gaftCuvinte

Cuvinte, cuvintele mele
Adeseori urcând la stele
Ce luminează si n-așteaptă
De nerăbdare și nesoapta

Cuvinte nespuse care dor
Ce suferă - n tăcerea lor
Nu mai vreau cuvinte nespuse
Nu mai vreau iubiri apuse

babiciuCodrului verde

Vedeam un codru la îndepărtare
Am așteptat o nouă natură peste noi
Să ne dezmorțim din somnul iernatic
Ce ne-a amorțit degetele ca un corp static
Bătut de vânturi și ploi.
Prin atmosfera primăvăratică am evadat
Ca dintr-o închisoare,
Din dinții încleștați ai iernii prizonier
Am gustat libertatea dulce,

Ioana CirneanuRESEMNARE

Din palma deschisă a înserării
se-ntind haite de nori
și-n lumina desculță
se aude liniștea unei tăceri,
mintea stă ghemuită
și-n suflet se pun întrebări
între devreme și târziu
gândurile torc slove
și din umbra unui cuvânt
se înalță ortografia vieții

dnzDurerea Mării...

Acoperă-mă Mare cu zestrea ta de aramă, turnând mercur în sânge și în valuri pat de teamă în care îți ascunzi amarul de gutuie, plouat pe buza nopții cu perle de tămâie.

Arată-mi puritatea neputinței tale ce îmi întinde palma ridată de metale, sub care viețuiește abisul veșniciei născut de alge moarte sub platina magiei.

De ce mânia sumbră a cailor sihaștri, îți pătrunde pieptul țesut de aștri albaștri... când mâna ta devine căuș de scoici pribege, veninul din privire nisipul îți culege.

Nu se-ntâmplă nimic

Nu se-ntâmplă nimic.
Nici o stație,
nici o gară.
E doar o zi oarecare
în care nu ninge, nu plouă,
doar se moare.
Nu se-ntâmplă nimic,
e doar o floare.