Timp
 
Ai umblat pătată de sânge
la nunta nefericirilor tale.
V-ați abținut din greu a plânge
printre ei, tu şi gândirile, goale.

Ai vrut să-ți rupi puțin din suflet,
să rămână necesarul de-a trăi.
Să contemplezi, să ai de-un plânset,

Oglindire

 

Am văzut apele râului că sunt verzi…

Mi-au şoptit copacii că frunzele lor sunt verzi.

Am contemplat albastrul lacului…

Cerul mi-a spus că el e albastru.

Eu sunt

Eu sunt aripa ce visul o desface unui dor
Când în ape liniștite gândul unda o-nfioară,
Un tablou, ce-n adormire vara mai așeaz-un nor,
Ce-l pictează cu aripa pescărușul, lin când zboară.


Eu sunt iarba ce dansează-n mângâierea vântului.
Glasul mierlei ce răsună dimineața în zăvoi.
Sunt cuvântul care leagă versu-n împletirea lui

despre colbuirea cărnii în ploi acide

 

ai spus tu odată că m-ai iubi

 

că n-ar fi chiar atât să-mi colbuieşti carnea

pe noapte mult şi in zori tot pe atâta.

SEMNALE


Din creştet până-n tălpi mă străbăteau fiori

intenşi, alertă şi continuă înfrigurare,

până ce contopindu-se deveniră o dreaptă

perfectă, halucinantă,obositoare.