Introspecţie nocturnă

 

În nopţile cu surâsuri abandonate,

aduni în buzunare

seminţe de cer,

legiuni întregi de doruri

MI-ADUC AMINTE

 

Stau lângă ceara topită de la lumânări

Şi mă gândesc cum mă topeam eu după tine,

Când ne vedeam şi ne sărutam adeseori,

Şi ce mult însemnai tu, pentru mine.

1 Decembrie

vezi când mă raportez la lume
nu am demnități nu am avere nu sunt dintre personalități
știi, îți mărturisesc, sunt întâia păcătoasă
dar în raport cu tine Doamne
pe trupul fiicei Tale din corpurile mele
am trei părți trei zone trei chipuri...trei toate

în una sunt strămoșii străbunii

Castanii

 

Și dacă mor din când în când castanii,

Deși trăiesc mai mult decât trăim,

E doar pedeapsa noastră peste anii

În care am uitat să mai iubim.

bronz

 

un soclu de albastru şi

proporţia divină a dimensiunilor

imaginaţia cuvenită înţelesului

rostului lucrurilor neştiute incă