Edi(c)torial

Despre tineri, (ne)implicare și falsă de…

Despre tineri, (ne)implicare și falsă dezamăgire

În Cartea a V-a din Tusculanae Disputationes Cicero sublinia că îi aparţine poetului Marcus Pacuvius...

Continuare

alis

Opiniuni

DOI FRAȚI

DOI FRAȚI

Gara noastră era mică, încât trenurile nu opreau niciodată. Totuşi, prin 1944 sau 1945 a...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Elvis Aaron Presley

       Nu mai e printre noi de ani buni. Da` ne-nsoţeşte mereu cu-a` sale refrene...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Jazzu` românesc, îndoliat

Căci unu` dintre exponenții lui de vârf a decedat la început de săptămână. Garbis Dedeian...

Continuare

Traditii

Proprietăţile fizice…

Pr. Lucian Filip

Proprietăţile fizice ale apei se schimbă în ziua de Bobotează

Institutul Sysin de Cercetare a Ecologiei Umane și a Igienei Mediului din Rusia a descoperit...

Continuare

Ce se întâmpla, în t…

DN

Ce se întâmpla, în trecut, cu tinerii care se aruncau în apă după cruce, de Bobotează. Tradiţii şi superstiţii de BOBOTEAZĂ

Sărbătorile Bobotezei şi Sfântului Ioan sunt asociate cu o serie de obiceiuri populare, puse alături...

Continuare

Horoscop chinezesc p…

DN

Horoscop chinezesc pentru 2020. Anul Şobolanului de Metal este al noilor începuturi

Anul 2020 în horoscopul chinezesc este al Şobolanului de Metal, o perioadă a noilor începuturi...

Continuare

Interviu

„Noi suntem deschiși la t…

„Noi suntem deschiși la toate influențele artistice” | Interviu cu scriitorul Jordi Virallonga Eguren (Spania)

Născut în anul 1955, scriitorul Jordi Villaronga Eguren este profesor de limba și literatura spaniolă la Universitatea din Barcelona. În anul în care l-am cunoscut, 1998, era președintele Asociației Poeților...

Continuare

Dan Doboş, autorul celui …

Dan Doboş, autorul celui mai cunoscut roman SF românesc. ''Cred sincer că în următoarea sută de ani omul va deveni practic nemuritor, ceea ce va crea o extraordinară presiune asupra planetei''

În următoarea sută de ani se vor întâmpla două lucruri care vor modifica radical fiinţa umană: energia va deveni practic gratuită, ceea ce va duce la dispariţia proprietăţii şi implicit...

Continuare

Interviu cu pictorița Har…

Interviu cu pictorița Hara Dana

Daniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul...

Continuare

Posta redactiei

''Suntem dezrădăcinate…

''Suntem dezrădăcinate'', noua carte a Malalei Yousafzai, cu mărturii despre fetele refugiate

Noul volum semnat de Malala Yousafzai, laureata Premiului Nobel pentru Pace 2014, „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, ajunge...

Continuare

Manuscrisul care s-a vând…

Manuscrisul care s-a vândut cu un preţ de 8,8 milioane de dolari

Manuscrisul manifestului Jocurilor Olimpice, redactat de Pierre de Coubertin în 1892, a fost vândut pentru preţul record de 8,8 milioane de dolari la o licitaţie...

Continuare

Avertisment al exorciştil…

Avertisment al exorciştilor legat de o carte care îi învaţă pe copii să invoce spiritele rele

Asociaţia Internaţională a Exorciştilor i-a avertizat pe părinţi în legătură cu "Cartea Demonilor pentru copii", care îi învaţă pe micuţii cu vârsta de peste cinci...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Cartea zilelor noastre | Povești din istoria țării

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre | Povești din istoria țării

