Edi(c)torial

Care Zi mondială a libertății presei, ca…

Care Zi mondială a libertății presei, care presă liberă?

Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost...

Continuare

Opiniuni

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | Justițiari, justițiabili...

Dintr-un tată procuror și-o mamă judecător a ieșit... un avocat. Care se dovedi totodatʼ și un harnic literat. Având izvor nesecat pentru tabletele sale însuși tribunalu`. Cu spețele lui...

Continuare

Laudă-mă, bre!

Laudă-mă, bre!

Nu știu dacă în vremurile din urmă oamenii se lăudau atât de mult cu faptele lor, dar cert este că și lauda din ziua de astăzi a devenit alta. O...

Continuare

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | D-ale stalinismului cotidian

Adică d-ale vieţii sovietice din vremea roşului ţar. Precum foametea, teroarea, minciuna, delaţiunea, colectivizarea, brutalitatea, precaritatea, mancurtizarea, sărăcia, ideologia, demagogia, lipsurile, corupţia, ticăloşia, prostia, utopia, hoţia, nefericirea şi, totuşi, supravieţuirea...

Continuare

Traditii

Remedii naturale ''b…

Simona Tudorache

Remedii naturale ''băbeşti'' care pot da rezultate

Medicul Holly Greenfield, de la Centrul Medical St Luke din Denver, Colorado, crede că aceste...

Continuare

„A bate în lemn” – o…

DC

„A bate în lemn” – o expresie şi o practică populară cu origini disputate

Toţi folosesc această expresie sau chiar fac acest gest de nenumărate ori, fără să ne...

Continuare

Nunta tradițională d…

MARIA MIRELA PODUȚ

Nunta tradițională din Mogoșești (comuna Satulung)

Când să căsătorea on fecior și c-o fată, când să hotărâu să se ia laolaltă...

Continuare

Interviu

Interviu cu Ioan GROŞAN

Interviu cu Ioan GROŞAN

30 aprilie 2015, Ioan Groşan, Boema 33 – Piaţa Romană în lucru, ambianţă picamere, excavaţii, atmosferă etern lucrativă, ca înainte de 1 Mai.

Ars Amatoria a fost un grup pe care...

Continuare

Îți mai aduci aminte, Doa…

Îți mai aduci aminte, Doamnă?

Când l-am cunoscut pe Cincinat Pavelescu aveam doar douăzeci și cinci de ani, iar el vreo cincizeci.

Venise în casa mea adus de bunii prieteni Aurel Garoescu, pe atunci secretar general...

Continuare

Interviu cu Silva Butnaru

Interviu cu Silva Butnaru

Vă rog a răspunde la următoarele întrebări, pentru Revista Română de Versuri și Proză, a Societății Scriitorilor Români sau a altor publicații, unde colaborez, inclusiv în Foaia mea literară ION...

Continuare

Posta redactiei

Acum 31 de ani, Basarabia…

Acum 31 de ani, Basarabia REVENEA la alfabetul LATIN!

Acum 31 de ani, pe 15 iunie 1989, Moldova revenea la alfabetul latin, iar „Literatura şi Arta”, cel mai popular ziar al acelor timpuri, a decis să scoată numărul din 15 iunie în grafie latină...

Continuare

Ioan Hada ne inundă sufle…

Ioan Hada ne inundă sufletul cu 33 de hadaikuri

Poetul Ioan Hada ne surprinde din nou într-un mod plăcut prin apariţia plachetei „Alte 33 de poeme”, Editura „Eurotip” Baia Mare. Cunoscând-l de ceva vreme, pot să afirm răspicat că acesta trăieşte pentru poezie, e...

