Octavian Soviany: Prima publicație cu care am avut de-a face în mod serios a fost revista Echinox. De fapt, unul din motivele care m-au determinat să aleg facultatea din Cluj a fost tocmai existența acestei reviste, despre care auzisem încă de pe vremea când fusesem elev de liceu. Radu G. Țeposu a reușit înaintea mea la facultate, la Cluj, devenise deja membru al redacției Echinoxului și, prin intermediul lui Țeposu, am ajuns acolo, pe vremea când această revistă era condusă de triada Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic.

motto:

Treaba asta oricum trebuie făcută de cineva//dar pun rămăşag/că nici un redactor nu s-ar încumeta/să publice un text ca ăsta prin reviste/cu atît mai puţin ideologii/cu care odată şi odată tot am să mă răfuiesc eu/să zicem încărcîndu-i în bidoane ca pe şobolani/în timp ce stau de vorbă cu ţiganii/sau cu mama//altfel nu se mai poate!” (Ion Monoran din volumul Locus periucundus, editura Marineasa, Timişoara, 1994)

Primul meu interviu[1] cu prozatorul-jurnalist Viorel Marineasa[2] a avut loc la Oradea în 2005 la Zilele Revistei Familia[3].

De asemenea, în lipsă de Cartea cea mai mică[1] cu Cristian Popescu în colecţiile revuistice studenţeşti din Bucureşti, la ora redactării tezei de doctorat, trebuie evidenţiată şi conservată pagina numărul 10 a Atelierului literar cu titlul Lumină pe... CRISTIAN POPESCU[2] în care Mircea Martin semnează cronica Poetul ca vatman, Dan-Silviu Boerescu scrie textul Vitrina de familie Cristian Popescu şi Dana Cristescu semnează Arborele genealogic.

Voi reproduce o Notă scrisă de Cristian Popescu şi textul Caragiale, Gică Petrescu şi frizerii citit pe atunci de autor la cenaclul Universitas condus de Mircea Martin.

30 aprilie 2015, Ioan Groşan, Boema 33 – Piaţa Romană în lucru, ambianţă picamere, excavaţii, atmosferă etern lucrativă, ca înainte de 1 Mai.

Ars Amatoria a fost un grup pe care l-am format în anul I de facultate, la Filologia clujană, împreună cu regretatul meu prieten Radu G. Ţeposu, cu Lucian Perţa – cel mai bun parodist din ţară la ora actuală, cu George Ţâra din Prundu Bârgăului, cu Ioan Buduca, mai mare cu doi ani ca noi şi, în trupa de teatru – făceam teatru în primul rând, cu Emil Hurezeanu, care, ulterior, a fost, după cum bine se ştie, unul dintre cei mai activi redactori la Europa Liberă. Interesant este că numele grupului l-a dat Ţeposu, chiar în anul I de facultate, când noi am intrat cu Latina – trebuie specificat asta.

Simona-Ioana Cucuian[1]: Cum funcţiona sistemul U.A.S.C.R (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România)? Care este istoria reală a acestei Uniuni, în calitate de editor principal al revistelor studenţeşti (Viaţa studenţească, Amfiteatru, Convingeri comuniste, Universitatea comunistă ş.a.)?

Călin Vlasie: Nu cunosc exact cum funcţiona. Ca şi acum, şi atunci exista o entitate juridică în calitate de  editor. Doar că pe atunci exista şi cenzură.

Simona-Ioana Cucuian: Cunoaşteţi care erau ierarhiile/criteriile asunse pe traseul publicaţie (revistă/ziar) – tipografie - cenzori?

Călin Vlasie: Eram atât de naivi pe atunci – nu ne puneam aceste probleme. Eram bucuroşi că puteam publica.