Croite tabletistic de Adrian Cioroianu. Succint, ca pe micul ecran. Binevenit adunate și-n pagini de carte*. Subintitulate ”Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”. Fincă aduc sub ochi oameni, fapte, întâmplări din trecut. Trăit de străbuni, bunici și părinți. De mulți dintre noi. Ca să afle oricine, oriunde, oricând cum a fost...
 Tizu` meu e dascăl universitar. Politician, la un moment dat. Publicist și teleast. Lucrează-n domeniu de atâția ani și-a pune pe foaie din cele știute este, cert, benefic. Mai ales c-o face concis, nepretențios. Neacademic, mai precis, opu-i nefiind un tratat. Ci utilă strânsură (nepeiorativ!) de narațiuni. Nespectaculoase, da` nici plicticoase. Scurte și lămuritoare, C-o morală toate. Aidoma unor fabule-n proză gândite. Ca niște-nvățături util oferite. Minții și inimii dornice de adevăr, de-or mai exista dup-atâta minciună și-ntunecime distrugătoare...
 În mare măsură, cred c-a reușit. Eu unul, atras până la sfârșit. Și convins a-i semnala truda la condei.

Continuare

Pătrățica abstractă sau despre tentația scufundării

Gabriel Enache

Pătrățica abstractă sau despre tentația scufundării

„Pătrățica abstractă” este o călătorie personală și puternic personalizată către abisul, către adâncul (cel mai) interior, este o cale pe care Miriam Tkee a pornit și care nu îi mai îngăduie de acum răgazul, pauza pentru odihnă. Traseul este lung și foarte greu de parcurs, de dus la capăt, însă hărnicia și tenacitatea autoarei îi face față și reușește să îl termine exemplar.
„Pătrățica abstractă” este o carte de un lirism luminos dar și întunecat, plin de lumina strălucitoare a bucuriei dar și sfâșietor și dureros în același timp. „Pătrățica abstractă” este o carte care se resoarbe, care se întoarce în real și în personal devenind cu fiecare rând al său citit,  foarte încărcat de trăit și de tot ceea ce compune și poate umple viața din care textul acestei cărți a fost rupt. Este o carte a trărilor intense și a bucuriei de a scrie, ceea ce autoarea ei a trăit și a visat, este o culegere de întâmplări și metafore cu adevărat trăite, neascunse și nelăsate să piară în negura uitării.
Miriam Tkee alcătuiește un fel de album vivant, trăit cum am mai spus, plin de povești care se așază pe corpul tău de cititor ca niște tatuaje...

Continuare

Cuvânt către cititori

Maria Peșu

Cuvânt către cititori

”Sunt aici, gândindu-mă la tine, Cititorule, și sunt și acolo, în timp ce tu citești povestea mea”.

Sunt acestea cuvintele prin care autoarea acestei cărți încearcă sa realizeze legătura cu Măria-Sa, Cititorul. Iar eu vă invit să călătoriți prin lumea plăsmuită de mintea și de sufletul fetei „cu nasul în vânt, cu păr cârlionțat și cu ochii de culoarea scorțișoarei”!
O cunosc de pe când era o copilă de vreo 11 ani (i-am fost profesoară în gimnaziu), pornită în descoperirea lumii cu tainele ei, împătimită de puterea Cuvântului „care celebrează viața”. De altfel a fost binecuvântată de Dumnezeu cu ușurință și măiestrie în exprimarea celor mai adânci simțiri, prin cuvinte meșteșugit îmbinate, îmbrăcate în haina regală a Poeziei, iar Ursitoarele i-au șoptit, la naștere: „Să cânți, să scrii poezii. Istoria aparține Poeților!”
Cartea de față este un alt fel de „Amintiri din copilărie” și are ceva din Creangă și, mai mult din Zaharia Stancu, dar faptele sunt relatate într-o manieră originală, narațiunea îmbinându-se cu introspecția și realitatea cu imaginația.
„Pătrățica abstractă” poate fi considerată un roman autobiografic, dar și un jurnal al trecutului în care se suprapun și notații asupra prezentului. Firul cronologic este deseori întrerupt de...

