Scrisoare din mijlocul salbatic al lumii

 

IUBITO am stat amandoi pe trotuarele lumii si lumina abia se strecura atunci pana la noi

printre oamenii grabiti vantul razbatea greu numara ore si zile si ravasea frunze cazute

in parcul gol aleile ne tineau minte trecerea si pe bancile goale umbrele nostre se tineau in continuare in brate

nu era nimeni in jur sa fie martor la trecerea vietii prin sangele nostru

numai Dumnezeu statea la panda din inaltul crucii bisericii din colt sa ne prinda cu viata in zambet.

(Mai stii ce bine ne-am simtit in fotografia cu franjuri alb negru si cu atata caldura in zambet!)

AHNZ3196Fericirea nu-i un viciu

Fericirea nu-i un viciu,
Nici un capriciu,
Fericirea-i o povară mai ușoară
Care pică într-o seară.

Fericirea-i un succes
Într-un progres,
O nebunie arămie -
Te coboară sau te suie.

AHNZ3196Nimic nu mai e ca ieri    


Nimic nu mai e ca ieri
Când păru-ți flutura în blonde primăveri,
Când zgomotosu-ți zâmbet naiv mă-mbrățișa,
Când viața ta senină pe-a mea o alina.

Nimic nu mai e ca ieri
Când împărtășeam aceleași bucurii și dureri,
Când gura ta cea dulce cu foc mă săruta,
Când florile plăpânde râdeau în mâna ta.

mbDeja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aș pune pe-aripi săruturi,
Dar își văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i așteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

anTATĂL MEU …

„Valoarea omului se măsoară
după greutățile pe care el le învinge”
(VOLTAIRE)
Tatăl meu, salcâm sub cruce,
Iarba-n jur o să se usuce,
Grijile de-acasă cad mereu
Peste lacrimile fiului tău…
Tatăl meu, floare de dor,
Te-ai stins din văzul tuturor,
Te-ai topit în negru veșmânt,
Fără de chip, făr-de-cuvânt…