Edi(c)torial

DESPRE NESIMȚIRE ȘI FURT INTELECTUAL

DESPRE NESIMȚIRE ȘI FURT INTELECTUAL

Poeta Cristian Alina Narcisa mi-a semnalat faptul că s-a trezit că poemele ei se regăsesc...

Continuare

alis

Opiniuni

Premii literare care spun…

Premii literare care spun totul despre nimicuri

Mereu m-am condus după principiul sănătos că rolul omului de cultură este acela de-a fi ...

Continuare

Teatrul zilelor noastre |…

Teatrul zilelor noastre | Iubire și prejudecăți

Maitreyi, sexagenară, rememorează. Povestea-i de amor, cu Allan, inglezu`. Răpusă de familie și prejudecăți...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | JOP, din nou, la Bucuresti

După trei ani, Jovem Orquestra Portuguesa, iar la Ateneu. Tot în strașnicu` festival ”Vară magică”...

Continuare

Traditii

SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2…

DN

SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2019, cea mai lungă zi din an. Totul despre debutul verii astronomice şi tradiţiile din această zi

Solstiţiul de vară 2019 are loc vineri, 21 iunie, începând astfel vara astronomică şi înregistrându-se...

Continuare

Superstiţii demult u…

Alexandra Mortu

Superstiţii demult uitate, readuse la viaţă. Motivul halucinant pentru care doi bărbaţi au ars de vie o bufniţă albă

Chiar dacă superstiţiile dubioase par a fi rămas în Evul Mediu, doi bărbaţi din Mexic...

Continuare

Tradiţia focurilor d…

DN

Tradiţia focurilor din Joia Mare. Oamenii cred că se deschid porţile Raiului şi Iadului

În noaptea de Joimari, oamenii dintr-un sat din Dolj cred că se deschid mormintele, cerul...

Continuare

Interviu

Interviu cu pictorița Har…

Interviu cu pictorița Hara Dana

Daniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul...

Continuare

Istoria literara in inter…

Istoria literara in interviuri – anul 1995

Marian Ilea< Ce credeti despre situatia politica de la noi in comparatie cu celelalte tari post-comuniste? Monica Lovinescu

< In decembrie ’89 ne-am aflat in avangarda. Reintrarea noastra in „istorie” eclipsa...

Continuare

Puțini sunt cei care scri…

Puțini sunt cei care scriu...

Interviu cu Ștefan Jurcă realizat de Cristina Vari, clasa a XII-a, Liceul „Vasile Lucaciu”, Baia Mare

1) Am înțeles că ați copilărit în Arad, localitatea Sălăjeni. Ce v-a adus în Baia...

Continuare

Posta redactiei

Ducesa Meghan de Sussex s…

Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii

Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii, inspirată şi de câinii săi pe care i-a salvat de la abandon, iar încasările obţinute din...

Continuare

Toni Morrison a murit. A …

Toni Morrison a murit. A fost prima scriitoare afro-americană premiată cu Nobel pentru Literatură

Scriitoarea Toni Morrison, prima autoare afro-americană distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură, a murit luni noapte la vârsta de 88 de ani, anunţă BBC, citat...

Continuare

Când se lansează memoriil…

Când se lansează memoriile lui Edward Snowden

”Permanent Record”, memoriile fostului consultant al Agenţiei Naţionale de Securitate, Edward Snowden vor fi lansate în luna septembrie în 20 de ţări simultan, anunţă Associated...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Toamna are coadă de toate celelalte toamne

Daniel Marian

Toamna are coadă de toate celelalte toamne

(Ioana Cîrneanu – „Eternitatea unei clipe”, Ed. eCreator, 2019)