Continuare

Despre o viață ascunsă-ntre coperți

Ioan Romeo Roșiianu

Despre o viață ascunsă-ntre coperți

Cu o scriitură aflată la limita jurnalului își conturează Miriam Tkee romanul unei existențe ce pare desprinsă din lumi neapărat idilice.
Saltul de la normal sau banal îl face c-o ușurință dezarmantă și printr-o naturalețe care nu numai că vine din străfunduri de simțire, dar e și amprentată de-o existență altfel zbuciumată, povestea acesteia fiind firul roșu care străbate istorisirea în întregul ei.
Personajele sunt extraordinar de vii, sunt (re)născute din cufărul cu amintiri, ușor coafate pe alocuri, ba pentru a nu răsuci cuțite-n răni, ba pentru a le face mai viabile-n vremuri improprii sufletului și delicateții.
„Pătrățica abstractă” este cartea în care Miriam Tkee își demonstrează din plin aptitudinile de păpușar, personajele ei mișcându-se după trase bine stabilite, fiind ba îndepărtate de lumina reflectoarelor, ba lăsate sub arderea acestora.
Din acest aparent haos se naște un soi de mișcare browniană care nu face altceva decât să le contureze mai ușor și din plin portretele fizice și morale, dintr-un astfel de puzzle închegându-se o poveste ce te ține cu sufletul la gură.
Autoarea jonglează cu mijloace poetice, încărcătura de metaforă, prinosul acesteia având și darul de-a detensiona actul lecturii, cel mai adesea apărând după evocarea unor evenimente triste, chiar dramatice.

Continuare

APOTEOTICUL ILUZIEI

Octavian Mihalcea

APOTEOTICUL ILUZIEI

             Notațiile, atipicele abordări lirice realizate de Daniel Marian în volumul Observații dintr-un sâmbure încă neexplodat populează teritorii de limită, acolo unde atât revelațiile benigne cât și primejdiile par extrem de firești. Ideatica este încadrată, chiar la nivel declarativ, unor mai mult sau mai puțin sistematice dereglări, răspunzătoare pentru deosebita fecunditate a poetului. Foarte lesne se petrec ascensiuni în suprateluric. Enigmaticul e împletit foarte bine cu accepțiunile ironice, de aici decurgând imagini reconfortante pentru degustătorii lirismului. O cromatică eminamente surreală se desprinde din multe sintagme vehiculate de Daniel Marian. Numeroase transfigurări evidențiază situații nu departe de un elocvent...absurdism. O specie hipertrofiată a teatrului ar putea cuprinde situațiile ipostaziate în carte. Într-un registru ludic, chiar Dumnezeu îl vizitează pe poet, prilej pentru multiple efuziuni dintre cele mai ingenioase. Relativitatea spațio-temporală este una dintre caracteristicile problematicilor expuse. Dacă realizăm corespondențe cu universul pictural, putem afirma că multe "detalii" ale versurilor volumului Observații dintr-un sâmbure neexplodat par desprinse din pânzele lui Marc Chagall, sau cele alui lui Henri Rousseau "Le Douanier".

Continuare

Poetul prin labirint

Daniel Maris

Poetul prin labirint

Travestiul ludic al lui Daniel Marian este deja o marcă înregistrată. Între identificarea organică şi detaşarea ironică-sarcastică din poemele sale, banalitatea şi anodinul sunt înnobilate cu descripţia ingenioasă a trăirilor proprii, prin soluţii ingenioase de contrast, înclinaţia spre paradox şi speculaţie metafizică.
             Cu firul de plumb la temelia poemului, în trecere şi într-o lumină anume, poetul decupează şi concretizează, cu nuanţă de parabolă, stări existenţiale imprevizibile, de la o extremă la altele. „la mine se numără oasele precum scânteile/ sunt paznicul translucid al unei lumi care abia mai respiră/ craniul acelei lumi a fost pus pe foc mai de mult să mărturisească/ să deconspire a toată lenea şi a tuturor păcatelor/ aşa o punem de revoluţii prin cimitire/ noi orbii şi schilozii care învăţăm să ne facem treaba” (acolo unde se scutură lumile). .
              Intuiţia e fericită pentru posibilităţile de reacţie ale poetului, şi pentru acelea de realizare a libertăţii lirice, una ce contracarează pitorescul desuet printr-o figuraţie metaforică rostită cu voluptate şi revărsări baroce de cuvinte mustoase, ceea ce îi conferă o dimensiune inedită:

Continuare

Hăis și cea! sau Sâmburele primordial

Daniel Luca

Hăis și cea! sau Sâmburele primordial

Când daniel se întâlnește cu marian lucrurile iau o întorsătură nebună, cei doi neputându-se nicidecum înțelege și fiind mereu gata a se lua la harță din te miri ce, chiar și la luptă (ne)dreaptă, în pofida forțelor disproporționate („spre deosebire de daniel / care era mai firav și era / un îndrăgostit și un tembel // marian era tare voinic / și pornea în toate războaiele / cu steagul sus ca la bordel”).
    Cumva, fără a cunoaște cum, forțele se echilibrează, nereușind ca vreunul din cei doi să iasă biruitor („când se-ntâlniră ăștia doi / fu vraiște că-ncercau / să mute o căruță // daniel să nu calce florile / marian trosnea cu ghioaga / de spulbera pământul” – căruța-i tot în drum), carul rămânând nemișcat în mijlocul drumului, victorios, așa cum victorioasă iese și poezia dintre coperțile volumului observații dintr-un sâmbure încă neexplodat (2019, cu I.S.B.N. de autor).
    Acolo unde Daniel Marian continuă să fie același rebel extrovertit cu care ne-a obișnuit în precedentele volume ale sale. O fi sâmburele încă neexplodat, însă clocotește de simțăminte, trăiri, gânduri, care de care mai năstrușnice și mai revoltate.
    Asistăm la o răfuială cu sine însuși, așa cum...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Corina Matei Gherman

Corina Matei Gherman

Poezii de Corina Matei Gherman

LUMINA

Lumina
În formă de vis
Lumina
În formă de muguri tulburaţi
Lumina
Sub formă de umbre
De inspiraţie
Lumina
Sub formă de trepte galactice
Lumina
Un dar de la Dumnezeu.

Continuare

Poezii de Mihaela Banu

Mihaela Banu

Poezii de Mihaela Banu

Icoană-i țara mea și-o țin la piept

Pe-ntâi Decembrie e ziua țării;
Dealuri și văi să-mi presărați cu flori,
Că-n urma sârguinței și-a răbdării,
Cătușe-am sfărâmat și detractori!

Pe stei de munți să-mi așezați cunună,
Din flori de mac și spice-n cer senin,
Când tulnice peste Carpați răsună,
Vestind în lume cuvenit destin!

Continuare

Poezii de Iasmina Panc

Iasmina Panc

Poezii de Iasmina Panc

Abisal

Trec de la extaz la agonie cu viteza luminii
și în același timp fac excursii abisale.
Sunt chipul suferinței angelizat,
Într-o continuă antiteză
asemenea unui viking în încercarea lui disperată de a triumfa.
Mă înec în propriile gânduri ca un astmatic lângă Vezuviu
în așteptarea unui răsărit netoxic după o ploaie de meteoriți plini de cianură.
Gafez constant.
Cerneala tatuată în piele mi-a transformat sângele în cel mai letal venin,
pe care nu știu să-l folosesc pentru a mă apăra, ci doar mă scufund în el
ca într-o continuă autoflagelare.

Continuare

Poezii de Mihaela Farcas

Mihaela Farcas

Poezii de Mihaela Farcas

1.#Non-BPD   

“Un abandonat nu înțelege libertatea de a fi singur.”- L.G.Montero

sunt o epidemie de selfuri prinse în mitoză.
mă desprind de propria carapace
ca un animal nevertebrat
de trunchiul înțepenit sub nisip
& sinele meu se coagulează încet pe drumul poeziei
pe care trebuie să îl parcurg singură-
calea paralelă a vindecării,
intensitatea scade, se crapă
ca bucățile de soare împrăștiate în cele patru colțuri

Continuare

Poezii de Ratiu Ioan Gabriel

Ratiu Ioan Gabriel

Poezii de Ratiu Ioan Gabriel

A mai trecut pe langa noi o sarbatoare
Isus s-a mai nascut din nou
ne-ntoarcem iar la ce ne doare
 privind in urma la credinta prin hublou

