zaganErezia incertitudinii absolute

Cică asta-i norma cotidiană a poetului
firmamentul
ori după caz stratul cu sârmă ghimpată
de la piept
mugur de fier lângă mugur de fier
steaua cea mai pitică
lângă supernova cea mai sexy
muze ce pendulează brownian
între infinitul mare
și
infinitul de la degetul cel mic
libertate șerpuind iar și iar
în
închisoarea cea de toate zilele a trupului

Iulia Maria Ciherean 1Eu și tu

Eu nu mai știu de noi
De noi amândoi
De ce am fost și ce puteam fi
Și nu vom mai fi niciodată.

Puteam să fim și soare și mare,
Și lumină și valuri,
Dar, nu mai suntem
Și nu vom mai fi niciodată.

bedruleAh, ce-i mai pasă timpului de mine

Cum timpului de mine îi mai pasă
a gelozie darnică,-n sfumato,
m-a răsfățat în goana-i c-o grimasă,
din oase, frica mi-a eliberat-o,

m-a rătăcit în cărți cu multe file,
vreo câteva decenii, frământate
cu apoziții, virgule virile,
atât cât ochiul stâng mi se mai zbate;

atât cât ochiul drept, din eleganță,
adaugă-nțelesuri ne-nțelese,
cuvinte oarbe,-ascunse într-o stanță,
mă caută ubicuu, nu-ți pese;

eci1O zi cu tine

N-avem habar ce mult contează,
Să simți alături sufletul cel drag,
Iar inima tresaltă și mintea creează
Un vis de o zi cu tine -mi pun șirag.

Să fie legământ pe pânza orizontului,
Privirea poartă deschisă către suflet,
Doruri nestinse rămase văzduhului,
Alint și plăcere, o zi, așezate pe șervet.

Am așteptat o viață să pot să-mi spun iubirea,
O zi cu tine-n suflet, de mută vreme aștept,
De s-ar putea aș vrea să-ntreb clepsidra,
Poate să stea cât bate inima în piept.

eci2Din vis

Un vis frumos, o dulce-nchipuire,
Era ceva ce niciodată nu am mai visat,
Un înger bun, divină zămislire,
Stătea și mă privea de lângă pat.

Avea doar părul haină, o minune
Și aripi fermecate acoperământul,
Era o frumusețe, cuvintele n-ar spune,
Ceva ce nu a mai văzut pământul.

Cum mă privea cu ochii două perle
Simțeam că sufletul mi se-nfioară,
Și mi-a șoptit în taină, la ureche,
Deschideți inima, primește o comoară.