Pădurile, gorunii

 

Nu pot uita pădurile, gorunii,

Înalţii, fraţii mei de cruce!

La umbra lor, să mor m-aş duce

Când ninge străveziu omătul lunii

Tâmpla mamei

Curge sudoare

din tâmpla mamei,

se joacă umbra

cu pruncul în leagăn,

doineşte cocoşul

IN GAND CA IN OCHI
Prea adânci îţi sunt ochii
că mi se face teamă de somn
şi nu mai ştiu să păşesc
de parcă aş greşi
dar eşti prea aproape
încât iubirea
să se simtă vinovată

         Arde în mine

        arhiva de rugăciuni nerostite

          Scriu parcă

         mă debarasez de materiale inflamabile

           Scriu parcă

          mă dezbrac de haine cuprinse de foc.

MEDITAȚIE EXTREMĂ

  Într-o vreme pe când

 îmi controlam cu pixul

poziția și fizionomia,adică scriam,

convins că

doar scrierea mea continuă