melania rusu caragioiuDIN BĂTRÂNI

 Troieneşte-n carpatice genuni,
Troznesc Pietrele Babii pe munte,
Îngheaţă corbul pe cuib.

Lupul miroase spre vale
Fum alb de cătun  şi saivan.
Vuiesc sonor, din orga lor, pădurile de brad...
În vatră, în vas de lut
Se face încet fiertura de mei şi berbec.

daniela achim harabagiuÎN MIEZ DE IARNĂ

Va ninge cu
Cuvintele noastre.
Se vor zbengui
Ca niște fulgi de zăpadă
În acustica
Amfiteatrului din Acropole,
În Agora sau în biblioteca
Cea răcoroas-a lui
Celsus din Efes.

apopoeiEu, poezie

Eu, azi, mă simt o poezie
Ce-ai scris-o-n litere albastre,
Nu pe-o bucată de hârtie,
Ci-n taina logodirii noastre...

În suflet am numai vocale,
Consoane, mi-ai croit o haină,
Cu mângâieri din flori, petale,
Iar tema e a noastră taină...

dvmEXTREMA MIRARE

Probabil exist fiindcă
Dumnezeu se miră că-mi este greu să
găsesc un loc unde
să plâng fără să fiu văzut de nimeni
și că nu mă mai mir de nimic...
Este un lucru nefiresc a plânge de fericire
în văzul celor ce plâng de nefericire...
De ce să mă mir pe cel care e desculț?
Păi de ce e desculț?

Liliana Vieru 4DUMNEZEU A CREAT CERURILE (Poem)

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul,
Pământul era fără formă, o beznă, un pustiu,
Iar pe ape era întuneric și pe suprafata adîncului
Se mișca încolo și încoace Stapînul Dumnezeu!

Și Stăpînul a zis: "Să fie lumină!"
Și acea lumină a fost numită zi,
Iar întunericul - noapte și pe vecie,
Aceste două nu se vor despărți.