Timpuri vechi si timpuri noi

Soarele-mi arde pielea

ca un acid –

proiectil al cuvintelor.

Tranşat, cu arsuri pe tot corpu-mi,

mă tărâsc pe asfaltul fierbinte.

Deposedare

Mi se împletesc degetele între ele

și dungile de pe pielea mea coboară în pământ.

Abia pot să-mi mai văd marginile...

Nici nu știu unde mi-au plecat amprentele,

nu le-am spus nici măcar rămas bun,

Portret în oglindă

 

Mă privesc în oglindă.
O întreb, dacă-s eu!
Cea de acolo, e mult mai senină,
Nu oglindeşte ce e în sufletul meu!

Un pumn de vise a mai rămas din noi

Pe pat de ghiocei zâmbeşte-amurgul,

Magnolii dezgolite-ngheaţă-n cupe.

Trudit, se pierde-n umbre demiurgul

Din carnea zării, noaptea franjuri rupe

Suferinţa copiilor

 

Cam pe când apunea soarele

am trecut prin câmpiile unde

aprinde zarea trifoiul roşu