Continuare

Apariție editorială la Ch…

Apariție editorială la Chișinău: „Istoria ilustrată a românilor de la Est de Prut”, ediția II

A doua ediție a lucrării „O istorie ilustrată a românilor de la est de Prut”, semnată de istoricul Octavian Țîcu, va apărea luni în librării. Volumul conține încă un capitol dedicat relațiilor dintre România și...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Comentariu subiectiv despre DULCE CA PELINUL de Ștefan Mitroi

Ică Sălișteanu

Comentariu subiectiv despre DULCE  CA  PELINUL de Ștefan Mitroi

Motto I :
" Doamne, fă-ți cu mine plinul
  Dar lasă pe câmp pelinul
  Căci fără dulceața lui
  Greu i-ar mai fi omului "
                 Ștefan Mitroi


    Când o capodoperă de altfel premiată de Academia Romȃnă în anul 2010 te provoacă luându-se la întrecere cu toate lecturile serioase și consistente asupra cărora te-ai aplecat cu conștiinciozitate, parcă realizezi că "îmbătrânești într-o clipă și repede se împuținează lumea pe care o știi".
    Și asta face cartea "Dulce ca pelinul", te obligă să-ți pui întrebarea : de câți îngeri a fost nevoie să lăcrimeze în sufletul lui Ștefan Mitroi, ca acesta să poată scrie o asemenea carte, fiindcă citind-o, prin fața ochilor ți se perindă parcă o peliculă la care te uiți aproape hipnotizat, forța sugestiei fiind mult peste cea a unei lecturi obișnuite.

Continuare

Cheltuirea iubirii

Daniel Luca

Cheltuirea iubirii

Iubirea e anacronică, trebuie scăpat urgent de ea, pentru binele propriu, în caz contrar omul transformându-se într-un inadaptat al acestor vremuri de groază, bântuite de viruși, nepropice apropierii. Acesta este sfatul lui Daniel Marian din volumul pașaport de imunitate (2020, cu I.S.B.N. de autor).
    Totuși, iubirea trebuie cheltuită cu discernământ, așa încât să mai rămână ceva, câtuși de puțin, de pe urma ei (după ce te-am cheltuit / o dată la blackjack şi / alte dăţi la ruletă / te-am mai şi împrumutat / la dobânzi de casino / de unde în pielea goală / cu lance şi cu coif drept la amanet cu tine / să văd acuma cine / te mai scoate în lume – iubirea).
Depărtarea, îndepărtarea trebuie să predomine, laolaltă cu aspirația spre concret, spre real, și nu spre ideal, spre vis, conform zicalei „ce-i în mână nu-i minciună” („mai sapă la tunelul tău dintre realitate și vis / la care ambele maluri se surpă continuu / mai sapă dar cu grijă să nu te îngroape / străjerii ce păzesc prostia cea mai mare taină” – nu mai spune nimănui că ești viu).

Continuare

Recluziuni – Gheorghe Andrei Neagu: Tabăra damnaților

Mioara Bahna

Recluziuni –  Gheorghe Andrei Neagu: Tabăra damnaților

Lumea cărții lui Gheorghe Andrei Neagu – Tabăra damnaților, Editura Atec, Focșani, 2016 –  este cea a unor universuri concentraționare concentrice, de unde personajele nu se pot elibera, fiindcă, asemenea unor păpuși Matrioșka, după ce părăsesc un spațiu în care au fost închise, constată că se află în altul și tot așa, încât ieșirea „la un liman”, pe care o visa Iona, al lui Marin Sorescu, se dovedește a fi doar o utopie.

    Eroii cărții sunt trei foști deținuți (prezentați începând din ultimele zile de detenție), eliberați înainte de un 23 august comunist, care pășesc, exceptându-l pe unul dintre ei (Serafim), fără speranță în noua lor viață, după ce ispășiseră o parte din pedeapsă, pentru un viol (presupus), doi dintre ei, și pentru crimă, cel de-al treilea și care ajung, apoi, fără voia lor, să muncească pe un șantier din preajma unei mine de cărbune.

