vnmetafore din palma cerului

prin pletele cerului împletim speranțe
la început de an
pe fiecare fir de argint legănăm vise
în cuminţile dorinți

în braţele omului de zăpadă aprindem lumânări vii
cu fiecare zi alergăm
atunci când înţelegem graba
nu mai putem da timpul înapoi
să strângem în bulgăre tinerii fulgi ireversibili

jrc~Onorată Instanță~

Onorată Instanță, pledez „vinovat„
De iubirea enormă, ce mereu i-am purtat.
Nu-mi doresc să trăiesc, de nu pot s-o iubesc
Fără ea, eu nu știu...și nu pot să zâmbesc.

Onorată Instanță, vreau sentință pe viață
Să-i fiu eu, ei soț...să-mi fie ea soață.
O iubesc mai presus, de cuvinte și știu...
Nu o viață, o mie...cu ea vreau să fiu.

ursu                   Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită

gutuMinunea

Topește, Doamne, visul ce-a înghețat pe gene,
Încheagă paradisul în mările din vene
Dezgheață stalactite, din inima de piatră
Încinge, Doamne, focul în inima de vatră.

Învie, Doamne, steaua ce-și ofili lumina,
Hrănește cu speranță uscată rădăcină,
Trezește primăvara, din somnul hibemal
Desfă un ocean, dintr-un minusul val.

Înăbușă un strigăt cu albul trandafir,
Revarsă peste rană, o lacrimă de mir,
Stropește iarba crudă, ce geme sub un pas,

mo2Tristă amintire

O amintire mi s-a așezat pe pleoapă
Nu vrea să plece, insistă să rămână
Și-mi răvășește-n inima curată
Căci a venit sa stea, pe mine se răzbună!
Continuă cu-atâta-nverșunare,
Nu știu exact ce caută-n unghere,
Găsește totul straniu si colbul în uitare
Prin colțuri amintiri ce zac stinghere.
Nu vreau să rascolească a mea tihnă
Şi totuși este prea perseverentă,
Scormone în minte, fără de odihnă
Apoi ca din impuls ea pleacă insolentă.