             Pre-lungind anotimpul şi după-lungindu-l, pentru ca lucrurile să meargă rotund aşa cum au fost plănuite, schiţate şi parafate. Peisajul se dăinuie în muzica-metaforă, ca la o continuă nuntă de idei prezumtive despre fericirea clipelor întârziate pentru ca mai cu foc să apară pocnindu-se: „Mi-e toamnă și-i uscat în crânguri/ Îmi bate vânt de-nsingurare/ Mi-e trist și ploaie mi-e în gânduri/ Și cerul mi-e înstrăinare,/ Cad lacrimi albe printre rânduri/ Și-amar tresare-n slovă versul/ Mi-e toamna mea cu tine-n gânduri/ Și timpul nu-mi îngheață visul....” (Toamnă). Aceasta fiind numai una dintre toamne, cea de la pagina şase. Pentru ca să înceapă învârtelniţa întomnirilor fără deztomniri, cuprinsul unei cărţi fiind o perioadă de meditaţie neobosită.
             Planeta Melancolia era o metaforă de lung-metraj hollywoodian, pe care poate Ioana Cîrneanu o fi ciupit-o pe la colţuri. Dacă sunt clipe de eternitate, atunci poate fi şi „Eternitatea unei clipe”. Avem o carte care trebuie citită, o carte despre un eu subtilizat într-o profunzime programatică.

Continuare

Nadia URIAN LINUL, POVESTEA SATULUI sau Povestea din poveste

Eva Monica SZEKELY

Nadia URIAN LINUL, POVESTEA SATULUI sau Povestea din poveste

„Ca orice lecție, ea trebuie să ajungă la sufletul copilului.
Contează doar felul în care se realizează acest lucru.”
(Nadia Urian Linul,
Lecția de istorie, în Povestea satului, p. 18)



                 Este o poveste între fiecare dintre noi și filele memoriei noastre. Este o poveste între fiecare dintre noi și „realitate”, așa cum este o poveste între noi și comunitate,  o poveste între fiecare dintre noi și oricine.
              O nouă carte a Nadiei Urian Linul, Povestea satului, a apărut în anul 2019, alături de titlurile Nu numai povești și Povești din sat, tot la editura eCreator,  o nouă carte în care antrenamentul povestitorului se oprește asupra a ceea ce aș numi enigmatica artă a povestitorului sau pedagogia Necunoscutului. Iar Povestea satului este o formă de  cartografiere a formulelor Necunoscutului trăit ca taină,  magie, tihnă, catharsis, purificare de patimi prin eternă (re)întoarcere la origini, o carte despre care îndrăznesc să afirm două idei pe care le voi susține. Mai întâi, dacă ar fi să spun ceva important pentru înțelegerea strategiilor în antrenamentul povestirii și pentru  meseria de povestitor, aș spune că trebuie să îmbătrânești ca să fii.  Or, dacă trebuie să îmbătrânești ca să...

Continuare

Gabriel DINU, Câinele cu ochii albaștri sau Imitatio Christi/ În căutarea sensului pierdut al căutării (lui Dumnezeu)

Eva Monica SZEKELY

Gabriel  DINU, Câinele cu ochii albaștri sau Imitatio Christi/  În căutarea sensului pierdut al căutării (lui Dumnezeu)

  Creația de poezie, respectiv interpretarea de poezie ca act de semnificare prin recurs la contemplație și reflecție se constituie într-o adevărată doctrină soteriologică, eliberatoare, devenirea nemaifiind resimțită ca tragică și umilitoare: „După ce le-ai mulțumit/ celor care te jigniseră,/ Ai ieșit în stradă.” Așa își începe Gabriel Dinu poezia cu care se deschide volumul său de debut, cu același titlu: Câinele cu ochii albaștri. Cititorul lui Gabriel Dinu este implicat într-o hermeneutică totală, o semioză nesfârșită fiindcă citindu-l,  îl interpretăm, așa cum el însuși interpretează un simbol, „câinele” de exemplu. Aparent simplu (după DEX: „mamifer carnivor domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc.”, p. 157), acest simbol al prietenului fidel în cea mai simplă accepțiune a oricărui copil/ matur care și-a dorit cel puțin o dată un asemenea prieten căruia să îi împărtășească necondiționat iubirea, să îi poată spune orice, care să îl poată accepta așa cum e, chiar fără reciprocitatea gesturilor, până să găsească un limbaj comun, se complică puțin. Asociind titlul cu motoul semnificativ ales „Celor pe care i-am căutat și nu m-au găsit, dar și celor pe care nu i-am căutat, dar m-au găsit!” putem spune că este vorba chiar despre o „reflexie complicată”. Este o „reflexie...

