ion p iacobPOETUL OBSCUR
(în loc de epitaf)

prietenii mei
poeţii cei mari
scriu capodopere
ei filtrează esenţa
luminii de absint
direct
din creier

poemul le ţâşneşte
direct din vintre

lbc2Visam

Visam, trecând pe căi necunoscute,
Cu gândul către tine, către noi,
Visam la frunzele căzute
Pe drumuri de-ntuneric și de ploi.

Visam, și visul fără sunet
S-a spart în cioburi de culori,
Plutind pe cerul de tăcere
În toamna rece, fără flori.

apopeiLutul...

adu izvorul în fântâna
ce zace uitată în tine
primește în palme lutul,
lutul ce-așteaptă în mine...
caii și lupii sălbatici
și tigrii mirosind a destine
și-mi dă în săruturi mirarea
clădită în șoapte divine...
din setea și foamea de tine...

si1. Un alt OM

ochi nevăzuți scrutează-n culise
scena vieții își continuă actele
simt cuvinte zdrelite
de gheara nepăsării
interesul e singurul animator
ce-nflăcărează ochii cu foc,
un iad al zilei de azi.

searbădă-i lumea
cu-aceeași fațadă.
nimic nou.

lbc1Vuiet

Vuieşte vântul printre ramuri,
Pădurea geme şi se pleacă,
Se unduieşte şi revine
Mai verde, și mai dreaptă.

Vuieşte vântul peste ape
Şi valurile viu vuiesc
Învolburate, înspumate,
Spre maluri se rostogolesc