Lia DraganSe scuturặ vara de-albastru,
In suflet dorinṭa te cere,
Culorile ṭipặ-n dezastru,
Frunziṣul adunặ tặcere.

E varặ... ṣi ce regặsire
In lacrima mea de venetic!
Tu huidui trecutul, iubire
Ṣi ṣtergi poezii de-ntuneric.

Pe buze sặrutul vibreazặ,
In pẩntec am urme de tine,
Se zbate-un cặlặu ỉn amiazặ,
Ispitele prind rặdặcine.

dorinNU, PE JUMĂTATE...

Te târăsc după mine ca pe un dor în toate
în vis alerg, ca o nebună,  prin lanuri de lavandă
am păsări în păr care au făcut deja înconjurul lumii
numai visele mele au aripi tăiate -
numai sufletul își înalță pânzele când i se face frig,
eu tac, frumos născătoare de așteptări, fără margini, sunt!
azi, strânge-mă-n brațe!
și răspunde-mi la numele cu care te strig...
 
Toamna-i anotimpul unui singur destin!
nu știi, niciodată,  cine-ți hrănește frica,
de ce luna umblă desculță prin livezile cu fructe necoapte

Lia DraganPrin zidul casei parintesti
O buruiana-si face loc,
La geam, tu nu te mai ivesti,
Tu, mama draga, sfant breloc!

Au invadat fara masura
Si ale mele stari de dor,
Cresc, pana si in batatura
Si prin cimentul din pridvor.

Prin geamul spart, revad crampeie,
Cum chipul tau, zambea fragil,
Cum pasii mei si umbra ta,
Se pierd in joaca de copil.

blDorurile mele

Luna clipește din gene agale
Și apoi se pierde de tot în visare.
Doar dorurile mele veșnic călătoare
Nu vor nicidecum să meargă la culcare.

Un cântec de flaut se înalță-n tării
Și-mi ia cu el dorurile toate
Risipite prin văzduhul nopții argintii
De stele îmi stau agățate.

Dorurile mele nedormite
Dorurile mele risipite
Eu vă chem din stele
S-adormiți tăcute-n brațele mele.

Irina LazarVogue

Azi sunt în vogă

o să vorbesc despre îngerii grași din
carnea mea
despre linii care se întind zilnic pe pereți
despre mame psihotice
iubiți toxici
bărbați însurați și femei infertile

azi sunt în vogă
în acest oraş
viața îmi trece dincolo de catastrofele nucleare
de saloanele de nebuni