Continuare

Nadia URIAN LINUL, Satul poveștilor sau Întoarcerea acasă/ În căutarea mitului fondator al originilor

Eva Monica SZEKELY

Nadia URIAN LINUL, Satul poveștilor sau Întoarcerea acasă/ În căutarea mitului fondator al originilor

  Mai deunăzi, cu prilejul „Zilei Mondiale a scriitorului  de orice formă de literatură” care a fost în data de trei martie, plecând de la postarea domnului Alexandru  Cistelecan, colegul meu de la UMFST Târgu-Mureș, critic literar, redactor al revistei „Vatra”  am citit în comentarii tot soiul de glume și aluzii picante cu privire la relația scriitor/ poet/ critic, cum ar fi: „Scriitor este cel care scrie”; „Scriitori și poeți /.../; „ăștia, poeții, intră la scriitori?”; „Poate că scriitorul ideal este cel care nu scrie ”; „Cine știe să citească e cititor”; „Caragiale: știi să scrii? Ești scriitor! Știi să citești? ești critic!” etc. Pornind de la această ultimă încercare de definire și trasare de granițe între scriitor și critic, desigur „cu tot cu ironia și cinismul lui Caragiale la pachet”, țin să precizez că am o prețuire deosebită pentru scriitorii care scriu atât de bine încât m-au făcut să încremenesc în proiectul personal de cititor foarte bun (fără pretenția de a mă socoti și un critic bun), însă cu credința de dascăl bun pentru  citit foarte bine, un citit complet, cu acces la toate nivelurile (re)lecturii, indiferent de vârsta cititorului.  
Este poate un truism să spunem că relațiile...

Continuare

Recurs la CÂMPIA ÎŞI REVENDICĂ ALTARUL

Ică Sălișteanu

Recurs la CÂMPIA  ÎŞI  REVENDICĂ  ALTARUL

Tudor Amza te invitǎ, mai mereu, "cu visele la masǎ", ca la o ceremonie a spovedaniei, fǎcându-te pǎrtaş  şi custode la toţi îngerii şi demonii care-l bântuie.  O face cu blândeţe şi sinceritate parcǎ implorând divinitatea ca rǎul sǎ nu mai fie repetabil, iar câmpia sǎ fie limanul unde "îşi îngroapǎ numele în pǎmânt", cu privirea ţintitǎ cǎtre un soare care iese, în fiecare dimineaţǎ, din acelaşi pǎmânt "care-şi strigǎ setea", într-o epifanie a cosmosului, în toatǎ mǎreţia sa.
    La Tudor Amza trebuie sǎ te gândeşti ca la "mirabila sǎmânţǎ", esenţa zeiascǎ  a câmpiei române. Prin frumoasa şi complexa persoanǎ care este, câmpia îşi revendicǎ  deopotrivǎ  şi "altarul" dar şi preotul.
    Rolul de preot şi-l ia în serios, când aproape cu tragism, în totalǎ  contradicţie cu marele  Blaga ("eu cred cǎ veşnicia  s-a nǎscut la sat") ne explicǎ  cu inima  sângerândǎ  cǎ "eternitatea a murit la ţarǎ"  şi cǎ : "ne pleacǎ  în exil câmpia
              şi munţii cu pǎduri ne pleacǎ
              la ţarǎ a rǎmas doar via
              dar şi aceea nesǎpatǎ"    
            şi
        "cu greu bunicii îşi mai cresc nepoţii,
         ulcioarele duc dorul dupǎ vin,
   ...

