Anda Petrache2Pledez "vinovat" 

Mă gândesc de o vreme să pledez vinovat 
în fața instanței - Instanței iubirii...
Că te chem cu un gând, te alung, cu un altul -
dus-întors nestatornic al cuvintelor mele...

Mă declar vinovat că am vrut să-ți vorbesc 
dar fuioare de fum au cuprins al meu drum...
Era focul mocnit ce ardea între noi...
Am ales să mă întorc..., nu puteam să respir...!

Mă declar vinovat că am vrut să te văd,
să-ți văd ochii senini, agățați de ai mei,
să-ți simt zâmbetul cald, de pe pleoape căzând...
N-am făcut niciun pas..., a fost numai un gând...

aNIȘTE SFINȚI

Greierii tac 
Sub pleoapa Lunii
Trag cu sfori stelele  
Timpul mă doare
Printre frunze uscate 
De dragoste
Îmi vreau vara înapoi
Dragostea mea albă 
Răstignită în poem
O dimineață să mai respir
Clipa aceea de puritate
Lângă Părinți și Bunici
Ca niște Sfinți
Printre cuvintele puține

Anda Petrache3Pădurea de fag

O pădure de fag este timpul meu când îl urc, 
o pădure ce are în brațe 
anotimpuri ce scaldă pământu’-n culori 
și îmbracă în alb frunzișul de gânduri 
când ceasurile zilei se îndreaptă spre mâine.. 

Trec zilnic prin poieni înflorite
și păsări venite la cuiburi prin crengi,
îmi cântă un tril care urcă-n arpegii
povestind despre zări străbătute în tihnă,
despre ziua de astăzi, despre ziua ce vine...

aÎNTRE IUBIRI

Ploaia s-a oprit undeva 
Între cer și pământ
Precum sufletul poetului 
Între iubiri
Aș vrea să cearnă vise 
În palmele tale
Tremură în singurătate Luna
Sufletul ți-e zurliu și hoinar
Sub geana nopții în coviltire
Stelele spun povești
Ți-am așezat în priviri 
Vara aceasta violet
Să-ți cânte o simfonie 

Anda Petrache1La întâlnire

În seara asta vin la întâlnire,
nu trebuie să te întreci cu firea...
Voi arbora un steag de vreme bună 
și voi aprinde stelele devreme.

Să ai în mâna dreaptă crizanteme,
în palma stângă să-mi așezi obrazul
să porți un zâmbet ... cât să-ți șadă bine
și un gând frumos, cu argintiu pe tâmple...