Pacat ca tinem la credinta cu masura
suntem piosi cand vine cate-o sarbatoare
pe urma vine iar uratul si ne urca in trasura
si de tot ce e al altora ne doare

Continuare

 

Proză

Prev Next

Moș Cotarcă

Ionel Costin

Moș Cotarcă

   După slujba de înmormântare săvârșită în aceea după amiază de toamnă, oamenii se întorc către casele lor. Era ziua de 8 noiembrie care în calendarul ortodox este trecută cu scris roșu ,, Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril”. Cimitirul sătesc este așezat pe un deluț, mai în sus de Biserica ce poartă Hramul celor doi Ahangheli sărbătoriți chiar astăzi. Construcția din lemn care cobora în vreme cam de la anul 1830, este acum o ruină. Cu o parte din acoperiș prăbușit peste pereții negricioși și mâncați de carii, cu târnațul care sta și el să se huluie, micuța Biserică care a adăpostit pentru multă vreme generații și generații de credincioși era acum părăsită, dar parcă, ca un făcut, nimănui nu-i păsa de acest lucru. Sfântul lăcaș din localitate, este o oglindă a ceea ce a ajuns satul românesc după 1989.
   Moș Cotarcă (poreclă rămasă de ani buni în dreptul lui Sinesie Ciudin), mai zăbovi un timp în cimitirul năpădit de buruieni. În mâna dreaptă avea o botă cu care se ajuta să pășească printre mormintele neîngrijite de ani buni. Se opri în dreptul unei cruci de lemn înaltă și își scoase căciula ponosită. Era la mormântul Mariei, nevasta sa plecată la Domnul în urmă cu vreo șase ani și mai bine. Spuse în gând o rugăciune, apoi se îndreptă pe cărăruia pietruită către ulițele satului.
   De sus de pe deluț, moș Cotarcă privi cu luare aminte înspre satul din vale. Acum o vreme, să tot fie vreo patruzeci de ani de atunci, jos în vale era o comunitate de oameni vrednici, aici pe aproape de Valea Mureșului.

Continuare

Taina fecioarei Lara (fragment)

Ioan Vişan

Taina fecioarei Lara (fragment)

   Mie tot nu-mi vine să cred că un bărbat ca tatăl meu nu mai poate fi în viaţă. Am găsit la bunica o fotografie de la nunta părinţilor mei. Mă uit la frumoasa femeie mireasă din imagine, ai cărei ochi curg ca un fluviu spre mirele de lângă ea, cu toată văpaia gândurilor ei curate sau mai puţin curate. Ochii bărbatului par scăldaţi în acea văpaie ca-ntr-un nimb de lumină. Chiar nu pot crede că acest bărbat înalt şi vânjos nu mai trăieşte. Fusese un petrolist puternic. Ştia să stingă puţuri de sondă, aprinse, la care nu se băga oricine. Un neînfricat care intra în flăcări ca să astupe orificiul din care ţâşnea petrol şi flăcări. Îl mai ajutau câţiva, dar el era în cel mai mare pericol. Colegii îl porecliseră „Vampirul”. Când ieşea din infernul focului, negru de funingine şi râdea la ei cu dantura lui albă, impecabilă, părea un demon care s-ar trage din spiţa lui Dracula. Poate chiar a fost...sau o fi...mă gândesc, pentru că, de când mi-a spus bunica Elisa povestea cu arborele ei genealogic, îl tot visez pe tata în acea-nfăţişare...
Şi dacă adevărul bunicii Elisa o fi cel adevărat!?...Înseamnă că eu mă trag din Familia Drăculeştilor? Aş fi deci o stră-stră-stră (...) strănepoată a lui Vlad Ţepeş!?... Hai, că mă face să râd bunica Elisa cu istoria ei. Dar mă pune şi pe gânduri. Îmi mai povestise ea şi de nişte hrisoave ale vremii, cum că pe locul unde se află azi Biserica Albă de pe Domneasca, s-ar fi aflat o mânăstire – Polniţa – înconjurată cu ziduri groase de cetate, ctitorită şi asta de un boier al Drăculeştilor.