Continuare

Cartea zilelor noastre | Superputerile

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre | Superputerile

La răsărit, Uniunea Sovietică. La vest, Statele Unite. După războiu` rece. Nu lipsește-Afganistanu`. Tehnologii de vârf în cursa înarmărilor. Lasere, de pildă. Puterile lor imens distructive. Spionaj și contraspionaj. KGB și CIA. Ba chiar și SIS-ul englez. Politică și culisele ei. Lucrături peste lucrături. Trecut, actualitate. Ideologii, factualitate. Prejudecăți, luciditate. Curaj și abilitate. Enormă responsabilitate. Soarta lumii, în ultimă instanță. Oameni de tot felu`. Cu bune și rele. Virtuți și năravuri. Ură și trădare. Cumplită teroare. Și manipulare cu încrâncenare. Sete de putere și parvenitism. Altfel spus în două vorbe, comunism, capitalism. Lupta dintre ele. Amenințătoare și-n ziua de azi...
 În amestec inspirat, cumpănit, echilibrat, contribuie toate la narațiune. Thomas Leo Clancy, făurar apreciat. Doldora de informații, din belșug documentat. Care-a îmbinat ficțiunea cu realitatea în chip adecvat. Stârnind curiozitatea bogat, apăsat. În mreje prinzând pe loc, de îndat`. De rămâi apoi subjugat, marcat. Având de-nvățat și de reflectat...
 Este gros romanu`* și spectaculos. Riguros și curajos pe atunci. Și cu rostu` lui, din ăl viguros. Fu un manual când s-a publicat, nu mă îndoiesc. Analizat, conspectat, lăudat sau înjurat. Mărturie stând atracția vie și-n timpu` d-acu`. Literatură devenită istorie neîndoios. Generațiilor viitoare, de real folos. Dacă vor să aibă...

Continuare

TOAMNA ÎNSINGURĂRII

Ică Sălișteanu

TOAMNA ÎNSINGURĂRII

 Motto: 
                   " Bǎtrâne, iar te amǎgeşti cu vise de iatac                  
                        ţi-aratǎ din splendoare  cadâna doar un crac                     
                    şi-n toi de zaiafet, petrecere destrǎbǎlatǎ ,                      
                    Ianache se desfatǎ ...Costache, altǎdatǎ..."  
Constantin (Ticǎ) Ardeleanu
 
Constantin (Ticǎ) Ardeleanu este omul care respirǎ creaţie literarǎ într-un mod atât de personal încât îşi trǎieşte viaţa  zilnicǎ uimit şi uimind , încercând sǎ-şi "bandajeze" rǎnile rǎmase deschise din adolescenţǎ şi tinereţe când sfǎtuit şi aproape silit sǎ trǎiascǎ numai îndatoriri şi sǎ-şi reprime exuberanţa şi nesǎbuinţa lucrurilor şi faptelor specific vârstei, fapt care ulterior l-a înzestrat cu o sensibilitate sufleteascǎ ,aproape maladiv de poeticǎ ,pe care şi-o înǎbuşǎ cu alte genuri literare, parcǎ speriat de reacţia în lanţ pe care i-ar pricinui-o abandonarea în reverie poeticǎ a stǎrii în care îşi trǎieşte clipe speciale, camuflate în ironii tip fumigenǎ.
Îşi consumǎ destinul ,dar nu ca într-un joc de...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Cornelia Mazilu

Cornelia Mazilu

Poezii de Cornelia Mazilu

AȘA...

Eu m-am născut unde vorbește Dumnezeu
Și m-am tăcut crescându-Se în locul meu
În lutul frământat țintit pe cruce
Cu sângele durut din lacrima-I cea dulce.

Și L-am lăsat să crească-așa nemărginit
Și chinuit pe la răscruci de viață,
Până în ziua-n care ne-am găsit
Trezindu-ne, vorbind așa... față în față:

Eu stând pe treapta șubredă de jos a scării,
Iar El cu mâna-ntinsă-n mijlocul durerii.
Și m-am făcut una cu El deodată,
Și lăcrimând, adânc, văzutu-m-am zburată.

Continuare

Poezii de Gabi Bărbulescu

Gabi Bărbulescu

Poezii de Gabi Bărbulescu

AȘ VREA SĂ-ȚI FIU

Vreau să-ți fiu Șeherezadă,
să-ți revărs în cânt pleiadă
de istorii cinefile.
Răsfoindu-ne prin file
de mister și pasiuni,
să m-adormi pe-un pat de nuferi
într-o oază de minuni.
Din nisipul din clepsidră
să îmi faci un baldachin
și-n a fulgerului rază
să-mi devii un șoim păgân .
Să mă vezi ca pe-o naiadă
în mirajul ispitit
de beții de frumusețe

Continuare

Poezii de Icã Sãlişteanu

Icã Sãlişteanu

Poezii de Icã Sãlişteanu

Doamne,
duşmanilor mei le-ai încurcat socotelile
când suliţa ,de ei aruncată spre pieptul meu,
ai dat-o în seama lui Zenon
s-o îmblânzească să nu-şi atingă niciodată ţinta.
Dar, vai, ai uitat Doamne
să le fereci gurile
care despre mine tot timpul clevetesc.

