Visare

 

Pădurea de statui tăcea în vălul serii

Supus, mirajul boltei se apleca-n statui

Încolăcit în ierburi, şarpele tăcerii

Veghea molatec, satul de lumea lui.

BOUL, VACA ŞI MĂGARUL

(FABULĂ)

 

Amu vă povestesc, iată,

O-ntâmplare-adevărată,

Ce prin vremi avu ecou,

 M-am născut
 
 Din puterea rugăciunii
  M-am născut a mia oară,
 Gândul bun în mine crește
 Și îmi cântă a primăvară.
 
 M-am născut din foc și apă
 Când ruinele din oase

Să ştii...

 

 să ştii iubita mea că te anunţ

 când voi intra în visul tău desculţ

                            

să ştii că-ntr-un poem o să te strig

Întrebări fără răspuns...


De ce e soarele rotund?
De ce e marea, atât de mare?
De ce apare luna în fiecare seară?
De ce, de câte ori te strig,răspunzi şi, îmi pui dragostea-ţi la picioare?