Continuare

Robert Sorin Baicu şi confesiunea ca mijloc artistic

Ioan Romeo Roşiianu

Robert Sorin Baicu şi confesiunea ca mijloc artistic

Robert Sorin Baicu  - „Începuturile unei poveşti de iubire”, Ed. Grinta, Cluj - Napoca, 2018

Scriitorul bucureştean Robert Sorin Baicu îşi începe inspirat anul publicând primul volum din trilogia „Visând la iubire”, titlu extrem de generos şi în largheţea căruia poţi detecta cu uşurinţă paliere multiple de adresabilitate, scene complexe sau simple de derulare a evenimentelor.
„Începutul unei poveşti de iubire” ne introduce repede şi provocator într-o lume a irealului, autorul preferând să amprenteze acest spaţiu cu o viziune proprie, extrem de provocatoare, fapt care-l ancorează repede pe cititor în actul lecturii.
Îmi pare că tocmai asta e cartea pe care a mizat în scrierea sa, ideea de a-l provoca continuu pe lector părând a fi cheia cu care-şi deschide calea către inima şi mintea acestuia.
Volumul începe în forţă şi, după ce eşti introdus într-o lume mirifică a basmului, una în care totul este hiperbolizat, diafanizat - context în care cititorul avizat este mai întâi tentat să renunţe la carte şi la lectură - trezirea la realitate se face brusc, întrucât pista falsă a oniricului se încheie brusc dezvelind o forţă de introspecţie extrem de puternică.

Continuare

Recurs la "SUB SOARELE SUDULUI"

Ică Sălișteanu

Recurs la  "SUB SOARELE SUDULUI"

     Florin Anghel Vedeanu are atâtea de spus, că trăieşte o adevărată disperare de a le spune mai repede.
     Destinul unora din personajele sale ( Sofian, Marian, Dica ş.a.), l-ar face gelos şi pe Herbert Marcuse. Dacă la început sunt entuziaste şi îşi propun un viitor decent, mai apoi sunt dominate de neîncredere, neîmplinire şi cad pradă eşecului total. Eşecul este total fiindcă în această arenă dură, VIAŢA, el arbitrează buimacitor , mizând totul pe donquijoţi fără principii.
     Altele sunt captive unor pulsiuni de tip freudian, în principal din cauza nesiguranţei sentimentale şi lipsei de consistenţă morală ("Ziua fluturelui").
     Când este preocupat şi de firescul vieţii, produce şi propune spre lectură chestiuni încântătoare. Atunci se ia la trântă cu Yasunari Kawabata ( "viaţa-i frumoasă, atât de frumoasă, că-i imposibil să nu fie şi vinovată") şi chiar dacă personajele sale nu mai îngeresc şi-şi pierd inocenţa, o fac splendid, firesc şi fără regrete, fără să imagineze sau să conştientizeze păcatul, deriva şi nesiguranţa sentimentală.

Continuare

OCHIUL DIN PALMĂ ( sau suprasimțul poetului)

Ică Sălișteanu

OCHIUL DIN PALMĂ ( sau suprasimțul poetului)

Motto:             
"Dumnezeul meu, Dumnezeul meu
 pentru ce m-ai pedepsit
 să duc pe umeri la nesfîrșit
 o cruce cu vîrf de creion?"
                    Costel Stancu   

    Damnat și pedepsit să trăiască "ca o dansatoare împușcată-n picior" în locul unde nu poți trăi decât dând vina pe Dumnezeu și la fel ca "fiul durerii plătit cu arginți" încearcă să plătească "prețul îndoielii cu monedele urmelor", Costel Stancu pretinde că iubește "lucrurile palpabile".
    Da, o face numai aparent fiindcă viața lui este un vis perpetuu, pe care-l trăiește între fericiri și disperări necontenit repetate, nemulțumit că nu poate înzestra, ori de câte ori vrea, pipăitul cu văz.
    Atunci când încearcă o face cu "ochiul din palmă" și ne introduce într-o lume a poeziei fără egal unde naiadele îi memorează stihurile pentru urechea Euterpei cu scopul precis de a o uimi.