De se poate, te rog, nu amnistiere
ci măcar amuţire parţială să dai Doamne
ca eu să-i privesc
şi de muţenia lor să mă înveselesc.

Continuare

Poezii de DANIELA PARVU DORIN

DANIELA PARVU DORIN

Poezii de DANIELA PARVU DORIN

DANIELA PARVU DORIN

Vara-i pe sfârşite
După atâta trudă, abia îmi aparţin
în anotimpul ce vine cuminte
azi  port umbră-n loc de haină-
şi  mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârşite
dar toamna mi te-oglindeşte in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid  ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopţi albe şi zile gri!

Continuare

Poezii de Icã Sãlişteanu

Icã Sãlişteanu

Poezii de Icã Sãlişteanu

Vis de bătrân misogin

La Judecata Ta când
sigur voi fi gasit vinovat,
dacă acorzi dreptul
la o ultimă dorinţă,
o să-mi asum insolenţa
de a-ţi cere o armată de cupidoni,
cărora să le pot ordona
să săgeteze
femei frumoase şi orgolioase,
care drogate de rana săgeţii
despletite să mă urmeze,
iar eu semeţ,
sfidător
şi dispreţuitor

Continuare

 

Proză

Prev Next

Povestea unui sărut

Tudosia Lazar

Povestea unui sărut

Era o seară de septembrie. Doi tineri mergeau liniștiți pe ulița satului, cufundată tot mai mult în întunericul serii. Fusese cald în timpul zilei, ceea ce făcea ca să nu se simtă răcoarea nopții care se instala. Privindu-i pe cei doi tineri cât de liniștiți mergeau, nu puteai să crezi altceva decât, că sunt ori rude, ori doar cunoștințe. El era înalt, cu părul lung căzut pe spate, suplu, cu ochii mari căprui. Ea, o tânără firavă, cu plete negre. La fel și ochii, pe care privindu-i simțeai ceva ce semăna cu parfumul unui boboc de trandafir care te îndeamnă să-l miroși și să-l săruți. Când au ajuns în dreptul unei case, s-au oprit, parcă pentru a-și lua rămas bun. Era casa în care locuia tânăra fată. Dar, ceva se întâmpla, pentru că cei doi au rămas un timp privindu-se în tăcere. În liniștea din jur doar greierii ce-și acordau strunele îi priveau nedumeriți. Fata simțea că ochii băiatului o țintuiesc locului. Parcă pentru a-i ajuta, frumoasa nopții, Luna, făcându-și loc printre stele s-a aplecat cu drag asupra lor, învăluindu-i în razele sale fermecate. Ochii căprui au reușit să se facă văzuți și înțeleși de cea pe care o fixau insistent. Tânăra, care până atunci nu știa ce să facă, a simțit focul și căldura inimii celui ce o hipnotiza cu privirea. Fără să știe cum, s-a lăsat atrasă la pieptul acestuia, scăldată în lumina Lunii și tulburată de mesajul ce-i era transmis.

Continuare

Tăcerea se auzea şi ea

Ioan Andreica

Tăcerea se auzea şi ea

Trecuse doar câteva clipe de când crainicul de la radio anunţase prin tranzistorul de la capătul dormezei, ora unu, bineînţeles după miezul nopţii. Mă relaxam după indicaţiile unui poem de al meu înainte scris şi pe acordurile unei muzici binefăcătoare după o zi grea la clasă şi alte şedinţe şi înscrisuri. Telefonul de epocă  sună neaşteptat pentru aşa o oră târzie. Ridic receptorul din furcă şi după o scurtă răsuflare, interlocutorul o voce feminină mă interogă…
- Familia … N.C.
- Da, c-am aşa ceva, dar cu cine am onoarea
- Nu-ţi spun
- E, O.K.
–Vezi că te-am găsit
- Cred că nu ţi-a fost uşor. Şi de ce tocmai la ora asta
–De nesomn şi de dor de tine, am vrut să afli că şi acum îţi mai port dorul
– Bine, dar e foarte mult de atunci, e o jumătate de veac
- O fi dar în fibrele mele încă mai eşti tu
– Şi atunci de ce nu m-ai sunat ziua să am şanşa să te învit la o cafea
- Nu, nu se poate, de aici de unde sunt nu se poate, oricum nu mai vreau, mi-ar fi foarte greu

Continuare

RAIUL FLORILOR

Flori Bungete

RAIUL  FLORILOR

Nu demult de tot, mult mai încoace s-a întâmplat ce am eu a vă spune, dragi copii în această poveste, cu și despre flori.

