LhanaÎNGERUL DE LA FÂNTÂNĂ
    • Poem dedicat Limbii Române –

La zidirea lumii, s-a născut întâi
Cel ce-avea să fie al ei căpătâi,
s-a născut Cuvântul – gânduri întrupate,
zbor de libelule peste Principate...

La zidirea lumii, cerul însuși plânge
lacrimi de căință prefăcute în sânge
căci uitat-a Domnul într-a Sa mistrie
sfânt pământ și-o țară, pe-a mea Românie!

ursurouă de iris

soarele bătea în verde
la umbră creștea un izvor
la stânga curgeau gândurile tale
ca o ciocârlie
te împleteai lasciv în spirale
la orizont
palmele tale se făceau pâlnie
limpede de dor
îmi strecurai dimineața
proaspătă
în rouă de iris

lumea încă nu își arăta fața
prin desiș
trăiam în zodia copacilor

dana c3CÂNTEC

Închin un pahar   
pentru tine,
Scriu un vers pentru
Soare
Să-i mulţumesc
c-a făcut lumină,
A răsărit,
şi te-am văzut.
Mai scriu un vers
pentru  Lună,
Maica noastră
Nocturnă.
Ea m-a făcut să simt

bl2MACI ROȘII

Te sorb și te perind prin gânduri
Ca pe o dulce desfătare
Te urc și te cobor și-n  mine,
Ți-aștern poteci de neuitare!

Dorit, în tainița din suflet
Pășești ca pe-o mătase moale
Și-n urma ce o lași în mine
Cresc macii roșii sub tălpi goale!

E-un câmp de maci, rămâi acolo
În mine –atingerea-nfioară,
Și-am să culeg fără odihnă
Maci, în acorduri de vioară!

DMdespre o nouă temporalizare   

când se închide ziua
cu flacără de argint și de coacăze
și viața face exerciții de supraviețuire
tot pe loc în balconul cu suflete
rămase singure pe tabla înmulțirii
din înaltul ideii de venit aproape
cerul se străduie să țină pasul
drept a de domnișoară sfioasă
cum ar scrie avioanele pe panoplia cu vrăbii
e tare mult de când nu s-a făcut darmite de spus
nicio poveste despre înfiorări atât de târzii și de vreme
pun termometrul e iar dimineață împachetată