Continuare

NU REGRET NIMIC – Partea a patra

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC – Partea a patra

…În cele ce urmează voi reveni la celelalte rude din partea tatălui care mi s-au părut a fi mai aproape de suflet, nu ştiu de ce, poate fiindcă au fost mai iubitoare de neam şi chiar fizic mai aproape, văzându-ne zilnic. După cum spuneam, bunica a rămas văduvă cu patru băieţi dintre care doi au pierit prematur, loviţi de tuberculoză, o boală care pe vremea aia nu prea avea leac. Au scăpat doi, tata, Nicolae şi unchiul Nelu, cu doi ani mai tânăr, doi oameni iubitori de neam şi totuşi era o diferenţă între ei. Unchiul Nelu, paradoxal, cu neamurile se purta exemplar, era iubit şi iubitor, pe mine mă iubea mult, dar în propria familie era mai pragmatic, mai spartan.. Vă voi relata de unde i se trăgea această apucătură. Fiind de vârste apropiate, trei dintre cei patru fraţi au fost simultan trimişi pe front, lucru care m-a dus la versul lui Coşbuc “Trei Doamne…şi toţi trei”. Cel mai mare a murit tânăr, înainte de război iar următorul tot tânăr, pe la 42 de ani, avea să moară prin anul 1953. Ceilalţi doi au supravieţuit atât războiului cât şi bolilor. După cum am mai spus, la venirea din război, unora, dărâmaţi de ororile frontului, prin “bunăvoinţa” doctorului Petru Groza, primul Prim Ministru comunist, li s-a dat pământ printr-o renumită reformă agrară care urma să fie o rampă de lansare spre colectivizare iar celor care au refuzat să dea cu sapa, li s-au oferit alte meserii. A fost perioada în care puteai să te faci inginer în doi ani, dacă aveai şapte clase.

Continuare

NU REGRET NIMIC – Partea a treia

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC – Partea a treia

…Sora mamei, cu doi ani mai mare, s-a măritat la 19 ani contrar voinţei părinţilor deoarece “alesul”, un băiat frumuşel dintr-o familie înstărită era cam aventurier şi chiar agresiv când trăgea ceva la măsea. Făcuse în Germania, înainte de război, trimis de părinţi, o şcoală de măcelari care i se potrivea de minune. Atât de bine încât, în momentul în care a primit ordin de chemare în armată, implicit urmând drumul frontului de răsărit, Niculiţă al nostru (aşa-l chema) s-a dus la crâşmă, a tras o jumate de rachiu apoi, în măcelăria tatălui său a pus arătătorul şi mijlociul de la mâna dreaptă pe butuc, a închis ochii şi cu o lovitură sigură de satâr, a pregătit un prânz copios pentru pisica de alături care intrase în măcelărie atrasă de pofta de sânge a felinei care poftă încă fierbea în trupul ei conform chemării străbunilor. Şi uite aşa, Niculiţă a scăpat şi de instrucţie şi de război iar în timp ce prietenii lui mureau pe front, el îşi satisfăcea poftele sanguine, a devenit tatăl a trei copii care mai de care mai frumos şi mai sănătos, două fete şi un băiat dar spiritul de aventurier nu l-a ţinut în familie. Locuiau într-un sat fără curent electric, cu populaţie majoritar maghiară, toată lumea ştia ungureşte până şi cei trei veri ai mei iar despre dispute entice nici nu putea fi vorba. Prin şcoala generală fiind, mergeam vara câte o săptămână în satul Drăuşeni, aşa se numeşte, în care în afară de căruţe cu cai şi câteo bicicletă nu vedeai nimic altceva mişcându-se pe uliţă.