La o margine de sat, adumbrită de o pădurice de fagi, se afla o căsuță, parcă desprinsă din lumea basmelor. Pereții văruiți în culoarea cerului, prispa îngustă, ferestrele mici, la care se zăreau perdeluțe din bumbac alb, lucrate de mâini harnice și pricepute, ușa înfundată de la tindă, acoperișul țuguiat, bătut în șindrilă, coșul înalt pe care se furișa fumul pe timp de iarnă, toate acestea îi dădeau un aer... mirific.
      Lângă casă, se afla o aplecătoare, sub care era improvizată o bucătărie de vară, cu toate cele necesare, ce-i drept, specifice timpului și locului, dar în care ordinea și curățenia erau personajele cheie.

În spatele și în lateralul ei, era atât de multă iarbă, încât vara, curtea era o oază de verde liniștitor, iar iarna, iarna când ningea, parcă o mare de alb se revărsa în ea, spre bucuria copiilor, care se bulgăreau cât era ziua de mare, și parcă tot nu le ajungea! Însă, cea mai frumoasă priveliște din curte, pe timp de vară, o reprezenta mica grădiniță de flori din fața casei. Mai era și grădina de zarzavat, dar aceasta, comparativ, era o mică... cenușăreasă!

Continuare

Eşecul. Vrăjmaşul ascuns al fiecăruia

Octavia Costin

Eşecul. Vrăjmaşul ascuns al fiecăruia

Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu, şi slava neamurilor, ca un pârâu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi, veţi fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi. Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu; da, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim!”
-  Isaia 66:12-13

Un subiect important şi care ştiu că pe fețele multora dintre voi se va aşeza tristețea.
  Când doreşti să faci ceva şi speri ca nimic să nu te oprească, apare acel mic obstacol numit eşec, care apare atunci când te aştepți cel mai puțin. În acel moment simți că toată munca ta a fost în van, şi că nu vei mai încerca niciodată să faci ceva bun, deoarece mereu va interveni un lucru care te va opri.
  Eşecul nu ar trebui să fie un obstacol, ci acel ceva care să vă arate că în viață fără el nu există la sfârşit bucurie. Pentru mine, eşecul înseamnă prima tentativă de a merge înainte!
  Nu ştiu ce voi reuşi cu această carte, nu ştiu dacă îi place cuiva de ea, însă mă aştept oricând să eşuez undeva.
  Ştiu, şi ştim cu toții că nimic nu e roz, ci în viață până nu cazi de şapte ori şi te vei ridica de opt, nu vei înțelege niciodată importanța lui. Imaginați-vă cum ar fi ca totul să fie frumos, fără eşec, greutăți, opriri, fără ceva care să vă încetinească, totul să fie încântător şi bun până la sfârşit, ați fii fericiți, nu?

Continuare

Honolulu…

Horea Porumb

Honolulu…

Eram plecați cu rucsacul în spate – noi, cei doi gemeni – de mai multe săptămâni și tocmai părăsisem Continentul American.
Dintre cele 137 de insule ale arhipelagului polinezian, între care 19 sunt mai importante, am aterizat pe insula Oahu, unde se află Honolulu, capitala acestui al 50-lea stat, non contiguu cu teritoriul Statelor Unite, situat la vreo 4000 km de coasta Californiei, în zona subtropicală, aproximativ la latitudinea Mexicului.
Din clădirea aeroportului am descins pe o vastă esplanadă, pavată cu dale de granit şi iluminată discret. Ne-am simţit împresuraţi de răcoarea agreabilă a nopţii (vreo 24 de grade) şi de atmosfera umedă şi îmbălsămată, caracteristică tropicelor. Eram „pieptănaţi”, parcă, de vânturile care suflau neîntrerupt, transmiţându-ne o permanentă stare de prospeţime. Unde era să mergem la ora aceea? Noaptea era încântătoare şi am profitat de posibilitatea de-a o petrece sub cerul liber. Am fost atraşi de şirul de bănci ce mărginea esplanada şi, la umbra a câte unui palmier pitic, care să ne apere de lumina directă a felinarului, ne-am întins, folosind rucsacii drept perne. Am adormit, nu înainte de a ne fi cufundat privirea în puzderia de stele care păreau că ne învăluiesc.