Continuare

PRIVEȘTE-MĂ PRIN LENTILA URIAȘĂ A UNEI LACRIMI de Florin Ciocea

Ică Sălișteanu

PRIVEȘTE-MĂ PRIN LENTILA URIAȘĂ A UNEI LACRIMI de Florin Ciocea

Cel blestemat să vadă îngeri trăiește o poezie, de o sinceritate și profunzime, totală parcă împrumutată de la cei pe care numai el îi vede.
    Pe noi trăitorii în odăile Euterpei ne uimește când își propune să ne arate poarta nouă a sufletului său trăitor de mirări nedisimulate și-și propune să completeze (cu el însuși) armata îngerilor care "coboară noaptea / în dormitorul femeilor singure și triste", pentru ca chipul lor să strălucească și-n împăcare și armonie să fie scutite de a urî "cu pasiune / iubirea din privirile celorlalți". (pag.17) 
    Are îndoieli grave despre trecerea "DINCOLO"; "Și nimeni nu știe dacă / Saltul ne duce în beția curcubeului / Sau în bezna eternă a vidului înghețat". (pag.21) 
    Și dacă nu-și poate conduce prietenii în constelația în care întineresc, el rezolvă neajunsul invitându-i periodic la Maltezi unde aceștia după ședințe poetice în jurul focului cu paharele în mână nu numai că întineresc dar uneori chiar dau în mintea copiilor fericiți ("toți prietenii mei vor întineri îndeajuns / să se bucure doar de poemele / scrise de îngeri cu dragoste" (pag.22) ,care așteaptă "imensa lumină vărsată de Mântuitor".

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Teodor Dume

Teodor Dume

Poezii de Teodor Dume

Între mine şi cer e o umbră

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama

Continuare

Poezii de Petru-Ioan Gârda

Petru-Ioan Gârda

Poezii de Petru-Ioan Gârda

O FRUNZĂ

Vezi fruna asta, palidă, de-arțar?
E scris pe ea romanul vieții mele,
Am pus-o-n plic și ți-am trimis-o-n dar
Să o citești în nopți pustii și grele.

Din sufletu-ncărcat cu prea târziu,
Am tot gravat cu toc muiat în chin,
Cu negru-adânc pe fondul arămiu,
În fiecare zi câte puțin.

Continuare

Poezii de Ovidiu Cristian Dinică

Ovidiu Cristian Dinică

Poezii de Ovidiu Cristian Dinică

Blocul  insomniac
 
iarbă aruncată în sus cu verdele la timpul prezent
 scheletul de fier păzește intrarea blocului  precum un paznic ce-și rotunjește
mustața la ultimul fum de țigară
din cenusă renăscut
  blocul vechi își  schimbă straiul
cu polistiren expandat  pentru nopți  insomniace
ca într-un joc de copii
se va închide  copilăria în nisip

Continuare

HAIKU-URI de Costel Avrămescu

Costel AVRĂMESCU

HAIKU-URI de Costel Avrămescu

1.    Trecute timpuri

Surâsul doare;
Privite în oglindă,
Petale albe.

2.    Lângă lampă

Lumini și umbre;
Aripă de fluture
Exersând zborul.

Continuare

Poezii de Daniela Parvu Dorin

Daniela Parvu Dorin

Poezii de Daniela Parvu Dorin

Război pe tăcute
 
Motto:’’Mâinile tale sunt așa de curate
că poți spală apa cu ele’’(A.Suciu)
 
Aveam fluturi invizibili lipiți de nodurile degetelor
zilele curgeau sau stăteau ne-ncepute
nu mai știu de ce,
eram în case, cu toții, închiși
între pereții care se smulgeau singuri
din războiul dus pe tăcute…

Continuare

 

