dm2Această taină a cifrelor

Singurul meu prieten a murit din cauza visului
cu o mănăstire
în care locuiau cincisprezece orbi
acum vreo cinsprezece ani
și de acolo nu mai vede decît marea
nu mă aude
doar când l-am ajuns
mi-a șoptit

Echim Vancea 5p. s.: cu loc de început

mâine
iată-ne împreună
timpul nu știu cum e
trăim singuri
înconjurați de câțiva prieteni
din când în când
ca să evităm invitația seara târziu la cină
în fiecare noapte ne schimbăm
numele și prenumele

tomaLibertatea de-a nu te mai iubi

Dacă aș putea să nu te mai iubesc
M-aș muta în cârciumi
Aș alerga după fuste ieftine de bazar
Fiecare zi ar fi un strigăt
Libertatea de-a nu te mai iubi

Dacă aș putea să nu te mai iubesc
Viața mi s-ar preschimba în vis
Și aș striga în fiecare zi
Libertatea de-a nu te mai iubi

apetr1.  DORUL DE  VEŞNICII ÎN CUVINTELE TOAMNEI

Pe malul lacului, în rugă
asculți papura cum plânge,
cum trestii aruncate-n valuri
cuvântă cerului l-atingeri…

În  briza viselor ea, Luna,
regina cerului pe ape,
pe-oglinzi de lucii, la agape,
cu elegantul stârc petrece...

Echim Vancea 4rămas bun

dimineață de toamnă
tocmai ai respirat
rămășițele petrecerilor nopții trecute
valurile oceanului țipă în verdele florii-de-gheață
rănită o pată de sânge povestește cu durere
povestea străzii pustii
speriată de ieri astăzi și mâine
cu oamenii fug de acasă
și nimeni nu știe