Vederea cerului înstelat mă determină să deschid aici o paranteză, ca să povestesc experienţa „tropicală” trăită cu altă ocazie, în insula Martinica, situată cam la aceeaşi latitudine dar, de data asta, în „partea cealaltă” a Americii, în Oceanul Atlantic.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

GAINARUL

Melia Cerchez Marin

GAINARUL

Decor de incapere rurala, troneaza undeva la vedere un tablou impunator cu o gaina. Intra in scena Gainarul, cu o figura preocupata, se aseazala un soi de birouas, scoate un catastif si completeaza in el mormaind ceva despre un numar de oua, apoi numara banii dintr-un plic, e multumit. Dintr-o laterala intra, timida, o doamna, decenta, cu o eleganta discreta.
Doamna
Buna ziua, dumneavoastra sunteti gainarul?
Gainarul
(o priveste suspicios) In ce sens si mai ales cine intreaba?
Doamna
(incurcata) Pai...Eu? adica eu intreb...
Gainarul:
(sec) Dumneata fiind...
Doamna
(usor emotionata) A! Scuze, Marilena Popa, lector universitar...la filologie...
Gainarul
Dupa nume trebuia sa fiti la teologie. Dar matale ai ales limbile! Si daca esti experta in limbi sigur stii cum e cu sensul! Deci in ce sens gainar?

Continuare

PĂZEA CĂ VINE APOCALIPSA

Melia Cerchez Marin

PĂZEA CĂ VINE APOCALIPSA

Satirǎ în patru acte

PERSONAJE

ACTUL 1

BULIBAȘA
PIRANDA
DEALERUL LOCAL DE CALAMITATE

ACTUL 2

ÎNSTĂRITUL (EL)
ÎNSTĂRITA (EA)
VĂRUL
PROSTITUATA

Continuare

La Guru

Melia Cerchez Marin

La Guru

Intră în scenă Guru, îmbrăcat în robă albă, are un aer transpus complet, priveşte în sus, cu o expresie de beatitudine. În calea sa se află o poşetuţă cochetă pe care Guru nu o ia în calcul, se împiedică, se dezechilibrează şi se sperie, pentru moment.
Guru
(nervos) Cine mama nai…(se cenzurează) mama natură a pus asta în drum?
De după un elemnt de recuzită iese, facând plecăciuni si temenele, adepta.
Adepta
Eu, prea-sacra ta sfinţie!
Guru
(nervos) Şi de ce, fă…(se abţine) făptura domnului, ai pune o poşetă în drum? Adică la ce iţi serveşte? Ce ai de câştigat dacă îmi pui piedică?
Adepta
Păăăăăii…în primul rând am vrut să văd dacă preasfinţia ta cade lat la pământ ca noi ceilalţi, muritorii obişnuiţi, sau forţele nevăzute, care lucrează ele cu mata, te ridică de subţiori în aer şi sfidezi gravitatea
Guru
Gravitaţia…

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

UN PARADOX JURIDIC: ILEGALITATEA CULTULUI EX-GRECO-CATOLIC

Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

UN PARADOX JURIDIC: ILEGALITATEA CULTULUI  EX-GRECO-CATOLIC

 

 

Introducere

 

 

Acest studiu a apărut în 14 iulie 2008, pe portalul AlterMedia, aici http://ro.altermedia.info/general/ilegalitatea-cultului-ex-greco-catolic-1_8709.html#more-8709, care a fost închis pe 1 martie 2016. Cum în unele publicații au apărut materiale care încearcă să reactiveze fantoșa „Bisericii Române Unite cu Roma“, ca în articolul de azi, aici „http://www.napocanews.ro/2019/08/pelerinajul-greco-catolic-la-nicula-cu-prezenta-spirituala-a-fericitului-arhiereu-iuliu-hossu.html“, dezavuat, prompt, aici https://saccsiv.wordpress.com/2019/08/13/trist-napoca-news-trist/, și cum nu am reușit să finalizez cartea Biserica Greco-catolică între istorie şi impostură, rămasă încă în proiect, deoarece, între timp, a devenit urgentă elaborarea cercetării HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, este necesară republicarea acestui material – cu rugămintea ca el să fie preluat de cît mai multe reviste naționaliste.

