eci1Fapt

Dorința mea precară
De-a fi mereu cu tine,
La fel ca-ntâia oară,
Nu știu de este bine.

Avem totul în viață,
Nimic nu pare greu,  
Simt că iubesc,
O să ți-o spun mereu.

Un simplu gând,
Ce inima trăiește,
Nu cred nicicând
Că viața definește.

eci2Nebun de tine

Că sunt nebun și numai după tine
O recunosc și-acum o spun,
În felul care sunt nebun, știi bine,
Că inima și viața la picioare ți le pun.

Eu știu concret această nebunie,
Am dobândit-o când te-am întâlnit,
Părea că sufletul și inima te știe,
Că noi, de fapt, ne-am regăsit.

Adevărat că sunt nebunul care scrie,
Poeme de iubire pentru tine,
Nu mă gândeam vreodat să fac o poezie,
Să pot să-mi povestesc viața-n rime.

eci1Un vis

Îmi pare bine că sunt om și nu sunt zeu,
Și mă iubește o frumoasă pământeană,
Atât de mult intri -n sufletul meu,
Că uneori când te privesc parcă mie teamă.

Mie teamă că din nou mă-ndrăgostesc,
Se întâmplă pentru nu știu a cânta oară,
Arde în mine un foc pe care nu îndrăznesc,
Să-l sting  fiindcă sufletele noastre se separă.

Mie dor de tine  în brațe să-mi stai goală
Să te desmierd, să susuri lin ca și izvorul,
Să stai uitată, să-mi adormi în poală,
Apoi încet în vis se va schimba decorul.

lPerseidele

Privesc la cer, basma cu stele argintii.
Ninge cu bulgări de foc, mii și mii.
Razele lunii fac din noapte zi.
O dorință-mi pun, o știi.

Mi-a fost atât de bine, când, deodat',
eu te-am zărit și totul s-a schimbat.
Fereastra, ce odată-am ferecat,
atrasă de-un miraj am descuiat.

Acum, e un covor de cioburi sparte.
Tu, călător cu sufletul departe.
Eu, cu visele-mi deșarte.
Totul ne desparte.

eci1Oglinda

Cu ochii închiși mă uit la tine,
Și, doamne, cât ești de frumoasă,
De ai putea vedea, așa ca mine,
Prin ochii mei, ai deveni geloasă.

Te-ai intreba, ce frumusețe
Îmi invadează sufletul și mintea,
Cum oare ea mai îndrăznește,
Să își de-a jos îmbrăcămintea?

Cum poate, oare, să apară goală,
Să tulbure și să vrăjească,
Un suflet care, pentru prima oară,
A început să te iubească.