Mihaela Hutanu 1Confesiune ... într-un luni de toamnă

Mi-au murit mulți ani într-o pierdere nevăzută ...
nu dau vina pe nimeni, mi-a fost prea greu să mai împrăștii sentimente
în fond nici nu știam cine are nevoie de ele
prea mulți prefăcuți pentru care un eventual mâine nu ar fi însemnat nimic
o simplă nuanță de viețuire din cele două culori cenușii
nu că nu ar fi fost important pentru mine
ci pentru că ritmul lor imbecil de a trăi îmi desființa răsăritul
și nu mai vreau străzile pustii ...
nu, nu mă înspăimântă singurătatea

poza ValareanuM-am născut într-o altă limbă

Unde au plecat păsările ce-mi cântă bucuria,
cine a furat mirarea pomilor înfloriți,
ploile scurte de vară cu aerul lor curat,
după care ochii se acoperă de verde?

Purpura soarelui în sânge se topește
vâslind prin timpul cu orizonturi de porțelan.
Am ajuns la țărmurile mării zbuciumate
cu valuri de îndoială și nemărginire,
m-am născut într-o altă limbă
pe care am uitat-o și încep s-o deslușesc.

Ioan Daniel ClujPAHARUL TOAMNEI MELE

Cade toamna pe perete
Cad și frunzele în mână
Pe când vântul în lungi plete
Adie de-o săptămână

În paharul toamnei mele
Soarele a răsărit
Cu flori și cu floricele
Și-un cuvânt de bun venit

PLOAIE DE PROBĂ

Cade o ploaie
ca un lucru făcut de probă
precum experimentele în laborator
de parcă astfel Dumnezeu
își testează puterea
precum și-a testat-o
producând potopul lui Noe...
Și mai plouă în ritmul cel mai grăbit posibil
poate tot de probă
.în regim de experiment astronomic...
Astfel Pământul a devenit
un laborator de proporții nemăsurate

mz2Ca şi cum

Am vrut, voiam să stau, pe bancă, azi, să mă gând cu liniştea.
M-a oprit cerul, din noapte. Se cade ploaie ca şi cum ar fi lacrimi,
uneori, de dor,
uneori, de zâmbet,
uneori, de zid
sau
de trepte
să te urci sau să te cobori în puncul acela roşu în care eşti, dar nu te ştii
şi
te aştepţi
ca şi cum
te aştepţi...