Mă plimb pe cărarea cu urme de cerbi
Mă plimb pe cărarea cu urme de cerbi
În mijlocul pădurii dese, toamna...
Se preling rugii de mure, tot mai acerbi,
Își dezbracă mantia frumoasă... Doamna!
Mă mângâie iarăși frumosul anotimp,
Strivesc sub picioare proaspetele urme,
Covorul frunzelor a ruginit în timp,
Răscolite de a mistreților turme.
- Detalii
- Scris de Arpád Toth
Vară tulburată
Ce rece e vara, câteodată!
Ce iarnă o învelește în zori
Noi, tulburați îndrăgostiți
Iubim să fim îmbrățișați
Ce rece e vara și azi
Privește obtuză la cer
Îi cere să picure seara
Din ochii ce nopții – i sunt veghe
De stele născuți zi de zi
Ce tristă e vara acum
Se-îmbrăcă în straie de ger
și zgribulită se uită la lume
E un mesaj, nouă ne spune
- Detalii
- Scris de Maria Bacău
TREZEŞTE-TE, LUME
Trezeşte-te, lume! Acum este clipa
Lumini să aprindem.
Să ardă pustiul,
Să ardă tăcerea,
Să ardă privirea.
Să ardă cenuşa cu toată durerea
Strigată la stele.
Să ardă şi bezna profund rătăcită
Prin Calea Lactee.
- Detalii
- Scris de Sergiu Botezatu
DACIADA – GETICA-DAVA
Incipit
I
„Trecut-au anii…”
(Mihai Eminescu)
La Herodot aflăm că Geţii au fost cei mai viteji din Traci
Şi se mai ştie că Romanii lor le spuneau – „Eroii Daci”.
C-au fost deosebiţi în toate mereu şi felul lor de-a fi
A fost destin al devenirii şi-n a trăi, şi-n a muri.
A timpului sacră cunună lor li se-nchină pe vecii,
Celestei dăruiri de sine, ce cu tot suflul inimii,
S-au consacrat să fie liberi şi au luptat pentru-al lor vis,
Cum n-a-ndrăznit să lupte nimeni pentru al lumii Paradis.
Ei, mari stăpâni ai existenţei, milenii de-au trecut şuvoi,
Ne copleşesc şi azi în vise, în inimi sunt şi azi cu noi.
Popor al păcii şi luminii, dintr-o istorie de-apoi,
- Detalii
- Scris de Sergiu Botezatu
EMINESCU
Cu Eminescu
Dumnezeu ușa ne-a deschis
În paradis,
În visele lui...
Ne-a dat aripi că fim
Cer,
Stele,
Galaxii,
Universuri,
Să fim noi înșine...
Ca o lumină
Ce umple cu rouă
Eternitatea...
- Detalii
- Scris de Sergiu Botezatu