mbNu mai pleca! ...

Vrei lângă mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ți căpătâi?!
Să uit de al tristeții gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând,
Când ți-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,

SONETUL  INVENTIVITĂȚII

Fără tine aș bâjbâi într-un pustiu,
Pământul mi-ar părea o colivie,
Iar flacăra ce-aprinde-o poezie
În altă stea ar arde fără s-o știu.

De Domnul mi-ai fost hărăzită mie
Din lungi așteptări și picuri de târziu
Când cerul a devenit mai azuriu
Și s-a făcut lumină-n-mpărăție.

Din privirea-ți cald-am cules izvoare,
Le-am zăgăzuit și le-am topit în vers,
Am inventat nevisată culoare

Gheorghe Purcaru Foto CropÎn nopțile de mai ale noastre
când merii înfloresc din nou
te aștept să vii în cortul meu de stele

universul ești tu și eu
iar restul lumii chiar mai contează?   

La o masă împletită
din raze de lună
tu şi eu – sorbim o cupă de vis
o stea căzătoare împrăştie clipa
apoi tu şi eu murmurând:
Unde eşti, fericire?!

mlnoi nu ne mai știm
sunt multe întrebări
născute-n prundul lumii
și abandonate-n inimi tăcute
răspunsurile zac și ele
în colțuri neștiute nouă
exilate și mute

noi nu ne mai știm
printre atâtea tăceri impuse
ne ghicim existențele
ca și cum
lumea ar fi
un circ cu cititori în ghioc
și credințe adânc săpate-n noroc

SONETUL UNEI TRIADE

Pe lumea asta, toate-s trecătoare,
Intră-n ale morţii pepiniere,
Acceptă pietrificarea-n tăcere,
Din întâmplare, dar și din eroare.

Tristețe, bucurie şi avere
Se trec ușor ca o plăcută boare,
Ca mâine-i cenuşă slăvitul soare,
Dar prima-i frumuseţea care piere.

Tot ce există-i lege să dispară!
Furia și lăcomia barbară,
Invidia, puterea, măreţia,