AHNZ3196Nimic nu mai e ca ieri    


Nimic nu mai e ca ieri
Când păru-ți flutura în blonde primăveri,
Când zgomotosu-ți zâmbet naiv mă-mbrățișa,
Când viața ta senină pe-a mea o alina.

Nimic nu mai e ca ieri
Când împărtășeam aceleași bucurii și dureri,
Când gura ta cea dulce cu foc mă săruta,
Când florile plăpânde râdeau în mâna ta.

mbDeja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aș pune pe-aripi săruturi,
Dar își văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i așteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

anTATĂL MEU …

„Valoarea omului se măsoară
după greutățile pe care el le învinge”
(VOLTAIRE)
Tatăl meu, salcâm sub cruce,
Iarba-n jur o să se usuce,
Grijile de-acasă cad mereu
Peste lacrimile fiului tău…
Tatăl meu, floare de dor,
Te-ai stins din văzul tuturor,
Te-ai topit în negru veșmânt,
Fără de chip, făr-de-cuvânt…

ursuCăprioară în crâng

te-ai întors iubire de foarte departe
genunchii ţi-s juliţi de la vânt
dumnezeu astăzi parcă iarăşi desparte
apele dintre cer şi pământ

inorogii pasc printre munţi de zăpadă
copitele le sunt prea fierbinţi
vara asta pare c-ar vrea să mai ardă
doi copaci încărcaţi de dorinţi

htnȚi-am dat mult ... cu multe m-ai ucis
Simțuri dezgolite, încredere hăcuită,
neagră smoală arde în cea care-a îndrăznit
să viseze o clipă ... nepăsătoare
la acel ochi verde de fericire ...
o sârbă în care-i prins și-i e totuna,
nu mă vede deși trec prin el,
n-am prins rădăcini, doar credeam
sau eu n-am știut să-i dau apa rece ...
câmpul meu nu dezlănțuie furtuni
multă bătălie în tine, speranța-i fără scut,