VIAȚA DE BOEM
Aprinde-n mine viața de boem
Să ardem ca și stelele din cer,
Și când voi scrie ultimul poem,
Vom rătăci în lumea de mister.
Pierduți prin al plăcerilor altar,
Să umplem cupele cu roșu vin,
Și vom sorbi, în cânt de lăutar,
Parfumul nopții de amor divin.
Ascult numai suspinele de dor
Ca un păgân, în amintiri purtat,
- Detalii
- Scris de Nicuta Ioan Lungu
Din lumea umbrei
Plouă cu fotoni.
Mirosul de ploaie lâncezește în aerul norilor fantasme.
Mă îndrept spre odihnă, încet dar sigur;
Întunericul domnește peste memoria mea.
Tihnit, pasul îmi bate ritmul inimii pe hol -
Intru în casă.
A trecut ziua de lucru - Umbra mă privește rânjind.
Acum felinarele dorm sub truda dimineții
Iar păsările tac asurzitor.
Mă dezbrac de luna mică și verde de pe cer;
A mai rămas doar una - Unica!
Ascunsă între sinele-I translucid
Și noaptea eternă care mai trimite câte un zâmbet rotit.
- Detalii
- Scris de Theodora Oniceanu
Fuioare-n vânt
Cu strigăt trist jelește vântul,
Și stropi de ploaie bat în geam.
Când norii grei își varsă plânsul,
Că nu mă ai și nu te am.
Un fluviu fără maluri din povești,
Învolburat inundă lumi apuse.
Când de ocean aproape ești,
Aștepți un val ce malul îl seduse.
Din neant se-aude rechemarea,
O auzim doar noi și totuși pleci.
Ignori iubirea, cerul, marea
Nici pașii nu rămân când treci.
- Detalii
- Scris de Cornel Lar
De-a septembrie
Hai să ne jucam de-a septembrie…
tu-mi îngălbenești o frunză,
eu îți ofilesc o floare.
tu-mi oferi un măr,
eu te-nvinovățesc de-o izgonire.
tu să mă iubești tomnatic,
eu să te iubesc,
captiv încă,
în ploile de martie.
Hai să ne jucăm de-a septembrie…
cu jucării stricate,
cu jucării uitate,
cu jucării pe care nimeni
nu le mai vrea
că-s… fie demodate,
- Detalii
- Scris de Ioan Mărginean
mă gândesc
mă gândesc la ziua de mâine
ca la o sticlă găsită pe ţărm,
ascunsă într-o cămaşă de melci şi de alge,
aştept să văd înăuntru
urma scrisorii trimise
acum atâtea secole
de naufragiatul care m-a visat
în clipa în care îşi pierduse orice speranţă...
- Detalii
- Scris de Florin Dochia