Anotimpuri
Ai scos din mine anotimpuri,
O primăvară ca-nainte.
Mugurii îmi stau cercei,
Și-am nori în loc de gânduri.
Soarele de sub pupile
L-ai adulmecat în vară,
Pe vârfuri mă ridic și sper
Să văd prin tine, zile.
Livezi ai îngrijit în mine,
Fructe de tot soiul.
Și flori mi-ai împletit în păr
Și miere de albine.
- Detalii
- Scris de Roxana Romina Ciutan
ALTA GENEZA
- Poezia creşte din sine
- imi spui -
atâta timp cât ne iubim.
- Poezia creste din sine
când ne iubim?!
Mă uit la ea şi remuşcarea
încolţeşte-n unghi de geană.
Ochii ei galeşi topesc
şi ultimul strop de proză.
N-am scris de mult,
cred că e cazul să scriu
din când în când… cel putin.
- Detalii
- Scris de Christian W. Schenk
CALEA SPRE LEVANT
Cu țărmu-n braţe, cu spyrei şi kerrii,
de visul lor stelar-adânc curtat,
porni în zori pe mare prinţul Crist
înspre Levant, la-al său castel din Chios,
clădit de unchiul său pe stînca fluorină…
Spre-acolo, lunga-i caravelă,
în călăriri de-nalte valuri egeene,
cum stelele din Lyra, fruntea nopții,
un drum de raze-i deschidea
și cerul de-adamit, cu axinitul serii… !
- Detalii
- Scris de Gheorghe Apetroae d.l.B
BEZNA
În ceașca ce mi-ai dat-o
cafeaua era bezna
c-o lingură amară
de suspiciune
spre-a mă vedea în tine.
CEAS DE UMBRĂ
Aud cum frunzele se ofilesc.
- Detalii
- Scris de Christian W. Schenk
ZIDUL
dintr-un cuvânt în altul
îmi potolesc setea de tine
dintr-un sărut în altul
iar atunci când n-am cuvinte
le desenez pe pietre cubice
să sparg zidul dintre noi doi...
- Detalii
- Scris de Gelu Dragoș