Octavian Soviany: Prima publicație cu care am avut de-a face în mod serios a fost revista Echinox. De fapt, unul din motivele care m-au determinat să aleg facultatea din Cluj a fost tocmai existența acestei reviste, despre care auzisem încă de pe vremea când fusesem elev de liceu. Radu G. Țeposu a reușit înaintea mea la facultate, la Cluj, devenise deja membru al redacției Echinoxului și, prin intermediul lui Țeposu, am ajuns acolo, pe vremea când această revistă era condusă de triada Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic.

De asemenea, în lipsă de Cartea cea mai mică[1] cu Cristian Popescu în colecţiile revuistice studenţeşti din Bucureşti, la ora redactării tezei de doctorat, trebuie evidenţiată şi conservată pagina numărul 10 a Atelierului literar cu titlul Lumină pe... CRISTIAN POPESCU[2] în care Mircea Martin semnează cronica Poetul ca vatman, Dan-Silviu Boerescu scrie textul Vitrina de familie Cristian Popescu şi Dana Cristescu semnează Arborele genealogic.

Voi reproduce o Notă scrisă de Cristian Popescu şi textul Caragiale, Gică Petrescu şi frizerii citit pe atunci de autor la cenaclul Universitas condus de Mircea Martin.

Simona-Ioana Cucuian: Cum v-aţi petrecut copilăria în comunism?

Marian Ilea: Pe când împlinisem doi ani şi un sfert, mă băteam cu gâștele bunicii prin curtea casei din Mireşu Mare. Îl aveam ca aliat pe Lupu, un câine adus de taică-meu de pe Gutâi, unde lucra ca sondor. Slab colaborator. Nu se putea mişca în voie. Din pricină de lanţ. Lătra amărâtul în vreme ce gâștele mă fugăreau până-n baltă lor plină de căcat verzuliu, diareic, urât mirositor. Îmi ajungea până la brâu. Adio hăinuţe curate. Ieşea bunică-mea din bucătărie, de la rântaș, sărea câte două trepte, se ştergea de zadie la mâini, se apleca înspre mine. Eram recuperat. Lupu schelălăia. Eu mă aşezam în ligheanul cu apă caldă. Smălţuit. Mâinile bunicii miroseau frumos. Hainele mele erau aruncate pe trepte. În sobă duduia focul. Pe sobă fierbea ciorba de fasole cu ciolan afumat. În pătura curată, amirosind a sodă şi rântaș, era bine.

Cînd ați știut, sigur, că Papa Ioan Paul al II-lea va veni în România?

Când mi-am început misiunea, ca ambasador, citisem materialul disponibil în Centrala MAE cu privire la relația bilaterală România-Sfântul Scaun. Era o legătură veche, de pe vremea monarhiei, întreruptă brutal de comuniști. Ea se reclădea după decenii de Război rece. În acele decenii de ostilitate a statului român sovietizat contra catolicilor de ambele rituri din țara noastră, orice memorie pozitivă a fostei relații fusese ștearsă. Noua Românie, declarat și aspirațional democratică, avea de umplut cumva această prăpastie. Trebuia să transformăm atât cultura anticomunistă a Vaticanului cât și cultura anti-catolică a Bucureștiului într-un ”nou început”.

Ambasador al Vaticanului în România din ianuarie 2016, monseniorul Miguel Maury Buendía (62 de ani), a acordat un scurt interviu în exclusivitate cotidianului Adevărul cu ocazia unei vizite efectuate la Piteşti.
Monseniorul Miguel Maury Buendía a fost numit Nunţiu apostolic în România (Ambasador al Vaticanului) de către Papa Francisc pe 5 decembrie 2015. Concret, acesta este reprezentantul diplomatic permanent al Sfântului Scaun pe lângă un stat şi are rang de ambasador.
Monseniorul Miguel Maury Buendía s-a născut la Madrid, în Spania, la 19 noiembrie 1955. A fost hirotonit preot la 26 iunie 1980 şi încardinat în Arhidieceza de Madrid. A obţinut licenţa în Teologie Dogmatică la Universitatea din Salamanca (1985) şi doctoratul în Drept Canonic la Universitatea Pontificală San Tommaso, din Roma (1987).