ulterior, a fost, după cum bine se ştie, unul dintre cei mai activi redactori la Europa Liberă. Interesant este că numele grupului l-a dat Ţeposu, chiar în anul I de facultate, când noi am intrat cu Latina – trebuie specificat asta.

Când l-am cunoscut pe Cincinat Pavelescu aveam doar douăzeci și cinci de ani, iar el vreo cincizeci.

Venise în casa mea adus de bunii prieteni Aurel Garoescu, pe atunci secretar general al Ministerului Justiției și Horia Oprescu, directorul Mișcărei Culturale a Municipiului București. În ciuda diferenței de vârstă, m’am înfrățit dela prima strângere de mână cu maestrul epigramei românești, laureat al premiului național de poesie, cu cel care avea să îmi fie mai târziu un prețios și neasemuit colaborator. Prietenia noastră rămase la fel de puternică până în ziua morții sale.

Vă rog a răspunde la următoarele întrebări, pentru Revista Română de Versuri și Proză, a Societății Scriitorilor Români sau a altor publicații, unde colaborez, inclusiv în Foaia mea literară ION sau suplimentele sale:

1.Nume literar, data și locul nașterii.
Silvia Butnaru (pseudonim-Sylvi Jean )