Proză

Prev Next

Legenda lui Archel

Raul Alexandru Mitruți

Legenda lui Archel

A fost o dată ca niciodată, că de nu ar fi, nu s-ar povesti. Un regat mare, mult mai mare decât oricare altul. Și un palat atât de mare, vai! Mare de ajungea până la cer. Și toți cetățenii care erau în regat erau fericiți. Copiii se jucau, adulții munceau și tot regatul era în armonie.
  Pentru un loc așa de mare și vesel, era evident, trebuia să fie și un conducător bun! Regele Jasper era unul dintre cei mai apreciați regi din lume. Știa să facă pace în tot regatul, dar provocat nu dă lipsă de curaj și putere. Soția lui, regina Catherine este o femeie foarte blândă, cu suflet mare pentru ori și cine. Împreună au domnit acest regat, având grijă să fie toți cetățenii fericiți.
  A existat o singură problemă totuși, aceștia nu au avut niciun moștenitor. Regina nu putea face copii. Au adus vrăjitori de pretutindeni sperând că aceștia vor găsi o cale ca regatul să aibă un prinț. Anii treceau și nici o veste îmbucurătoare. Regele și regina au început să îmbătrânească și odată cu trecerea anilor speranțele erau tot mai slabe. Regina nu mai voia să iasă în mulțime. Se retrase în lumea ei și o tristețe apăsătoare o ținea captivă în palat. Regele deveni din ce în ce mai îngrijorat de soarta ei și nu știa cu ce și cum să o înveselească. În zadar au organizat petreceri, grădina palatului a umplut-o cu flori și cu cele mai frumoase păsări cântătoare.

Continuare

Frații Twin și Tărâmul Necunoscut

Raul Alexandru Mitruți

Frații Twin și Tărâmul Necunoscut

Henry visa de când era copil să călătorească în jurul lumii. Acum crescu destul de mare încât să-și împlinească acea dorință efemeră. El își pregăti aproape tot ce crezu că îi va fi de folos, dar când se gândi mai bine, nu putea să plece pur și simplu și să își lase singură sora mai mică. Așa că îi propuse să-l însoțească în această aventură.
  - Dragă Beatrice, eu am să pornesc într-o lungă călătorie. Nu pot să te las singură acasă, așa că aș dori să mă însoțești.
  Ea nu stătu prea mult pe gânduri, și acceptă de îndată. Deși ei nu îi plăcea să plece prea departe de casă, se gândi că tot mai bine este să fie lângă fratele său fiindcă, nu se știe, poate îi va fi de folos.
  În scurt timp, Henry pregăti barca cu tot ce considerau că este necesar și porni la drum în dimineața următoare. Valurile mării luă barca și o dăduse spre necunoscut. Nici unul nu știa încotro se îndreaptă sau ce îi așteaptă pe celălalt mal, sau dacă chiar există vreunul. Zile în șir nu au zărit decât apa întinsă și câțiva pescăruși undeva în zare. Când deodată, marea deveni furioasă, valurile începuse să ridice barca cu putere, cerul se întuneca și o ploaie cruntă se abătu asupra lor, crezând că le-a venit sfârșitul.

Continuare

Peripețiile lui William Barley

Raul Alexandru Mitruți

Peripețiile lui William Barley

 Onoarea

  În anul 1940, familia Barley din orașul aglomerat Carsehold avea o zi normală. Cel puțin așa credeau ei...
  Dna Jennifer se ducea la muncă pe drumul cel pietros. Dar la jumătate de drum o țărancă mai în vârstă venise la ea. Ea avea o jachetă neagră și ieftină de piele, opinci vechi și zgâriate și blugi banali din ață subțire.
  - De ce ați venit la mine, dnă? întreabă Jennifer.
  - Sunt bătrână și săracă... Faceți un bine și dați-mi un ban, vă rog.
  Dna Jennifer i-a dat 5 bani de aur. În acea zonă, un ban de aur era bogăție pură. Bătrâna însă, a dat la schimb un săculeț misterios legat de o sfoară mică și subțire.
  - Scuzați-mă, nu accept sedile de la oricine.

Continuare

SFÂRȘITUL DELONULUI

Lica Octav

SFÂRȘITUL DELONULUI

Trecuseră câteva ierni bune de când îmi încălzeam copilăria în cojocul devenirii mele adolescentine. Ne mutaserăm de la casă  la bloc, lăsând în urmă nostalgia primilor mei ani de viață.
Eram în clasa aVI a și ne bucuram de abundența zăpezii care acoperise generos toată dezordinea cenușie a șantierului cvasiprezent, în jurul blocului în care locuiam.
Aleile erau pline de patinatori năbădăioși, care, încercând să-și facă loc printre săniile picilor, tăiau zapada bătătorită, înghețată doar pe alocuri. Lupta pentru gheață devenise acerbă între cei ce alunecau voioși pe tălpile bocancilor și patinatori.
Trupa de cercetași din care făceam parte, deși fusesem cu greu acceptat din cauza lungimii reduse a sabiei mele cioplite din rămășițele pomului de iarnă, executa o misiune de avangardă, în lupta crâncenă cu armata copiilor din blocul vecin.

