rugă fără ecou

 

câți trandafiri peste rădăcinile răsucite pe drum

și ce arșiță își desface pânza lângă casa noastră

mamă

albinele au pornit să roiască aproape de cer

Curăță-mi diminețile de vise
și nopțile de întuneric,
amiezile mi le-nnoptează
în lumini de stea
și Lună plină.
Ascunde-Te-n inima mea,
și-acolo,
cu funii de floare 
și ploi,
înlănțuie-mi zborul 

Probaladă

 

Plictisită şi-ofensată

de manelizarea-n forţă,

în cochilie de melc

s-a ascuns balada-torţă.

CINE SUNTEM

 

Am venit 

să fiu jumătatea ta !

Te-ai născut

să mă împlinesc !

anotimpuri jertfite

am pregătit un rug de frunze
şi-am încordat săgeata-n arc...
din tolba cu-amintiri confuze
porni, c-un şuier înfundat,
cutreierînd păduri rupestre
pînă la cel din urmă dat...

ocol plătit tribut tristeţii
al unei veri ce-a ars mirări