Continuare

NU REGRET NIMIC – Partea a doua

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC – Partea a doua

…Acum să revin la rudele mele din partea tatălui. Bunica, mama tatălui meu, s-a stins în iarna anului 1965 la peste 80 de ani, dar nu înainte de o mare surpriză a întregului neam. Hai s-o iau de la începuturi. La sfârşitul primului război mondial, mai exact în anul 1919, tot din cauza cruntei sărăcii şi a inflaţiei de după Marele Război, mulţi ardeleni au luat calea Americii în care marea industrializare era în floare şi implicit se căuta forţă de muncă străină şi ieftină. Fratele bunicului care se numea exact cum mă numesc eu, s-a urcat pe un tren (am zis bine “pe” deoarece se urcau pe acoperişul vagonului unde nu aveau obligaţia să cumpere bilet) şi dus a fost. Se pare că prin vest pe undeva, s-a îmbarcat clandestin într-un vapor şi a ajuns pe pământul făgăduinţei. Probabil că a muncit din greu să-şi întemeieze un cămin mai ales într-o Americă plină de cluburi de noapte, bancheri şi hoţi de buzunare în care ce câştigai într-o zi, se ducea noaptea într-o oră pe la cuburi dubioase, dar omul şi-a văzut de treabă şi încet, încet a progresat. Trec peste perioada 1919-1965 în care ştiu doar că a făcut doi copii care au reuşit să facă chiar ceva avere. În anul 1965, când unchiul cu pricina se apropia de 80 de ani şi simţea că-I vine sfârşitul, a ţinut să nu moară înainte de a-şi revedea locurile natale. Acum începe marele circ.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Pontius Pilatus (Poem dramatic)

George PETROVAI

Pontius Pilatus (Poem dramatic)

    Întreaga acţiune se petrece în atriumul (curtea interioară) din imensul palat al lui Pontius Pilatus, procuratorul Iudeii. Ca în toate marile case romane, în mijlocul atriumului susură un splendid havuz, iar jur-împrejurul său se întinde porticul acoperit, loc amenajat nu doar pentru destindere şi odihnă atunci când căldura devine sufocantă, ci şi pentru desfăşurarea activităţilor specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audienţe, punerea rezoluţiilor, alcătuirea rapoartelor şi a răspunsurilor la adrese.
    Deşi e dimineaţă devreme şi soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna.
    Deocamdată, înveşmântat în togă albă, cu căptuşeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproşabil întreţinute din preajma havuzului, savurând prin toţi porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare şi jucăuşă. Trupul ciolănos, înalt şi drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste...

Continuare

Meditaţiile lui Moise

George PETROVAI

Meditaţiile lui Moise

Rugăciunea de pe muntele Nebo

Iţi mulţumesc, iubit Părinte,
pentru a Tale multe daruri
în lunga mea viaţă,
ce ani numără douăzeci
peste a sutei împlinire,
scurşi ca-ntr-o-nchipuire
prin legea timpului din viu.
Poruncile în zeci de ani
Ţi le-am urmat după puteri
şi-un bun păstor am vrut să fiu
pentru sărmanii mei evrei,

Continuare

Lucifer (Panorama deziluziilor)

George PETROVAI

Lucifer (Panorama deziluziilor)

Partea I

(Facerea)
Cândva,
într-un trecut atât de-ndepărtat
că timpul n-avea chip
și spațiul dormita,
doar Duhul făr-odihnă
prin haos rătăcea
și medita la planul prefacerii-n esență,
așa ca neființa să-și piardă-a sa prezență
în confruntarea cu ființa de nezăgăzuit
prin voia Celui care e viul infinit.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Lăcomia noastră cea de toate zilele din cauza căreia singuri „ne săpăm mormântul cu dinţii mâncând”

N. Grigorie Lăcriţa

Lăcomia noastră cea de toate zilele din cauza căreia singuri „ne săpăm mormântul cu dinţii mâncând”

„Gastronomia, în loc să fie arta de a folosi hrana pentru a crea fericirea, a ajuns mijlocul prin care se câştigă banii pe seama sănătăţii populaţiei.”. (N. Grigorie Lăcriţa).
 „Frumoase la vedere şi plăcute la mâncare sunt produsele care ne omoară”. (Biblia, Sfântul cuvios Eftimie).