 

 

Preambul

 

 

În primăvara anului 1999, am publicat în serial, sub pseudonimul Apostol Uceanu, studiul „Calamitatea României: restitutio in integrum“ (1), în revista România Mare, nr. 458, 23 aprilie 1999, pag. 6, cu continuare în nr. 459-483.

Continuare

PEDAGOGIA: VOCAŢIE SAU DOBÂNDIRE?!...SAU DESPRE CALITATEA DE FORMATOR A ARTISTULUI

Daniela Lemnaru

PEDAGOGIA: VOCAŢIE SAU DOBÂNDIRE?!...SAU DESPRE CALITATEA DE FORMATOR A ARTISTULUI

Articolul încearcă să ofere o opinie personală despre noţiunea de formator, pedagog, făcând apel la experienţa proprie, în care se regăsesc dimensiunile de actor, regizor, profesor. Cele trei se întâlnesc, se despart uneori, se completează, dar cu siguranţă au acelaşi scop: obţinerea performanţei.
Pedagogie, formativitate, ştiinţă, creaţie, responsabilitate, rigoare, profesionalism
The article tries to put forword a personal viewpoint about the idea of shaper, of educator, calling into requisition my own praxis as an actor, a stage-director, a teacher. These three dimensions sometimes take separate ways, sometimes they complete each other, but, for certain, have the same goal: obtaining performance.
Pedagogy, shaper, science, creation, responsability, harshness, professionalism.

    „Raţiunea pentru care noi, artiştii, lucrăm, este ca să punem întrebări. Dacă ştii de ce faci un lucru, nu mai ai nici un motiv să-l faci. Raţiunea pentru care lucrăm e aceea de a ne întreba: Ce e asta?; Ce sunt pe cale să fac?; Ce sunt pe cale să spun?”
                           
                            Robert Wilson

Continuare

Mici actori, gânduri senine – Rolul teatrului în învățarea limbii române

Petronela Apopei Ignat

Mici actori, gânduri senine – Rolul teatrului în învățarea limbii române

 Platon spunea că „viața trebuie trăită asemeni unei piese de teatru”, dar pentru a putea ajunge la acest nivel trebuie să pășești ușor și firesc prin ea. Ne naștem cu un bagaj genetic mai mult sau mai puțin generos, drumul fiecărui individ este diferit. Un lucru la care avem acces cu toții, în mod egal, este educația primită în școală. Alfabetul, primii pași în lumea lecturii ne pot deschide orizonturi nebănuite. Pentru a putea juca „piesa”, e nevoie de cunoașterea textului, deci de lectură. Discutând despre universul lecturii, Immanuel Kant mărturisea: „O lectură plăcută este tot așa de folositoare sănătății noastre ca și exercițiile fizice”, ca și în celebrul dicton latin „Mens sana in corpore sano”. Cultivarea gustului pentru lectură reprezintă un factor esențial în dezvoltarea elevului, viitorul cititor. Acest lucru poate fi ușor de realizat de un profesor empatic și, pe deasupra, un fin psiholog. Profesorul nu trebuie să transmită informații, el trebuie să descopere latura umană, fină, artistică, să cultive și să îndrume un talent. Profesorul de Limba și literatura română are un rol greu, dar roadele muncii sale sunt extraordinar de dulci. Profesor fiind, a trebuit să îi învăț pe elevi „cum să citească”, mai întâi, apoi să le dezvolt gustul pentru lectură. Lectura școlară nu implică alte criterii de citire a cărții decât cele cunoscute. Trebuie însă formată deprinderea de lectură, deprinderea de a citi coherent, conștient și expresiv. Proces nu atât de dificil, pe cât de dificilă este menținerea acestei deprinderi în condițiile asaltului multor elemente în perioada studiilor școlare și mai ales după aceea.

Continuare