Continuare

Fragment din romanul ,,Impotriva destinului"

Eugen Baciu

Fragment din romanul ,,Impotriva destinului"

Era cald şi glasvandurile care dădeau în grădină erau larg deschise. Albul liniştit al lămpii cu gaz din curte, pe care Ion o aprinsese din timp, lumina o mică porţiune din pietrişul răspândit pe aleea din faţa casei. Răzoarele şi gardurile vii erau de pe acum cufundate în beznă. În sus vârfurile copacilor se detaşau pe un cer clar.
Soarele asfinţise demult în spatele colinelor. Pădurile apăreau ca nişte pete negre pictate pe umerii colinelor în lumina palidă a lunii, care se rostogolise ca un glob auriu pe bolta presărată cu stele.
Cântau greierii şi orăcăiau broaştele din micul lac aflat undeva în spatele casei şi din când în când, subliniind parcă acea pace adâncă, o buhă adăuga şi ea nota-i simplă: „Bu-hu-hu, bu-hu-hu”.
Un fluture nocturn se învârtea în jurul luminii, lovindu-se de geamul lămpii, cu mici atingeri de aripi care o făceau să vibreze. Hipnotizaţi de miraculoasele atingeri de zgomote, învăluiţi de lumina opacă a lămpii şi fermecaţi de gustul plăcut al fericirii, îmbrăţişaţi, el şi ea adormiră.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Eurile din iubire

Victor – Nicolae Ciobanu

Eurile din iubire

Personaje :

Smith – 33 de ani                                                                                       

Numele meu este Smith. Am 33 de ani şi ... ca să încep cu o minciună : sunt căsătorit, am un băieţel, Mark, de 7 ani şi deţin funcţia de inspector la banca naţională din New York. Credeţi că v-am spus cine sunt eu sau ce e mai important despre mine sau ce vreţi voi să auziţi?

          Recunosc...uneori mint pentru a mă proteja. Şi mai e ceva! Ştiu că nu eu mint, ci toată societatea în care trăiesc se minte prin vorbele mele şi zâmbetul meu mândru...mai ales râsul.

Continuare

Tetru scurt - comedie în trei acte

Flora Mărgărit Stănescu

Tetru scurt - comedie în trei acte

ACTUL I

Scena 1

(în biroul familiei Duțescu, d-na Elvira, Bogdan, Sabina,  C-tin, Dinu, se aude o muzică de fundal cântată la pian).

Elvira - Dragul meu, într-o jumătate de oră am și eu nevoie de calculatorul cel mare. Ți-aș fi foarte recunoscătoare Bogdane, dacă ai trece pe laptop-ul tău. Mă supără scrisul mărunt și aș vrea să-mi văd mesajele.

Continuare

Caracatița

Ana-Cristina Popescu

Caracatița

(Din volumul „Sinusoide“, volum aflat în lucru)

Personajele: Copilul, X, Femeia care are grijă de copii, Mama, Vecina.

Actul I

Personajele: Copilul, X.

Decorul: Imaginea unui magazin alimentar proiectată pe un ecran. În fața magazinului e plin de sticle și sacoșe în care au fost îndesate alte sticle goale.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

EXPOZIȚIE DE PICTURĂ ÎN TIMP DE PANDEMIE: ”PRIVIND SPRE IBEROAMERICA- MIRADA A IBEROAMERICA”

Daniela Achim Harabagiu

EXPOZIȚIE DE PICTURĂ ÎN TIMP DE PANDEMIE: ”PRIVIND SPRE IBEROAMERICA- MIRADA A IBEROAMERICA”