Lăcomia pântecelui, a burţii, a trupului, care se manifestă sub forma unei pofte nestăpânite de a mânca şi de a bea, este cea care afectează tot mai mult și mai grav sănătatea, și chiar viaţa, tot mai multor „oameni care trăiesc bine”.
În „societatea bunăstării sociale” s-a ajuns la concepţia total greşită că „traiul bun” înseamnă a trăi în belșug excesiv, a îndopa organismului cu mâncare peste măsură, a (se) ghiftui, a (se) îmbuiba.
Cel cuprins de lăcomia pântecelui face din hrană un scop al vieţii sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât i se îngraşă trupul, prin îmbuibare, pe atât slăbeşte sufletul.
Numeroase și grave sunt problemele de sănătate trupească (şi sufletească) cu care se confruntă o foarte mare parte din populaţia „lumii bogate” din cauza lăcomiei pântecelui, adică din cauză că „îşi sapă mormântul cu dinţii mâncând”.

Continuare

Creşterea pensiilor va fi de 71% după măririle de la 1 septembrie 2020 și de la 1 septembrie 2021

N. Grigorie Lăcriţa

Creşterea pensiilor va fi de 71% după măririle  de la 1 septembrie 2020 și de la 1 septembrie 2021

În cazul în care se vor aplica prevederile legale în vigoare, creşterea pensiilor va fi de 71% după măririle
de la 1 septembrie 2020 și de la 1 septembrie 2021.
Pentru a se înţelege corect și pe deplin problema în discuţie, astfel încât fiecare pensionar să poată să-și calculeze singur cât îi va fi pensia după măririle de la 1 septembrie 2020 și de la 1 septembrie 2021, se prezintă următoarea aplicaţie practică fundamentată (1) pe datele reale din „Decizia privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă” a unui pensionar și (2) prin aplicarea întocmai a prevederile legale în vigoare.

1. Mărimea pensiei până la 30 august 2020, dată până la care
valoarea punctului de pensie este de 1.265 de lei conform
Legii nr. 263/2010 art. 86, alin. (2), lit. a)

Pensia lunară brută = 3.395 de lei.
Impozit = 140 de lei.
Pensia lunară netă = pensia brută – impozitul = 3.395 – 140 = 3.255 de lei.

Continuare

Interferențe literare româno-maghiare în Mureșul interbelic

dr. Virgil Pană

Interferențe literare româno-maghiare în Mureșul interbelic

Unirea Transilvaniei cu celelalte provincii locuite de români și  desăvârșirea statului național al acestora a reprezentat o răsturnare politică de proporții care a schimbat ordinea ierarhiilor de demult stabilită, maghiarii pierzând întâietatea în favoarea românilor. Departe de a se transforma din asupriți în asupritori, românii au căutat, mai degrabă, să dezamorseze vechile vrajbe determinate de tendințele medievale de administrare a unui conglomerat de națiuni care, până la urmă, nu a rezistat sub loviturile nemiloase ale istoriei moderne, dezagregându-se pentru a se coagula apoi în structuri naționale, majoritatea dintre ele ajungând, azi, la venerabila vârstă de 100 de ani. Lucrarea s-a dovedit a fi durabilă și ca urmare a înțelepciunii intelectualității culturale a fiecărei părți care a militat, în general, pentru promovarea intereselor comune în dauna unor explicabile tendințe centrifuge, în prima linie aflându-se scriitorii și oamenii de cultură, îndeosebi, care au promovat ideile de cunoaștere reciprocă și de unitate pentru înlăturarea obstacolelor din calea spre progres. Inițiativele acestora s-au manifestat prin numeroase și variate forme, de la traduceri literare în presa vremii până la apariția de antologii.
Totuși, legăturile literare româno-maghiare se caracterizează printr-o dublă înfăţişare. Pe de o parte, servesc în mod incontestabil o mai bună cunoaştere, pe de altă parte au  și un iz specific  de propagandă politică, fiind utilizate pentru a voala sau a contracara tensiunile.

Continuare