Ion Cristoiu [I.C.]: UASCR-ul funcţiona cum funcţionau şi alte instituţii, organizaţii ale sistemului ceauşist, cum ar fi Comitetul Central al PCR pentru Scânteia, conducerea Frontului Unităţii Socialiste pentru România Liberă sau pentru Scânteia Tineretului – CC al UTC, în calitate de patroni şi editori. Principiile de funcţionare nu difereau cu nimic de principiile de funcţionare ale presei mogulizate în România ultimilor ani. Locul „mogulului” de astăzi care finanţează o publicaţie falimentară din punct de vedere, sigur, comercial, îl ţinea, la vremea respectivă, în cazul revistelor studenţeşti, UASCR-ul.
- Detalii
- Scris de Simona-Ioana Cucuian
Istoria grupului Ars Amatoria în rezumat scurt, cum se spune, pot să ţi-o relatez acum pe nerăsuflate. Mâine plec din nou la Bârgău, unde nu am computer, dar mă mai poţi suna pentru eventuale precizări.
Totul a început în armată (termen redus, 9 luni, imediat după admitere). Despre asta scrie Groşan în „Viaţa ca literatură”. Apoi am început cursurile (in ‘73). Cunoscându-ne bine, grupaţi deja pe afinităţi, ne-am cazat, noi, neclujenii de la secţia Română, în căminul Avram Iancu, în aceeaşi cameră de opt paturi.
- Detalii
- Scris de Simona-Ioana Cucuian
Marian Ilea: E o ocazie fericita sa ne intalnim cu doamna Maria Margareta Labis, sora poetului Nicolae Labis, un poet pe care eu il cunosc foarte bine de pe vremea cand, in clasa a II-a (cred ca multi dintre noi am trait experienta asta), recitam extrem de bine blindat la nivelul intelegerii “Moartea caprioarei”.
“Moartea caprioarei” este un poem ce se citeste cu placere in clasa a II-a, se citeste cu foarte mare placere si in clasa a XII-a, cu mai mare placere dupa ce se termina facultatea. Se citeste si atunci cand ti se naste primul copil, cand ti se naste al doilea copil, cand ajungi la varsta maturitatii, iar apoi se citeste cu mare placere cand esti de varsta a treia. “Moartea caprioarei” este o poezie pe care eu o iubesc foarte mult si in momentul cand iubesti foarte mult un text nu-l comentezi. Nu se preteaza la comentarii si nici macar la plezirismul care ar fi pana la urma o tentatie… Foarte multe spune poetul acolo, doamna Margareta Labis, va marturisesc, nu ma asteptam, cand eram in clasa a II-a, sa stau la o sueta cu sora poetului Nicolae Labis.
- Detalii
- Scris de Marian Ilea
Reiau dialogul purtat cu Profesorul Valentin Lupea.
– Acest “kalos”, acest Bine, trebuie pus în slujba moralei. Platon ne spune acest lucru și d-voastră îl amintiți în carte. Dar Binele vine și în slujba Artei, dar nu numai a Artei, ci vine și în formarea unei conștiințe cetățenești și mergând mai departe, vine și pentru constituirea unui mediu plăcut, armonios în care să domine adevărul și frumosul. Dar asta este esența până la urmă: Binele generează frumosul și adevărul. Această îmbinare fericită este până la urma kalokagathia. Și Platon a gândit o cetate ideală unde echilibrul și armonia să primeze. Și aici se vede eficiența – daca pot să vorbesc în termini pragmatici – Artei, a esteticului. Așadar esteticul duce la armonie, ceea ce este mare lucru.
- Detalii
- Scris de Marcel Mureșan
Citește mai departe: Marcel Mureșan, dialog cu Valentin Lupea (II)
Întâlnești în viață oameni care au darul să vorbească “limba ta” și care prin discursul lor îți pot îndruma pașii. Cred că există un fel anume de a dialoga, un fel care prin problematizarea plină de ascuțime, poate călăuzi mintea și sufletul. Și există astfel de oameni pe care eu îi admir și care îmi arată că exista totuși o șansă a omului de a ajunge la substanța lui.
Și este o îndrumare fiindcă în reflecțiile omului asupra propriei existențe se regăsește un mod specific care poate duce la clarificarea lucrurilor. Dar îndrumare în ce sens?? Pentru a răspunde la această întrebare cred de cuviință că ar trebui să scot la iveală dialoguri care pot cristaliza nu numai un mod specific de a gândi, ci pot ajunge la perspectiva înțelegerii subiectelor.
- Detalii
- Scris de Marcel Mureșan
Citește mai departe: Marcel Mureșan, dialog cu Valentin Lupea (I)