Am resimțit, și încă simt, toată această perioadă de când a fost declanșată starea de urgență și de alertă cauzate de pandemia cu virusul Sars Cov 2 ca pe o perioadă în care viața cu toate ale ei a fost suspendată, ca atunci când este suspendată prescripția extictivă de curgerea unor termene.
    Și totuși, viața nu poate fi suspendată, curgerea firescă a vieții, nu,  poate doar dacă am fi criogenați de un cataclism la nivel mondial și lucrurile s-ar întâmpla, cum de altfel se întâmplă oricum, unele din ele, și fără voia noastră.
    Viața respiră, viața curge și se trăiește! Această certitudine este dovedită clar de faptul că un grup de 45 de artiști plastici din  lumea dinspre și dincolo de Atlantic, situată geografic în peninsula Iberică și în cele două Americi ne-a scos din starea de suspendare.
    Se pare că oamenii au fost și sunt un întreg indisolubil, indiferent de vremurile în care au trăit și de vicisitudinile la care au fost supuși în existența lor pământeană, și aceasta mai ales atunci când sunt uniți de un crez comun așa cum este arta și mai ales de dorința de a lăsa ceva în urma trecerii lor prin această lume a trecerii.

Continuare

Legenda regelui Arthur, mit sau realitate?

Ana Maria Neagu

Legenda regelui Arthur, mit sau realitate?

Regele Arthur a intrat în memoria colectivă ca reprezentând un ideal cavaleresc care a dat naştere mai multor legende. De-a lungul timpului, generaţiile l-au apreciat pentru felul în care îşi trata „supuşii": atunci când se adunau, cavalerii săi stăteau la o masă rotundă, fapt ce demonstra că toţi ocupau funcţii egale şi că nimeni nu era mai presus decât ceilalţi, nici măcar regele. Cavalerii Mesei Rotunde au intrat în istorie, ajungând să definească un simbol al egalităţii.

Arthur a fost un războinic din secolul al-V-lea, care ar fi condus lupta împotriva saxonilor. Fiindcă legenda sa continuă să fascineze lumea chiar şi în zilele noastre, istoricul John Matthews ne dezvăluie câteva lucruri mai puţin cunoscute despre aceasta, dintre care:

1. A fost Arthur într-adevăr un rege?

Cu toate că Arthur este cunoscut în întreaga lume drept una dintre cele mai mari personalităţi, fiind numit “regele care a fost şi regele care va fi” ( “the king that was and the king that shall be”), el nu a fost un rege de iure. Acesta ar fi fost comandantul unei forţe de elită de cavaleri şi ar fi condus rezistenţa britanicilor împotriva saşilor şi ai celorlalţi din nordul Europei, undeva prin secolele V-VI d. Hr.

Continuare

CU ANTICHITATEA PE ARĂTURĂ: MITURI ȘI LEGENDE TRANSFORMATE ÎN… ADEVĂRURI ISTORICE

Marian Patrascu

CU ANTICHITATEA PE ARĂTURĂ: MITURI ȘI LEGENDE TRANSFORMATE ÎN… ADEVĂRURI ISTORICE

Motto 1: ”Doamne, mare Ți-e grădina!”
Motto 2: Românul întotdeauna ”vede
paiul din ochiul altuia, dar niciodată
bârna dintr-al său!”

 

Strigăm ca din gură de șarpe că străinii ne falsifică istoria, fără să realizăm că cei mai mari falsificatori ai ei suntem chiar noi, românii! Despre acest aspect vin în continuare cu un exemplu concret, și anume, un filmuleț al istoricului Dan Oltean, intitulat pretențios ”Originea dacilor și a romanilor” (”pretențios” fiindcă subiectul nu poate fi nicidecum epuizat în… mai puțin de trei sferturi de oră), și postat pe YouTube la acest link:

 

 

Să analizăm pas cu pas ceea ce spune protagonistul lui, cu precizarea că, după părerea noastră, orice om normal la cap și, cu atât mai mult un istoric cu pretenții ca Dan Oltean, nu poate transforma niște mituri și legende în… adevăruri istorice, fără riscul de a fi cel puțin ridicol.

Continuare