Portret în oglindă

 

Mă privesc în oglindă.
O întreb, dacă-s eu!
Cea de acolo, e mult mai senină,
Nu oglindeşte ce e în sufletul meu!

Un pumn de vise a mai rămas din noi

Pe pat de ghiocei zâmbeşte-amurgul,

Magnolii dezgolite-ngheaţă-n cupe.

Trudit, se pierde-n umbre demiurgul

Din carnea zării, noaptea franjuri rupe

Suferinţa copiilor

 

Cam pe când apunea soarele

am trecut prin câmpiile unde

aprinde zarea trifoiul roşu

bucătăria. cu îngeri...

 

şi parcă mai ieri intrasem în bucătăria cu îngeri...

maestrul gastronom gătea o salată de tigri

asezonată cu eufraţi

cel venit al doilea, descălecat în pripă

cântec din somn

 

e tocmai vremea-n care visezi frumos grădina

crescută pe ruina oraşului bătrân

cu lungi poteci pe care le-a părăsit lumina

când luna se întoarce într-un sărut păgân