Un nou amalgam al Lilianei Gabroveanu, de data aceasta, emoțional

Valentin Lupea

Doamna Liliana Gabroveanu a început să scrie în urmă cu zece ani, debutând cu POVEŞTI ŞI POVESTIRI DE CITIT ŞI COLORAT; ARHIVA DE MĂŞTI şi volumul MUZICANȚII DE BRONZ, la Editura SINGUR, urmând apoi FATA DIN CODRU şi POVEŞTI MODERNE DIN NATURĂ, ambele la Editura ART CREATIV din București, schimbând în ultima vreme registrul creativ în proză scurtă, AMALGAM DE SUFLETE  Editura, eCREATOR Baia Mare, Colecția PROZĂ, 2024, şi-n poezie, vezi actualul volum de versuri, AMALGAM EMOȚIONAL, Baia Mare,2024, Colecția POESIS.
Am avut plăcuta ocazie să scriu PREFAȚA cărții de proze scurte, la cartea doamnei Liliana Gabroveanu, AMALGAM DE SUFLETE, ocazie cu care, pornind de la un citat din Albert Camus, ("O conştiință încărcată are nevoie să se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesie."), de la această succintă, dar concentrată meditație asupra operei de artă, ajungeam atunci la cartea doamnei Liliana Gabroveanu, AMALGAM DE SUFLETE, despre care spuneam că este o carte de proză artistic realizată, adică o operă de artă, o creație literară în care întâlnim un amalgam de sentimente provenite din tot atâtea suflete.

Poezii de Vlad Babiciu

Vlad Babiciu

Septembrie
 
Este un decor realist
Într-un tablou care plange mereu
Cu lacrimi ce se scurg pe trupul
Unei frunze orfane pe copacul cenușiu
 Care stă mereu inăuntru meu
Iar frunza de toamnă plange mereu
Cu lacrimi de septembrie
Iși trăieste ultima clipă  prin frunza moartă
Prin delirul toamnei răvășită după vara lungă
 secetoasă , caniculară si sumbră.

Fragmente din volumul Jurnalul disperării de a fi român

Codrut Constantinescu

1 august 2016
Am citit şi eu celebra "listă a lui SOV cu numele celor din mass-media plătiţi de mogul" şi mă încearcă o mare admiraţie faţă de SOV. Omul ăsta chiar a crezut în formatorii de opinie din Valahia şi i-a plătit împărăteşte cu sute de mii de lei şi chiar milioane. Ce generozitate! Ce naivitate! Credea că le cesionează conştiinţele însă s-a înşelat big time, cine îşi vinde conştiinţa o dată, o va face şi a doua oară şi a treia oară. Să semnezi contracte de cedarea de drepturi de autor pentru mii de euro! Daţi-mi voie să visez. Şi cei mai mulţi au fost plătiţi doar să-şi dea cu părerea. Merci, la asta orice român este mare expert. De exemplu eu aş putea să am acum o părerea despre absolut orice pentru doar 500 de euro, doar m-am întors din vacanţă cam lefter. Daca există vreun mogul interesat, îl rog să ma contacteze. Mulţumesc.

Cortina albastră (piesă de teatru în cin…

Marian Ilea

Personajele:

Eva Dragoman (64 de ani, văduvă): fostă casieră şi fostă nevastă de farmacist, în scaun cu rotile, nu are un picior.

Braier Fisu (71 de ani, văduv): fost fotograf de evenimente oficiale şi fost terapeut de ocazie, în scaun cu rotile, nu are un picior.

Cei doi dorm în aceeaşi cameră. Trezirea şi forfota de dimineaţă.

Totul se petrece din zori şi până la lăsarea întunericului.

MARGINALII (29) - FRUMOSUL ESTE NEPIERITOR

Valentin Lupea

          În primul rând, frumosul în sine e stabil (BANCHETUL, 211). Frumusețile multiple se nasc şi pier. Niciun obiect concret, fie fizic, fie spiritual, pe care l-am putea elogia numindu-l frumos, nu ar putea rezista la această încercarea a permanenței frumuseții absolute. Trupurile şi podoabele, legile şi deprinderile omeneşti, ştiințele, oricât de bune, de frumoase şi de adevărate ar fi ele, sunt totuşi mărginite şi pieritoare.
          Pentru Platon, contrastul dintre idei sau esențe şi existențele sau cazurile particulare implică, de fiecare dată, opoziția dintre Unul neschimbător şi Multiplul schimbător.
          În cazul ideii de frumos, constanța caracterului ei are o semnificație deosebită pentru un suflet în formare. Cerința noastră cea mai intimă este de a ne prelungi şi stabiliza binele sau ceea ce suntem în esență (Ibid.,206, 207e-d.). Această necesitate instinctivă, care nu este altceva decât lucrarea lui Eros în sânul nostru, îi apare în chip vag conştiinței noastre cotidiene drept o năzuință după viața nemuritoare, o năzuință către nemurire, care se manifestă la rându-i în noi ca îndemnuri de a procrea, deoarece prin generaţiile ce izvorăsc din pântecele noastre ne zugrăvim pe noi înşine ca tipuri nemuritoare.