conofrePoema ‘naltei domnișoare

Ziua începe cu o ploaie ușoară
ca pentru fragi,
cu pălăria de foc
pe care o port,
cu aerul subțire
al degetelor mele înalte,
cu frasinul acela din gândul tău…

mmSingurătate multiplă

Frământă singurătatea aluatul în cazanul veșniciei
ce nu râde nu plânge nu schițează nicio reacție
neașteptată din țărâna ascunsă sub iarba mândră
în zilele ce se perindă una după alta în timpul
fără formă și suflet în spațiu și viață.
După ce-a frământat-o bine până când s-a
transformat într-o pastă fină ca untul sau margarina
scoate din locuri știute numai și numai de ea
felii colorate în mulțimi de viață compartimentată
după scrisele misterioase ale destinului
care nu stă la coadă să-i vină rândul
ci se dă peste cap direct în viața oamenilor.

clncO amintire

Aș vrea să cred că-ntineresc,
Și amintirile în gând cresc,
Ajung să cred că sunt la mare,
Dar totul imediat dispare.
Mă plimb pe plajă strălucind în mare
Și-i văd pe alții cum se ard la soare.
Gândesc cum dragostea e totul,
Ca și când îți mângâie briza focul.
Tot ce-i frumos eu închid în carte,
Că valul de tristețe mă cuprinde-n noapte,
Inima mea curată tresare mai târziu
Și mă trezesc în versul pe care-l scriu.

dnbDor de tine

Când mi se face dor de tine
Eu te găsesc în sinea mea
Te am în suflet, eşti cu mine
Şi-aşa îndur mai uşor absenţa ta.

Îţi văd aievea zâmbetul frumos
Ţi-aud şi vocea în prelung ecou
Răsună-n mintea mea armonios
Şi umple cu iubire, universul meu.

Simt şi îmbrăţişarea ta fierbinte
Mă-nvăluie încet şi ameţitor
Şi parcă mă priveşti tăcut, cuminte
Să vezi de simt cât eşti de iubitor!

1Scrisoare despre cum m-am drogat cu trupul tău

Iubito, e ceas târziu de noapte și trenul mă duce de nicăieri spre niciunde
la marginea vieții mele am lăsat un trecut care face și acum nudism în clepsidra spartă
în viitorul incert fotografiile se decolorează sepia a rămas o simplă culoare
calendarul agățat de peretele bunicilor mei vorbea de post pe vremea asta
eu am descoperit poftirea de tine și dorul de noi
vreau premiul Nobel pentru că am descoperit roata pătrată în sângele meu
sunt cel care știe pe de rost nimicul pentru că nimicul acesta sunt eu
(Mai știi când între două pahare cu vin mi s-a făcut dor despre atunci când îmi corectai gândurile nespuse?)
Așa a fost, Iubito și glasul roților de tren mă îndemna să-mi număr clipele rămase
visam să facem dragoste în trenul ce mă ducea spre moarte
eram desculț în compartimentul gol și auzeam vântul cum îmi împrăștia amintirile
ai fost frumoasă atunci când ai stat deasupra